A început ofensiva maşinii Sodoma cu numele adevărul , urmează Pleşu, şi legiunea, favoritul acoperiților evanghelici şi al naivilor

Zilele acestea vedem mugurii unei noi campanii publice de stigmatizare a persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane transgender) şi de negare a unor drepturi fundamentale unor cetăţeni români.

Coaliţia pentru Familie a împânzit zilele astea universităţile din România cu flyere pentru un turneu naţional “Un referendum pentru România. Definirea căsătoriei şi a familiei în Constituţie”. Invitaţi speciali: Mihai Gheorghiu, preşedintele Coaliţiei pentru Familie, fost deputat PNŢCD, a activat în comisia parlamentară pentru controlul SIE, Pavel Chirilă, editor al deja infamei cărţi “Faţa nevăzută a homosexualităţii”, care patologizează persoanele LGBT şi atacă mişcările sociale construite în jurul comunităţilor LGBT, şi Adina Portaru, reprezentantă a Alliance Defending Freedom, o organizaţie care a fost declarată un grup de ură în SUA şi care are conexiuni cu Yelena Mizulina, principala promotoare în Duma de stat a Rusiei a legislaţiei anti-LGBT.

Coaliţia pentru Familie a împânzit zilele astea universităţile din România cu flyere pentru un turneu naţional “Un referendum pentru România. Definirea căsătoriei şi a familiei în Constituţie”. 

Deja încep să apară mesaje de la persoane LGBT din Cluj şi Timişoara, care semnalează posterele Coaliţiei pentru Familie la Universitatea de Vest şi la Universitatea Babeş Bolyai. Prezenţa Coaliţiei pentru Familie nu pare să-i stânjenească pe administratorii acestor universităţi, care chiar sunt dispuşi să găzduiască evenimentele organizate de aceasta. Manifestări similare avem şi la Iaşi sau Botoşani. În plus, la ce te poţi aştepta, când în fruntea UBB, de exemplu, îl avem pe reacţionarul Ioan Aurel Pop? În definitiv, şi universităţile româneşti găzduiesc aceleaşi mentalităţi retrograde, conservatoare şi discriminatorii care există în întreaga societate. În plus, mai are rost să ne punem întrebări cu privire la felul în care este finanţată Coaliţia pentru Familie? Opacitate totală. 

De cealaltă parte, asistăm la un asalt coordonat de înăbuşire a parteneriatului civil. Dacă până acum focusul era pe iniţiativa de modificare a articolului 48 din Constituţie, se pare că pe cei din zona religioasă (instituţii şi societate civilă de factură religioasă) îi interesează foarte mult şi alte chestiuni ce ţin de statul laic, de legiuitor. Simţind parcă că există poate o portiţă de oportunitate pentru parteneriatul civil, o suită de entităţi au ieşit public împotriva unei astfel de legi.

(...) mai are rost să ne punem întrebări cu privire la felul în care este finanţată Coaliţia pentru Familie? Opacitate totală. 

Lăsând la o parte faptul că reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe sau ai Coaliţiei pentru Familie au fost constant prezenţi la dezbaterile parlamentare privind parteneriatul civil, în ultimele zile iureşul pare să se fi înteţit. Pe 28 februarie, Coaliţia pentru Familie iese public cu un comunicat apocaliptic cu privire la efectele negative ale parteneriatului civil şi a tarelor “concubinajului”. Biserica Ortodoxă Română a plusat în aceeaşi zi şi a ieşit public să spună că “familia se naşte exclusiv prin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Parteneriatul civil nu ar face decât să încurajeze concubinajul şi să deresponsabilizeze pe cei doi parteneri în detrimentul mamei şi al copilului”.

Pe 3 martie, Virgil Achihai, preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine după Evanghelie din România numeşte parteneriatul civil o “urâţenie”, menit să distrugă familia, lucru reiterat şi de Viorel Iuga, preşedintele Uniunii Creştine a Baptiştilor din România. Tărăboiul nu avea cum să se termine, evident. Pe 5 martie iese la rampă Arhiepiscopul de Târgovişte, IPS Nifon, zis “preotul cu microfon” pentru “informările” sale date statului ceauşist cu privire la Mihai de Hohenzollern şi Ion Raţiu. Mai recent, pe 6 martie, apare şi Biserica Catolică în peisaj, cu un mesaj sfâşietor despre “mutaţia civilizaţională” pe care ar reprezenta-o parteneriatul civil, mutaţie promovată de “o ideologie îndreptată în mod explicit spre subminarea moralităţii şi a instituţiilor acestei Civilizaţii – începând cu familia – cu scopul declarat de a o distruge”.

Atât cultele, cât şi societatea civilă religioasă se implică tot mai agresiv şi tot mai mult în treburile laice ale statului român. 

Iată, aşadar, cum cultele şi Coaliţia pentru Familie îşi folosesc la maximum puterea şi influenţa pentru a nega unor cetăţeni nişte drepturi. Iubirea semenilor se pare că a fost uitată pe undeva pe holurile întunecate şi opace ale acestor instituţii. Mai mult, BOR se implică direct şi în organizarea Marşului pentru Viaţă 2017, îndreptat împotriva dreptului la avort al femeilor, pe 25 martie. Atât cultele, cât şi societatea civilă religioasă se implică tot mai agresiv şi tot mai mult în treburile laice ale statului român. De-aici înainte nu ne putem aştepta decât la o creionare tot mai accentuată a unui discurs construit în jurul unei “moralităţi publice”, controlată şi definită de elemente religioase. Drumul spre teocraţia România e doar la început.

Sursa:

http://m.adevarul.ro/news/societate/asaltul-primavara-1_58bdb0ac5ab6550cb8151793/index.html

SCRISOARE DESCHISĂ adresată Parlamentului României

sursa

Obiect: Biserica Catolică din România dezaprobă Propunerea legislativa privind Parteneriatele civile între persoane de același sex – PL 498/2016 şi solicită retragerea acestei inițiative legislative pe care o consideră un atac la demnitatea persoanei şi la integritatea familiei

Biserica Catolică din România a luat act de Proiectul de lege privind Parteneriatele civile între persoane de același sex – PL 498/2016.

Dat fiind proiectul de lege mai sus amintit, episcopii catolici din România doresc să aducă la cunoștința forurilor abilitate şi a societăţii civile poziţia Bisericii Catolice față de viață și căsătorie.

Societatea are drept celulă de bază familia. Prin recunoașterea oficială a instituției căsătoriei, societatea aduce o recunoaștere specială angajamentului asumat din dragoste, în mod liber și responsabil, de către un bărbat și o femeie, de a întemeia o familie, legându-și viețile într-o relație de fidelitate, stabilă, durabilă, în care se vor naște și vor fi educate noile generații.

Biserica doreşte să amintească faptul că darul nepreţuit al vieții are un curs firesc, iar natura are legile sale înscrise în Creație. Această recunoaștere din partea societății este legată de faptul că familia, astfel definită, aduce un serviciu de cea mai mare importanță binelui comun, asigurând supraviețuirea biologică și culturală a comunității. Recunoașterea din partea societății a instituției familiei nu reprezintă, așadar, o simplă oficializare a unei relații private între persoane.

Instituția familiei are un fundament natural și nu este un construct arbitrar. Legea familiei este deplina concordanță cu legea firii.

Relația dintre un bărbat și o femeie e diferită prin natura sa de relația dintre doi bărbați sau dintre două femei. De aceea, nu se poate vorbi de vreo nedreptate sau „discriminare”, atunci când societatea abordează în mod diferit aceste tipuri de relații.

Revendicarea unor ”drepturi speciale” legate de anumite preferințe sexuale, este o ideologie îndreptată în mod explicit spre subminarea moralității și a instituțiilor acestei Civilizații – începând cu familia – cu scopul declarat de a o distruge.

Acest lucru este confirmat de faptul că în toate țările în care a fost legalizat ”parteneriatul civil” între persoane de același sex, a urmat invariabil și legalizarea ”căsătoriei” homosexualilor cu noi revendicări de ”drepturi” pentru cupluri de același sex, precum adopția de copii și reproducerea asistată medical.

Vocația pro-occidentală a națiunii noastre nu presupune copierea modelelor ideologice distructive. Dimpotrivă, românii, ca popor creștin, sunt chemați să ajute Europa și Civilizația din care facem parte să-și refacă rădăcinile creștine și morale.

Legalizarea „parteneriatelor civile”, respectiv a „căsătoriei” homosexualilor, reprezintă o mutație civilizațională fundamentală, posibil ireversibilă, într-o direcție ideologică ale cărei consecințe negative pentru societățile occidentale sunt în prezent evidente. Nu este onorabil să fie susținută promovarea – rapidă și lipsită de transparență – a unor asemenea proiecte, despre care se știe că nu se bucură de sprijin în societatea românească.

Constituția conferă Statului dreptul și datoria de a ocroti căsătoria și familia. Orice formă de subminare a familiei întemeiate pe căsătoria adevărată (dintre un bărbat și o femeie) este și un atentat la adresa drepturilor copiilor. Viitorul României, ca existență fizică, precum și culturală și spirituală, depinde de familia firească. Legislatorii trebuie să înțeleagă că, înainte de toate, dau seamă în fața lui Dumnezeu pentru activitatea lor în slujba binelui comun.

Prin urmare, Biserica Catolică din România consideră că „Proiectul de lege privind stabilirea parteneriatelor civile” este un atac la demnitatea persoanei, la integritatea familiei, implicit la echilibrul vieții sociale și la viitorul nației noastre.

Pentru binele comun al societăţii şi al familiei, cât şi pentru demnitatea fiecărei persoane, Biserica Catolică din România solicită retragerea Proiectului de lege 498/2016 trimis spre adoptare Camerei Deputaților din Parlamentul României.

Cardinal LUCIAN
Președinte al C.E.R.

Sursa:

http://www.bisericacatolica.ro/scrisoare-deschisa-cu-privire-la-propunerea-legislativa-privind-parteneriatele-civile-intre-persoane-de-acelasi-sex-pl-4982016/

Ce legătură este între neprihănire şi fărădelege ...

Cartea ortodoxului Virgiliu Gheorghe, " Efectele televiziunii asupra minții umane", este o revelație. Bunicii noştri au combătut şi blamat televizorul cu argumentele lor sărace şi simple. Şi azi unii râd de penticostalii care predică împotriva televizorului. Se cred mari şi tari cei puternici când este vorba să apere televizorul şi să-i disprețuiască, umilească, murdăreascä pe cei care văd adevărata față a televizorului. Se cred apostoli ai adevărului cei care apäră unealta de îndobitocire care actionează prin TV. 

Dumnezeu are căile Lui de a-i umili pe cei trufaşi când e vorba de a apăra răul. Un ortodox, nu un evanghelic, şterge pe jos cu TV-ul şi arată efectele distructive ale lui. Ce mai spun acum apostolii televizorului?

Apostoli ai TV-ului care vă lăudaţi cu studii ... dacă pe cei plini de Duhul nu îi luați în seamă, pe părinți şi bunici, măcar acum ascultați de un ortodox şi dați afară bestia care ucide frumosul!

Eroticul, goliciunea şi sexualitatea ...

Comunicat - Alianța Evanghelică din România

Iulian Calistru - chemare la pocăință

Necesitatea botezului cu Duhul Sfânt și evidențele acestui fapt - Şarto Marius, absolvent ITP promoția 2010

Pentru penticostalismul contemporan această doctrină pare invechită, mistică şi poate specifică bătrânilor noştri bunici şi părinţi, totuși cred bazat pe cuvântul lui Dumnezeu că şi generaţia de creștini tineri din secolul XXI are nevoie de revărsarea proaspătă a Duhului Sfânt pentru a reînnoi Biserica Penticostală care deja îmbătrânită a ajuns la venerabila vârstă de 100 dea ani la nivel internaţional iar la noi de peste 85 de ani. Deşi este una din marile mişcări religioase de trezire din sânul creştinismului, cu o pondere de peste 600 de milioane de adepţi (din diferite confesiuni)  penticostalismul a ajuns să se oprească din avântul înnoitor produs de Duhul Sfânt. Astfel mişcarea Penticostală clasică, se află în plin proces de instituţionalizare şi poate chiar stagnare. Din acest motiv cred că este necesar  ca Biserica Penticostală să se întoarcă la doctrina ei definitorie şi anume Lucrarea şi Botezul în Duhul Sfânt. Motivele pentru căuta umplerea cu Duh Sfânt nu sunt de ordin confesional sau de tradiţie penticostală. Nu trebuie să căutăm umplerea cu Duhul Sfânt doar pentru că au experimentato părinţii şi bunicii noştri ci pentru că Sfânta Scriptură o porunceşte! Plinătatea Duhului Sfânt este un imperativ biblic afirmat într-un mod extraordinar de către apostolul Pavel în Efeseni 5:18 unde spune „fiţi plin de Duh!”  Astfel umplerea sau Botezul cu Duhul Sfânt  este un imperativ Biblic şi nu o tradiţie confesională.

Deşi apare tot mai mult în Bisericiile Penticostale tendinţa creştinismului modernist, comod și  superficial care spune că Botezul cu Duhul Sfânt nu este necesar, cred că aceştia ar trebui să îşi aducă aminte de imperativul Scripturii care nu vorbeşte de plinătatea Duhului ca despre o alegere.  Umplerea cu Duhul Sfânt nu este o opțiune cum sunt acele opțiuni extra ce pot fi alese  la achiziţionarea de autovehicule în care unele dotări din fişa tehnică a maşini sunt o opţiune pentru client. Botezul cu Duhul Sfânt este o necesitate la fel cum este puterea de propulsie pentru un vehicul. Nu vreau să depersonalizez a treia persoană a Trinităţi dar cred că următoarea comparaţie este foarte relevantă: cum un autovehicul nu poate să meargă fără motor la fel viaţa credinciosului penticostal contemporan nu poate să meargă la  standarde înalte fără plinătatea Duhului ci de fapt el rămâne pe loc sau în cel mai bun caz se mişcă puţin, în urma convertirii sau puțin… împins de alţii.

Un alt lucru care ar trebui să ne conștientizeze că avem nevoie să fim plini de Duhul Sfânt este  evoluția Biserici Primare, care a zguduit din temelii Imperiul Roman în urma revărsării proaspete a Duhului Sfânt. Acest lucru îl spune în primul rând nu Istoria Bisericii nici Istoria Laică ci Scriptura care ne arată în mai multe pasaje din cartea Faptele apostolilor că odată cu umplerea cu Duhul Sfânt apostolii şi primi creştini au vestit cu autoritate Evanghelia, care a fost confirmată de vindecări şi minuni. Un alt argument este Istoria recentă a Biserici, şi anume cazul mişcării penticostale din România ce a fost o înviorare spirituală pentru mediul evanghelic de la noi, în special la începutul mişcării penticostale care a fost însoţită de revărsări extraordinare al Duhului care ducea adesea la manifestări supranaturale: vorbire în limbi, vindecări, minuni etc.  Astfel spus pentru a avea creştini duhovniceşti şi Biserici vii umplerea cu Duhul Sfânt trebuie să fie pentru noi o necesitate nu o opţiune!

Dar Botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt ca şi orice fenomen spiritual are anumite manifestări care îl autentifică ca fiind o experienţă reală a Duhului Sfânt. La fel cum în cazul unui om proaspăt întors la Domnu’ aşteptăm ca naşterea din nou să fie autentificată de anumite semne şi anume: un caracter schimbat şi în cazul Botezului cu Duhul Sfânt aşteptăm anumite semne care să autentifice experienţa cu Duhul. Este vorba de trei feluri de evidenţe: semnul vizibil, schimbări în  relaţia cu oamenii şi mai ales transformări radicale în relaţia cu Dumnezeu.

Semnul vizibil este asociat cu o manifestare fizică pe care noi ca penticostali credem că trebuie să fie supranaturală. Este vorba de vorbirea în limbi, deşi în ultimul timp începe să se vorbească tot mai mult despre o multitudine de manifestări supranaturale care să fie evidenţe ale faptului că un om a fost Botezat cu Duhul Sfânt. Totuşi Scriptura și în special cartea Faptele Apostolilor arată că majoritatea botezurilor cu Duhul Sfânt au fost autentificate de vorbire în limbi. Este cazul zilei Cinzecimii prezentate în Fapte capitolul 2 în care apostolii au fost umpluţi de Duhul Sfânt iar manifestarea care a însoţit umplerea cu Duh Sfânt a fost vorbirea în limbi.  Iar Petru a interpretat a această manifestare ca fiind revărsarea Duhului spunând în Fapte 2:33 despre Hristos că după ce s-a înălţat „şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt a turnat ce vedeţi şi ce auziţi”  cu alte cuvinte manifestarea ce o vedeau ei era felul în care se manifestă Duhul când se revarsă din ceruri peste credincioşi. Un alte text care vorbeşte despre acest lucru este Fapte 10:45-46 unde se spune că „toţi credincioşii tăiaţi împrejur cari veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a revărsat peste neamuri căci îi auzeau vorbind în limbi”  Prin urmare motivul pentru care credincioşi iudei au înțeles  că  Duhul Sfânt s-a revărsat peste cei din casa lui Corneliu  nu a fost intuiţia lor, sau perspectiva ce trecea dincolo de realitatea naturală, nu pentru că au avut o sensibilitate paranormală sau niște ,,ochelari spirituali care ajutau să se vadă dincolo de trup,, ci după cum spune versetul 46 au ştiut „căci îi auzeau vorbind în limbi”.  Pentru creştini din Biserica primară argumentul suprem că un creştin era umplut de Duhul Sfânt era vorbirea în limbi.

Dar a ne opri aici cu evidenţele care confirmă că un om este plin de Duhul Sfânt ar putea să fie o mare greşeală dat fiind că mai sunt încă două evidenţe importante şi aume:

Relaţia cu Dumnezeu se bucură de transformări semnificative în bine, realitate ce este o evidenţă a umplerii cu Duhul… Odată cu botezul Duhului legătura cu Dumnezeu în comuniunea rugăciuni este mult mai profundă, atât în rugăciunile inteligibile cât şi în rugăciunea în limbi despre care Pavel spune că zideşte (întărește) pe credincios conform 1Corinteni 14:4. În plus omul care deja este în relație cu Dumnezeu experimentează schimbări radicale în comportamentul său și în viața sa de credință.

Caracterul creștinului care are deficiențe este transformat. Ca de exemplu omul umplut de Sfântul Duhu nu se mai rușinează de relația sa cu Dumnezeu, pentru că aceasta este mult consolidată în urma experienței botezului cu Duhul Sfânt. Prin urmare credinciosul mărturisește despre ea, o afirmă, lucru evident în cazul apostolului Petru care în vinerea mare se lepădase de Domnul (lipsa de loialitate este un defect de caracter) iar în urma umplerii cu Duhul Sfânt de la Cinzecime lașitatea este înlocuită de curaj, încât apostolul îi confruntă pe iudei cu adevărul Evangheliei.

O altă evidenţă a faptului că un om este umplut cu Duhul Sfânt este relația cu oamenii care se schimbă, astfel credinciosul va fi echipat pentru a putea mărturisii cu îndrăzneală Evanghelia deşi până atunci  fie nu făcea acest lucru fie îl făcea rar şi timid. Exact acest lucru s-a întâmplat cu ucenicii după ce au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Petru a avut curaj să confrunte în predicarea sa criminalii Domnului Isus şi să-i conştientizeze de nevoia lor de-a se pocăi iar în Fapte 4 se spune despre ucenici că în urma rugăciunii „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”  Interesant este că în Fapte de fiecare dată când se vorbeşte despre revărsarea Duhului Sfânt fenomenul care însoţeşte prezenţa Duhului mai des decât vorbirea în limbii este proclamarea cu putere a Evangheliei. Iar acest lucru se întâmpla dat fiind că umplerea cu Duh Sfânt nu ar trebuie să aibă scop doar manifestările supranaturale, ci vestirea Evangheliei! De fapt Botezul în Duhul nu este un scop în sine, ci mijlocul prin care Duhul Sfânt începe să domnească în viaţa noastră pentru a-L mărturisi şi proslăvii pe Hristos Domnul.  Duhul Sfânt nu vine ca să posedăm noi putere ci a fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi condus de El, înseamnă că Duhul Sfânt este Domn în viaţa noastră şi nu noi facem ce vrem cu El ci facem ce zice El. Dumnezeu să umple fiecare credincios din Biserica Penticostală din Săcele cu Duhul Sfânt spre a fi o mărturie pentru oameni și pentru gloria lui Dumnezeu!

Sursa:

http://bisericapenticostalasacele.ro/2015/05/necesitatea-botezului-cu-duhul-sfant-si-evidentele-acestui-fapt/

Întunericul gros - de veacuri

Sursa

1) De veacuri întunericul cel gros, străpuns-a omenirea prin păcat/ Și cînd părea că totul e pierdut, prin pânza vremii, EL s-a arătat.

2) N-a mai putut să tacă și să vadă, cum răul cucerește ființa vie/ S-a coborât la noi sa ne vorbească, de-a Lui Iertare și de-o'mpărăție.

3) În taina de iubiri nemărginite, si-a dragostei de care n-am știut/ Venii Isus în lumea mea de tină, si-n șoapte dulci mi-a spus că sunt pierdut.

4) N-aș fi putut nicicând găsi iubirea, și nici iertarea dulce ce mi-a dat/ De nu s-ar fi lăsat zdrobit pe-o cruce, pentru al meu și-al lumii greu păcat.

5) O, ce dovada, alta de iubire, în lumea asta-as mai putea avea/  Ca Dumnezeu, din Slavă și Mărire,sa vina și în brațe să mă ia.

6) Să-mi șteargă lacrima ivită-n gene, Să-mi de-a sărutul dragostei dintâi/Să-mi spună:"Te-am iertat copile dragă",...de astăzi, doar cu mine să rămâi.

7) Trecut-au ani de-atunci de la-ntilnirea, cea mai frumoasa din viața mea/ Pe fusul vremii,adunat-am lacrimi, și bucurii, prin lumea asta rea.

8) Ce pot să spun, cînd obosit pe cale, mă-ntreb pe drum, o, cît a mai rămas?/ Mai am de dus poveri prin lumea mare, mai este, pân' la ultimul popas?

9) O șoaptă-n taina nopții îmi răspunde: "mai ai puțin, puțin mai ai de mers"/ Mai rabdă azi, mai cântă, mai slujește, căci mîine, poate scri..."ultimul vers"! Amin.

Gheorghe Turcu, mărturie deosebită

O mărturie minunată, Sabin Băbuța

Pastor Grigore Talpoş - Sălbäticirea

Ia aminte! Aşa vorbeşte Dumnezeu despre dreptate! Cum ai făcut...

• 
  
• Exodul 23:2 Să nu te iei după mulţime ca să faci rău şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.
• 
  
• 
  
• Leviticul 19:15 Să nu faci nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului şi să nu părtineşti pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.

• 
  
• Deuteronomul 1:16 Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
• 
  
• Deuteronomul 1:17 Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud

• 
  
• Deuteronomul 16:18 Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, după seminţiile tale, şi ei să judece poporul cu dreptate.
• 
  
• Deuteronomul 16:20 Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

• 2 Cronici 6:23 ascultă-l din ceruri, lucrează şi judecă pe robii Tăi; osândeşte pe cel vinovat şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat şi răsplăteşte-i după nevinovăţia lui!
• 
  
• 2 Cronici 6:35 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate!

• Ezra 7:25 Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători care să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc.

• Psalmii 9:16 Domnul Se arată, face dreptate şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire)
• 
  
• Psalmii 10:18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.
• 
  
• Psalmii 11:7 Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.
• 
  
• Psalmii 17:2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
• 
  
• Psalmii 22:31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
• 
  
• Psalmii 26:1 Fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie şi mă încred în Domnul fără şovăire.
• 
  
• Psalmii 31:1 Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta!
• 
  
• Psalmii 33:5 El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul

• Isaia 42:4 El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.”
• 
  
• Isaia 42:21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare şi minunată.
• 
  
• Isaia 43:9 Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: ‘Adevărat!’”
• 
  
• Isaia 43:26 Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.
• 
  
• Isaia 45:13 Eu am ridicat pe Cirus în dreptatea Mea şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăşi cetatea şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri”, zice Domnul oştirilor.
• 
  
• Isaia 45:24 ‘Numai în Domnul’, Mi se va zice, ‘locuiesc dreptatea şi puterea; la El vor veni şi vor fi înfruntaţi toţi cei ce erau mâniaţi împotriva Lui.
• 
  
• Isaia 59:4 Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc nelegiuirea.
• 
  
• Isaia 59:8 Ei nu cunosc calea păcii şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea.
• 
  
• Isaia 60:17 În loc de aramă, voi aduce aur; în loc de fier, voi aduce argint; în loc de lemn, aramă şi în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine şi să stăpânească dreptatea.
• 
  
• Isaia 61:8 Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.
• 
  
• Isaia 64:5 Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am păcătuit. Vom suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi?
• 
  
• Ieremia 4:2 Dacă vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor făli cu El
• 
  
• Ieremia 5:28 Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi.
• 
  
• Ieremia 7:5 Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii,
• 
  
• Ieremia 9:24 Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.
• 
  
• Ieremia 21:12 casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate dis-de-dimineaţă şi scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!
• 
  
• Ieremia 22:3 Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta!
• 
  
• Ieremia 22:15 Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl tău şi nu bea şi el? Şi totuşi el făcea dreptate şi judecată, şi era fericit!
• 
  
• Ieremia 23:5 „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.
• 
  
• Ieremia 30:11 Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit’.”

• Mica 6:8 „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”
• 
  
• Mica 7:9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui.
• 
  
• Habacuc 1:4 De aceea legea este fără putere şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte.
• 
  
• Tefania 2:3 Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.
• 
  
• Zaharia 7:9 „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ‘Faceţi cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.
• 
  

Sursa: 

http://www.resursecrestine.ro/cauta/Dreptate/16/versete/pagina/10

Coaliţia pentru familie - mesaj ferm pentru partidele politice!

http://coalitiapentrufamilie.ro/2017/02/27/coalitia-pentru-familie-respingerea-lege-parteneriat-civil/

La Dumnezeu nu ajungi fără pocăinţă, lepadare de sine, luarea crucii în fiecare zi şi urmarea lui Hristos!

 

Cei mai mulți azi strică Evanghelia. Predică o evanghelie ciumată tot mai mulţi şi cred cä sunt oameni cu "greutate". 

   Dragostea lui Dumnezeu nu existä fără dreptatea Lui! Ca Hristos că fie Mântuitor a trebuit ca față de El să se arate dreptatea Tatălui!  Scumpă este mântuirea noastră. Cred unii azi că pot ajunge la ea doar cu o bătaie din palme şi cu un sentimentalism ieftin! Nu!

1. Duhul folosind Evanghelia îl conştentizează pe om de dreptatea lui Dumnezeu față de om şi viața lui în păcat care-l duce la moarte veşnică.  Duhul convinge de vinovăție. Petru a spus mergi de la mine şi .... a plâns cu amar!

2. Dacă omul acceptă şi se lasă convins merge pe calea pocäinței, a plânsului amar. Se pocaieşte, întoarce spatele păcatului, lumii, firii şi realizează că are nevoie de singura metodă ca să fie curațit, sângele Mielului, cäci nu există iertare de pacat färä värsare de sânge. Ce sä facem?  A strigat mulțimea în ziua Cincizecimii.

3. Se leapădă de sine căci sinele omului este corupt. Îşi răstigneşte sinele şi merge după Hristos zilnic, la muncă, şcoală, acasă, la judecată, pe net, la amvon. Ascultă de legea harului. Aici intră poruncile Domnului, toate dar mai ales cele din Matei 25. 

Calea pocăinței e curată, sfântă. Unii cred ca ea e plină de gunoaie şi au adus gunoaie cu ei cäci nu au trecut prin pocăință, lepadare de sine şi urmarea lui Hristos, nu a unui hristos, a lui Hristos Isus, Cel care are toată puterea şi autoritatea în cer şi pe pämânt. Se tem de oameni şi de pierderea confortului dar nu ca si-au pierdut Mântuitorul....

Numai aşa cineva poate ajunge Mântuit! Nu-i credeţi pe toți cei care predică o evanghelie lumeascä. Pe vremea lui Pavel cei mai mulți predicau o asemenea Evanghelie. Azi, şi mai mulți!