miercuri, 30 noiembrie 2016
Fața ascunsă a păcatului - pastor Iosif Berce - Vremea să ne apropiem de Dumnezeu
Cineva spunea după ce pastorul Iosif Berce a predicat despre iad ca se cam țineau frații de băncii în timpul predicii.
Dacă vrei să asculți nu doar o predică ci un mesaj pentru apropierea ta de Dumnezeu ești invitat în data de 10 decembrie la Biserica "Izvorul Mântuirii"!
Păcatul este ambalat frumos! Dincolo de ambalaj este fața lui. Te îngrozești de adevărată față a fărădelegii.
Pastorul Iosif Berce va predica despre fața ascunsă a păcatului!
E vremea cercetării!
Adresa: Biserica "Izvorul Mântuirii", București, bulevardul Laminorului, nr. 66.
Știrile (Facebook, bloguri etc.) înlocuiesc religia și credința - Hegel
ALAIN DE BOTTON, Știrile, Humanitas, București, 2015, p. 11
Nu ești învins!
Nu eşti învins!
Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!
Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!
Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!
Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:
– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!
Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!
Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!
Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân' la jertfă
şi lupta până la sfârşit!
Traian Dorz
Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!
Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!
Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!
Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:
– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!
Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!
Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!
Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân' la jertfă
şi lupta până la sfârşit!
Traian Dorz
luni, 28 noiembrie 2016
Președintele Viorel Iuga - Pilat, CCR și noi!
 |
| Wikipedia |
Îl acuzăm cu vehemenţă pe Pilat. V-aţi întrebat şi de ce? Ştiu ce îmi veţi spune: ca să nu piardă poziţia socială, confortabilă şi avantajoasă „spălându-se pe mâini”, s-a separat de Cristos. De teamă să nu intre în dizgraţia Romei, s-a schimbat faţă de Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Adevărat, Pilat a fost vinovat, numai că, intenţionat sau nu, uităm un detaliu. Înainte de a se spăla pe mâini şi de a-L abandona pe Mântuitorul, Pilat a afirmat de trei ori că Domnul Isus Cristos este nevinovat. Deşi nu brava cu credinţa lui, el a încercat să facă ce a putut pentru a demonstra că Domnul Isus Cristos nu trebuie acuzat, abandonat şi crucificat. Din nefericire, în final, datorită presiunii liderilor evrei şi a maselor manipulate, Pilat s-a spălat pe mâini, scriind totuşi că Isus este Regele iudeilor.
Aleşii noştri? Cei mai mulţi, cu zâmbete şi vorbe frumoase, ne-au abandonat. Ştiau că iniţiativa cetăţenească organizată de Coaliţia pentru Familie este normală, logică şi perfect legală. Ştiau că nimeni din afară nu are dreptul şi nu ne poate impune să decidem care sunt valorile noastre şi cum ne definim propria familie. Fără a risca nimic (sau dacă riscă ceva, să ne spună), aleşii noştri şi-au spălat mâinile cu apă… murdară.
Mâine, CCR va trebui să decidă. Vom avea o a treia amânare? Vor da un verdict sub presiunea europeană? Vor vota pentru adevăr şi normalitate?
Stimaţi membrii ai Curţii Constituţionale,
Ştim presiunea la care sunteţi supuşi pentru a lua o decizie favorabilă celor care doresc legitimizarea anormalităţii lor în România. Chiar dacă exită pericole, vă rog frumos, nu repetaţi greşeala lui Pilat. O decizie greşită poate păta mult. Dumnezeu ştie curăţia inimii şi o va răsplăti. Cine ucide familia nu poate rămâne nepedepsit de Dumnezeu! În altă ordine de idei, fiţi siguri că nici istoria nu va uita gestul acesta...
Mă rog bunului Dumnezeu să aveţi puterea să decideţi în aşa fel ca să rămâneţi în istorie altfel decât Pilat!
Sursa: Facebook Viorel Iuga
sâmbătă, 26 noiembrie 2016
"Monstru de aroganță, intoleranță și ideologie tâmpă" II
Dacă o să citiți articolul de mai jos o să vedeți ce clar a descris dl. Papahagi sistemul pe care-l reprezinta Pippidi.
Articol preluat de pe site-ulhttp://www.romaniacurata.ro/ce-ne-spune-povestea-cu-religia-in-scoli-despre-noi-insine/
Scris de Alina Mungiu Pippidi
Scris de Alina Mungiu Pippidi
"Nu e nevoie de niciun sondaj de opinie – deși unul pe bune e totdeauna un câștig – pentru a ști de partea cui este majoritatea în chestiunea cu religia în școli. Majoritatea e de partea majorității, de asta e foarte important să se stabilească prin lege cine o are. Cine are majoritatea, cu alte cuvinte puterea și autoritatea, ca să știm toți după cine ne dăm. Curtea Constituțională a avut un moment de megalomanie în care s-a trezit să își facă misiunea fundamentală, adică să interpreteze Constituția, sugerând că majoritatea ar fi neutră. Desigur, s-a înșelat, dar a făcut istorie, pentru că sugestia că majoritatea e neutră înseamnă de fapt că nu mai există majoritate. Că suntem liberi să alegem, că nu mai trăim în colectivism, când mergeam cu turma, ci în modernitate, unde nu suntem toți protestanți, dar toți acționăm ca niște protestanți, adică ne bucurăm de liberul arbitru. Mai pe scurt spus, judecăm cu capul nostru și ne luăm răspunderea.
Dar e posibil așa ceva? Probabil că nu, de aici teama Bisericii că vor rămâne clasele de religie goale, cum ar merita, ca vreo jumătate din materiile introduse în plus în școli în ultimii douăzeci de ani. Teama – întemeiată – e că se va interpreta că dacă majoritatea nu e cu tine, e cu dușmanul – că nu există neutri în lumea colectivismului, sau oameni complet dezinteresați, că suntem doar noi și ei – și dacă noi nu mai suntem oficiali, dacă noi nu mai suntem la putere, dacă noi trebuie să facem cerere ca să existăm, în vreme ce dușmanul trăiește cum respiră, adică fără cerere, apoi hai la lupta cea mare, fraților, asta e dezmoștenire și alta nu. Ne-am ars, mai pe românește.
Conformismul nu mișcă înainte nicio societate, deși e majoritar în toate. Totul este cum e manipulat în anumite circumstanțe cheie. Nonconformiștii care au ieșit pe stradă la Timișoara, București sau Cluj în 1989 sau să îl apere pe Borin Elțân la lovitura de stat din URSS erau minoritari. Minoritari au fost și cei de la noi care au luptat de partea secularismului și să scoată îndoctrinarea predată în școli. Dar istoria a fost de partea lor în anumite momente sau ei au reușit să prezinte lucrurile astfel. Și atunci majoritatea conformistă a dispărut brusc, s-a topit pe undeva. A rămas în anecdote, ca milionul de români în plus care pretind în sondaje că au votat cu Klaus, deși n-au făcut-o. Turma te îngroapă în fiecare zi, cu numărul și conformitatea, dar la ocazii istorice dispare. Pe urmă se regrupează. De partea cealaltă.
De asta să mulțumim istoriei făcute de alții și unei minorități neaoșe că suntem o țară democrată astăzi, doar că bântuie ideea că asta e opțiunea global majoritară, și să informăm periodic pe notre cher peuple orthodoxe că țiganii nu mai sunt sclavi, femeile au drept de vot, Darwin a avut dreptate, și corupția ar trebui să fie excepția și nu regula. Câtă vreme opțiunile astea par majoritare avem o șansă să împingem țărișoara noastră mai departe pe drumul incremental al progresului, adică de partea periilor de dinți, a prezervativelor, a algebrei și a altor lucruri folositoare când vrei să construiești civilizația. Până atunci multe Loganuri vor mai fi binecuvântate și mulți se vor cununa în fața altarului încă o dată la patru-cinci ani, dar traficul și cerul îndură multe, și au răbdare cu toate popoarele."
vineri, 25 noiembrie 2016
Nu mai vreau premier pe nume Cioloș!
http://m.hotnews.ro/stire/21434119
Un premier Cioloș care nu demite un ministru care lupta pe față, fără nici o ezitare, împotriva familiei, împotriva lui Dumnezeu NU este de dorit ca să mai conducă România! O conduce la moarte. Are exact poziția lui Iohannis! Niciodată nu as mai vrea ca România sa fie condusă de un premier cu un asemenea cabinet.
Chiar și dacă o sa umble câinii cu colaci-n coadă? Da! Cioloș și miniștrii lui să facă în România străzi de aur eu niciodată nu voi mai dori un asemenea premier fiindcă corupția lui și a echipei de miniștrii este cea mai mare. A promova pe față homosexualitatea și a lupta împotriva familiei, a lui Dumnezeu, este forma de corupție care face din România Sodoma!
Pentru mine este clar în privința lui Cioloș și a celor care îl susțin!
Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești!
Spune-mi cu cine votezi ca să văd dacă ești de partea familiei sau de partea homosexualilor!
Nu premier Cioloș!
P. S.
Pentru cine se poticnește că fac politică: nu fac politică! Apăr familia și valorile Lui Dumnezeu. Este menirea oricărui creștin sa lupte pentru normalitate!
Doamne Isuse te rog ridică România!
P. S.
Pentru cine se poticnește că fac politică: nu fac politică! Apăr familia și valorile Lui Dumnezeu. Este menirea oricărui creștin sa lupte pentru normalitate!
Doamne Isuse te rog ridică România!
joi, 24 noiembrie 2016
miercuri, 23 noiembrie 2016
Leon Dănăilă, executat ritualic de komisarii Corectitudinii Politice
 |
| http://semneletimpului.ro/social/o-poveste-impresionanta-leon-danaila-sculptorul-de-creiere-video.html |
Autor: Adrian Pătruşcă
Nea Mitică Păvălucă a fost secretar PCR la Fabrica de Tacâmuri „Inox” pe la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, în perioada căreia i s-a zis „obsedantul deceniu”.
Muncitor cu „origine sănătoasă”, cu patru clase și-un brânci, s-a trezit promovat ca politruc că trebuie să se pronunțe în legătură cu tot ce mișcă în fabrică și să traseze sarcini. O făcea cu emfază, ca să ascundă că, în realitate, nu se pricepea la nimic. Tata îmi povestea răzând cu lacrimi un episod de la un exercițiu ALA, de apărare civilă, în care se simula un atac aerian asupra fabricii. Nea Mitică dădea indicații: „Nu scoți capul din adăpost că vine o schijă și o dată îți retează coapsa (și ca să fie sigur că s-a făcut înțeles, tăia violent aerul cu palma bătucită pocnindu-se peste... țeastă). În caz de, apuci rănitul de monoplați și cu pași măreți te-ndrepți spre postul de plin ajutor.” Hohotele de râs nu îl deranjau pe nea Mitică. Râdea și el. Se simțea popular. În centrul atenției. Și, apoi, nu era om rău, nu a avut pe nimeni pe conștiință, într-o vreme când secretarii de partid băgau oamenii la pușcărie.
Leon Dănăilă a fost reclamat de Ioana Stăniloiu la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru că într-un interviu de acum jumătate de an declara: „Femeile nu sunt bune de chirurgi... N-au talent... Femeilor le lipsește ceva. Eu, făcând și psihologie, mi-am dat seama că, în general, femeile au treabă acasă, se preocupă de alte lucruri, de familie... Gândul le este în altă parte”.
Pe Leon Dănăilă îl știți: bătrânul neurochirurg blajin, cu coamă albă, leonină, care merge la spital cu metroul și la cabinetul căruia fac coadă oameni din toată lumea ca să-i opereze pe creier și de la care nu a acceptat niciodată vreun ban.
Și pe Ioana Stăniloiu ar trebui să o știți: este juna devenită celebră după ce Remus Cernea a cerut-o de „parteneră civilă” pe holurile Parlamentului, ceremonie pecetluită cu un sărut pătimaș cu schimb de secreții în fața camerelor tv.
Și pe Remus Florinel Cernea îl știți: rockerul întârziat, ajuns parlamentar pe listele USL, preocupat de fericirea homosexualilor și demnitatea delfinilor, în calitate de „persoane nonumane”.
Domn de modă veche, Leon Dănăilă nu știe să mintă. Trântește verde în față ce gândește. Vocea sa a cântărit greu în campania de modificare a Constituției pentru interzicerea căsătoriilor homosexuale: «Sigur că inițiativa dumneavoastră este foarte benefică, foarte logică și este sprijinită, cred, nu numai de cele 3 milioane de semnături, ci de toată lumea... Familia este baza societății... Copii adoptați de homosexuali, care spun „pe tata îl cheamă Ion, pe mama Vasile”... Heterosexualitatea este lăsată de la Dumnezeu...»
În momentul când a acceptat să candideze pentru Senat, Leon Dănăilă a devenit o țintă: trupele Corectitudinii Politice, isterizate de victoria lui Trump și de Brexit, nu puteau îngădui ca o asemenea Voce să se transforme în Tribună.
„Partenera civilă” a lui Cernea, care se prezintă ea însăși drept „activist civic”, îl toarnă pe ilustrul profesor la CNCD pentru că declarațiile sale sunt de natură a leza „femeile chirurg”, că însuși „mediul profesional” ar putea fi „afectat”, ba chiar să apară „un posibil impact asupra pacienților”.
Ioana Stăniloiu este tipul perfect al activistului de tip nou, apărut din spuma Corectitudinii Politice, noua ideologie totalitară care ambiționează să spele mințile din întreaga lume. Dacă în timpul comunismului, printre secretarii de partid întâlneai și oameni de omenie, ca nea Mitică Păvălucă, activiștii de tip nou au cu toții o răutate funciară în vine. Sunt niște teroriști psihologici. Iar răutatea nu le este egalată decât de tupeu.
Faptul că nu a pus niciodată mâna pe un bisturiu, darmite să „reteze o coapsă” pentru a opera un creier, nu o împiedică pe Stăniloiu să-l pârască pe venerabilul chirurg pentru o părere personală, emisă cu sinceritate după mai bine de jumătate de veac de experiență profesională strălucită, în care a salvat mii de vieți.
Cine ia în râs sau bagatelizează acest scandal greșește fatal. Bunul profesor va trebui să facă drumuri la CNCD ca la Securitate, să dea declarații, să se justifice, să-și pună cenușă în cap. Va trebui să treacă printr-un adevărat proces politic, în cel mai pur stil al anilor ’50, în fața unei instanțe ideologice.
Și, nu în ultimul rând, riscă un avertisment sau o amendă (maximul este de 7000 de euro), ca un stigmat, în semn de recunoștință a statului român pentru cariera sa de șase decenii. Atacul la Leon Dănăilă se vrea o execuție exemplară. (Ați remarcat că nici unul din liderii PNL nu a sărit în ajutorul candidatului lor?) Așa lucrează teroarea Corectitudinii Politice: țelul este ca, suficient de multe astfel de cazuri, gălăgios mediatizate, omul să se gândească de două ori până deschide gura, săși cenzureze vorbele sau să vorbească în șoaptă după ce s-a uitat atent în stânga și-n dreapta. Până când ajunge să-și reprime gândurile. Să-și schimbe comportamentul. Să se transforme în Omul Nou, perfect manipulabil.
Este coșmarul din care s-a scuturat America, dar care face încă nestingherit ravagii în Europa. Este „idealul” societății Big Brother imaginate de Orwell. Sau al Reeducării de la Pitești.
În această lume coaptă în mințile politrucilor mondiali, aseptică și rece ca o morgă, unde oamenii stau înșirați perfect ca niște morți pe dalele albe de marmură și înveliți regulamentar în cearșafuri, râsul de inepțiile lui nea Mitică Păvălucă trebuie scos în afara legii.
marți, 22 noiembrie 2016
UNIC IN ROMÂNIA - Un PROIECT DE ANVERGURĂ pentru COMUNITATEA PENTICOSTALĂ, EVANGHELICĂ, din Cluj Napoca!
Binecuvântarea copiilor se poate face și prin tine! Nu ezita să te implici în proiectul Liceului Teoretic Creştin „PRO DEO” Cluj-Napoca!
Donațiile dumneavoastră pot fi realizate într-unul din următoarele conturi:
Fundaţia Creştină PRO DEO CLUJ
Str. Fericirii nr. 29,
Cluj-Napoca
Str. Fericirii nr. 29,
Cluj-Napoca
CONT BRD:
RO53 BRDE 130SV 0832 7361 300 RON
RO49 BRDE 130SV 0832 7441 300 USD
RO45 BRDE 130SV 0832 7521 300 EUR
RO80 BRDE 130SV 0832 7791 300 CAD
Cod swift: BRDEROBU
RO53 BRDE 130SV 0832 7361 300 RON
RO49 BRDE 130SV 0832 7441 300 USD
RO45 BRDE 130SV 0832 7521 300 EUR
RO80 BRDE 130SV 0832 7791 300 CAD
Cod swift: BRDEROBU
“În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.” 2Cor. 9:11
Vă mulţumim anticipat pentru toată implicarea dumneavoastră!
Liceul Teoretic Creştin Pro Deo
web: http://liceulprodeo.ro
Liceul Teoretic Creştin Pro Deo
web: http://liceulprodeo.ro
Sursa:
luni, 21 noiembrie 2016
Seria - USR și lupta împotriva VALORILOR III - Ce naște mintea neagră a mamei politice a lui Nicușor Dan
 |
| Cartepedia |
"Amor cu Maria Magdalena
Piesa pune in discutie originea Noului Testament si latura divina a lui Iisus, iar spectacolul de la Iasi prezinta nuduri si scene erotice intre sfinti. In piesa, Sfantul Apostol Pavel a nascocit tot ceea ce a ajuns pana la noi ca adevar religios. Hristos nu putea sa faca minuni, la Cina cea de Taina ar fi participat, conform unei idei sioniste mai vechi, reluate si de Dan Brown in ?Codul lui Da Vinci?, inclusiv Maria Magdalena, care are o relatie amoroasa cu Iisus.
Scena spalarii cu lacrimi a picioarelor Mantuitorului are conotatii erotice incandescente. Piesa se incheie cu Cina cea de Taina. Apostolii mor otraviti de Pavel, care, inainte de caderea cortinei, il injunghie pe Iisus Hristos."
Sursa:
Seria - USR și lupta împotriva VALORILOR II - Alina Mungiu Pippidi pe față pentru fiul "Nicușor Dan"
Alina Mungiu-Pippidi s-a referit și la șansele pe care le are Nicușor Dan și Uniunea Salvați România (USR) la alegerile din toamnă, dar și de ce susține această mișcare: ”Nicușor va face tot ce va putea, depinde însă dacă în spatele lui vor fi mii de oameni care se asociază din toată țara, care vor fi „trainuiți” corespunzător, pentru că în fond sunt niște amatori, sau o sută de veleitari traseiști adunați de la alte partide, care au cam dat năvală. E foarte greu să urci de la câțiva oameni de încredere la un partid național, dar cum am atins ținta de 30% la locale, pe care în alt editorial o pusesem, eu zic să fim optimiști. Ăștia care mă mustră, ca Moise Guran, că de ce continui să promovez oameni, deși m-am mai fript, trebuie să înțeleagă că fiecare circumstanță are justețea ei, era just să îl susținem pe Băsescu în 2004, pe Iohannis în 2014 și pe Nicușor azi, dacă nu vrei să fii pasiv. Dacă eram pasivi, nu se alegeau, că totdeauna e pe muchie, și atunci nu aveam DNA, de exemplu. E riscant să fii promotor, dar nu văd superioritatea morală în a sta deoparte și a spune că nici unul nu e bun pentru tine, mai ales acum, când vrem să reînnoim clasa politică.”.
Sursa:
Alina Mungiu Pippidi vrea ca să fie o clasa politică nouă în România, ca cea din Norvegia, cel mai probabil, de aceea a luptat împotriva familiei Bodnariu - Nicușor Dan și USR sunt clasa politică nouă care vor sa facă ROMANIA CURATĂ după modelul din piesa Evangheliştii a doamnei Mungiu.
Sa nu uităm cine este Alina Mungiu Pippidi și acțiunile sale demonice :
Seria - USR și lupta împotriva VALORILOR - "Mama" USR și a lui Nicușor Dan, Alina Mungiu Pippidi și BLASFEMIA INGROZITOARE NUMITA "Evangheliștii"
 |
| tomisthecat.ro |
Între diversiunile de toată ziua cu care sunt siliţi a se confrunta iubitorii dramaturgiei contemporane iată încă o provocare menită să oripileze pentru posteritate bunul simţ românesc şi creştinesc. Este vorba despre piesa de teatru "Evangheliştii" scrisă de Alina Mungiu Pippidi, o piesă pusă în scenă, în premieră pentru România, sâmbăta, 3 decembrie a.c., la Ateneul Tătăraşi din Iaşi, în regia directorului ateneului, regizorul Benoit Vitse, scenografia şi costumele fiind realizate de Gelu Râşcă. Piesa "Evangheliştii", publicată în volumul "Après la censure", la Editura Unitext, Bucureşti, în 1993, a fost tradusă şi publicată anii trecuţi de Modern International Drama din New York şi montată în Ungaria. Pentru cei interesaţi amintim că titlul lucrării cu pricina poate fi găsit în fişierul Bibliotecii Centrale Bucureşti la cota II 308325, însă există alături specificaţia "nici un exemplar disponibil", ceea ce mă duce la concluzia că ar fi fost retrasă de la sală.
Demersul publicării acesteia a survenit îndată ce fusese desemnată de către juriul Galei UNITER drept "cea mai bună piesă românească" a anului 1992. Pentru subiectul extrem de controversat, unele teatre din lume au evitat proiectul. La noi în ţară încercările de montare a piesei au eşuat tocmai din pricina vulgarităţii scenelor care l-ar fi avut ca protagonist pe însuşi Mântuitorul Hristos. Dintre cei ce au dorit să pună în scenă piesa amintesc aici pe regizorii români Mihai Lungeanu şi Andrei Şerban. Până în sfârşit aceştia însă au avut demnitatea şi înţelepciunea să se oprească la timp. Temerile de Dumnezeu încet, încet, s-au risipit şi iată-ne astăzi dezbătând chestiunea "post factum" fără putinţa de a mai schimba ceva în conştiinţa oamenilor care deja s-au vătămat sufleteşte văzând-o.
În urma oribilului demers Benoit Vitse, regizorul piesei explică: "Ce m-a hotărât să o montez a fost descoperirea "Evangheliştilor" în culegerea de teatru în limba franceză "Après la censure" a editurii Unitext. Deci, suntem după cenzură. (...) "Evangheliştii" este un spectacol al libertăţii - religioasă, politică, sexuală. În seara aceasta nu am avut nici un fel de contestaţii. Cei care au contestat-o sunt cei care nu au văzut piesa. Am ales actori tineri. Câţiva actori consacraţi au refuzat rolurile din motive religioase".
Ambiţia profesională a regizorului, care transpare în aceste câteva propoziţii, să zicem că ar putea fi scuzată de infantilismul cu care îşi întemeiază argumentaţia: anume fascinaţia sa de a fi descoperit un text din dramaturgia românească într-o culegere de limbă franceză, iar în planul secund ideea de libertate religioasă, politică şi sexuală (!!!). Dacă vă veţi strădui a înţelege raţiunea interzicerii accesului în sala de spectacol a copiilor şi tinerilor sub 16 ani, cred că veţi reuşi să anticipaţi ce anume ar putea să însemne în opinia regizorului acest - tot mai uzitat slogan - "jos cenzura" chiar şi fără să fi participat la supliciul de a fi vizionat piesa. Ceea ce nu poate fi scuzat sub nici o formă este însă deturnarea Adevărului biblic, nesocotirea propovăduirii apostolice, batjocorirea vieţii pământeşti a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, terfelirea celor mai sfinte idealuri şi învăţături creştine, iar această cumplită osândă planează desigur asupra autoarei.
Piesa se centrează oarecum pe ideea că Pavel (Sfântul Apostol Pavel), înfăţişat de Pipidi ca un om animat de dorinta de putere, ca un lider al unei "secte" ce vrea să domine păgânismul, ar fi comandat filosofului Cherintos (personaj fictiv - profesor în timpul guvernării romane într-o falimentară academie grecească din Asia Mică) şi discipolilor acestuia - Ioan, Luca, Marcu si Matei - să scrie în patru variante povestea "plăsmuită" a unui profet evreu, care ar fi schimbat din temelii religia timpului său. Aceştia ar fi avut misiunea de a-l zugrăvi pe Hristos exact aşa cum ştim noi creştinii că este zugrăvit Domnul Hristos în Sfintele Evanghelii: Fiu al lui Dumnezeu răstignit pentru păcatele lumii şi înviat întru slavă. Cherintos si cei patru evanghelişti acceptă să scrie "povestea" lui Pavel contra cost, pentru a scăpa în felul acesta academia de faliment.
Autoarea ridiculizează întreaga istorie a mântuirii şi schimbă voit întreaga logică a textului scripturistic dorind a obţine efecte cvasi-artistice tocmai prin falsa demonstraţie "literară" că Pavel ar fi artizanul "plăsmuirilor evanghelice" despre Hristos. "Realitatea" pusă în scenă de Pippidi ar fi aceasta: Iisus Hristos n-ar avea legătură cu nimic din ceea ce relatează evangheliştii. El ar fi fost un profet-povestitor şters, care ar fi inspirat pe Pavel să născocească tot ceea ce a ajuns până la noi ca adevăr religios. Hristos nu ar fi avut absolut nici un atribut care să îl consacre drept Fiu al lui Dumnezeu (ar fi fost lipsit întrutotul de puterea de a face minuni); în locul Său ar fi murit de fapt Baraba; la Cina cea de Taină ar fi participat inclusiv Maria Magdalena - o idee sionistă mai veche, o temă scandaloasă - care apare perfid în articularea piesei atunci când Elena, iubita lui Cherintos, intră în rolul Mariei Magdalena care, în viziunea Alinei Mungiu Pippidi, încearcă o relaţie amoroasă chiar cu Iisus. Scena spălării cu lacrimi a picioarelor lui Iisus are o încărcătură erotică apăsata, despre care "ruşine este a şi grăi". Piesa se încheie cu Cina cea de Taina şi nu cu răstignirea şi învierea Domnului. Apostolii mor otrăviţi de Pavel care, înainte de căderea cortinei, îl înjunghie pe Iisus Hristos. Toată această mascaradă se petrece tocmai pentru a fi păzit peste timp "secretul" lui Pavel, că de fapt Hristos, aşa cum îl cunoaştem noi din Evanghelii, nu ar fi existat niciodată.
Mântuitorul nostru Hristos arătat aici ca un om fără personalitate, un pretext pentru o mare farsă religioasă, un profet secundar supus de altfel manipulării şi apetenţei sexuale; Sfântul Apostol Pavel - un farsor şi un ucigaş, evangheliştii - nişte impostori plătiţi să scrie la comandă poveşti; acesta este tabloul pe care ni-l propune distinsa doamnă Alina Mungiu Pippidi al cărei nume rog stihiile lumii să-l uite pe vecie. Şi precum vrăşmaşul cel de demult şi diavolul nu a căzut singur din slava bunătăţilor cereşti, ci asemenea lui s-au făcut toţi cei căzuţi, tot astfel această femeie îi duce cu sine în lepădarea de Dumnezeu pe toţi cei ce cu nesocotinţă i-au întrupat opera într-o ruşinoasă distribuţie gândită de nefericitul Benoit Vitse: George Şfaiţer, Genovel Alexa, Dumitru Rusu, Theodor Ivan, Ovidiu Ivan, Nicoleta Ciobanu, Matei Bogdan, Cosmin Maxim, Emanuel Florentin, Augustina Bădărău, Lorena Condrut, Ştefania Matei, Andrei Onofrei, Bogdan Matcăbojă, Bogdan Baltă.
Aflând cu durere şi consternare despre scenariul pe care ni-l înfăţişează această femeie-iudă a timpului nostru, despre care o anumită publicaţie (Tricolorul) scria îndată după premieră că ar fi - citez - "furajată" cu fonduri Sörös şi Freedom House, mi se întunecă cerul dinaintea ochilor şi gândul se sperie - vorba celor de demult.
Am căutat cu de-amănuntul să înţeleg cine stă în spatele întregii lucrări. N-am aflat. Vă mărturisesc însă că reaua credinţă şi sminteala în care a târât pe mulţi spre pieire această făptură nefericită şi chinuită nu mă lasă să mă gândesc anume decât la felul în care a murit Irod ce Mare prigonitorul pruncului Iisus. Se spune că acela ne-mai suferind viermii din piele şi bubele şi mulţimea puroiului ce-i ieşea din trup poruncise slujitorilor să-i aşeze peste răni carne proaspătă de viţel, ca ieşind vietăţile lacome viermuitoare din trupul sau cel putred de viu să intre în carnea proaspătă ostoindu-i astfel durerea.
Cine poate pricepe riscurile "pe termen lung" ale unei astfel de scrieri? Încotro să iasă viermii cei neadormiţi ai pustiei sufletului unui om care ajunge în măsura decăzută din har de a scrie astfel de blestemăţii despre Fiul lui Dumnezeu? Greu lucru a vorbi despre toate acestea! Greu este a judeca, dar mai greu a vindeca!
Ca şi creştin, dar mai cu seamă ca preot, mă doare sufletul să aflu că acest organism, UNITER, care a şi premiat piesa în 1992, are în prima linie a colaboratorilor o prestigioasă instituţie de rosturile căreia atârnă însăşi rosturile Bisericii. Este vorba despre Ministerul Culturii şi Cultelor. Apoi nu este greu de văzut că, iată, Ministerul acesta girează (a se citi sponsorizează) activităţi, manifestări, premii pe care UNITER le hotărăşte şi le "dăruieşte". Poate ar fi edificator să amintim aici şi alte titluri de piese pe care UNITER le-a premiat ca pe cele mai bune piese ale anului:
- în 1998 "Noe care ne străbate memoria e o femeie" de Ion Mircea;
- în 1999 "Apocalipsa gonflabilă" de Saviana Stănescu;
- în 2002 "Tatăl nostru care eşti în supermarket"de Petre Barbu;
- în 2004 "Viaţa mea sexuală" de Cornel George Popa.
Am să trec peste orice comentariu lăsându-vă să reflectaţi singuri asupra potenţialelor motivaţii şi implicaţii sau semnificaţii culturale ale acestor titluri... Să ne întoarcem însă la problema noastră!
Blasfemia "Evangheliştii" trece în ochii juriului Galei Premiilor UNITER din 1992, drept un "proiect de resuscitare a dramaturgiei româneşti". Autoarea, căreia promit să nu-i mai rostesc numele încă, construită în ochii unei critici teatrale autorizate drept "o transparenţă născută din necesităţile pieţei", face prin această piruetă tematică "saltul mortal" de la medicul abandonat ori analistul politic de o drastică intuiţie, către o zonă a dramaturgiei în care îşi camuflează erorile sclipitoare şi inhibiţiile religios-exotice lăsând în urmă aparenţa genialităţii. În schimbul părerilor de rău cu care s-ar fi cuvenit să oblojească durerea acestui demers, "eminenţa" sa nu ratează a-şi compensa spaţiul de analiză. Să-i ascultăm cu fascinată obstinaţie "divinele" producte:
"Izolate sub comunism, bisericile din România par să fi rămas mult în urma democraţiei. Ideea ca Evanghelia trebuie interpretată alegoric, nu literal, aparţine Sfântului Toma din Aquino, nu mie. Ca orice text, şi Evanghelia trebuie citită şi interpretată critic şi există o distinsă tradiţie intelectuală de sute de ani în acest sens. Oricine a citit "Evangheliştii" şi nu s-a luat după zvonuri tabloide nu poate crede că piesa îl ridiculizează pe Iisus sau jigneşte sentimentele cuiva. Dacă Cioran e acceptabil pentru biserică cu textul lui despre Apostolul Pavel, daca "Idiotul" lui Dostoievski e acceptabil ca model ideal pentru Iisus, atunci şi piesa mea e acceptabilă. Dacă nu, asta e, există un preţ al libertăţii de gândire şi sunt dispusă să îl plătesc. E cu totul inacceptabil, după ce am obţinut în 1989, să ne mai spună cineva ce avem voie să scriem şi ce nu. Montarea lui Benoit Vitse e un exerciţiu de exorcism. Putem scăpa de acest tradiţionalism retrograd care s-a ridicat cu totul neaşteptat la noi dupa 1989? Suntem singurii care, de la ateismul forţat, am căzut în fundamentalism creştin. Bulgarii au rămas moderni, hai să ne străduim şi noi. Discuţia e cam absurdă... seamănă periculos cu genul de discuţii dintre clericii şi intelectualii arabi occidentalizaţi de azi. Ar trebui să fim peste nivelul ăsta...".
E revoltător cu câtă uşurinţă poate arunca făptura în cauză, în seama unor Biserici "fundamentalist-retrograde", lipsa de înţelegere a sensurilor "profunde" pe care le incumbă opera sa. Şi ce-ar mai fi de răspuns?! Ar fi să zicem oare:
- "Mulţumim de mustrare cucoană! Vă rugăm să ne scuzaţi, dacă n-am înţeles noi bine ce anume făcea pe scenă protagonista spălării picioarelor când îşi caricaturiza prezenţa între picioarele celuilalt actor. De bună seamă că am aşteptat atâta vreme "exorcizările" lui Benoit Vitse ca să ne scoată şi pe noi cineva din această alegorică pudoare şi din ignoranţă, să ne proiecteze şi pe noi cineva în modernitate, să înţelegem şi noi o dată că de fapt religia noastră e o farsă, să fim şi noi ca bulgarii, moderni, să ne străduim şi noi... Altfel, sigur că da, e "inacceptabil" să nu vă lăsăm să-L batjocoriţi pe Dumnezeu! Batjocoriţi-L! Că doar n-o faceţi pe bani! Sau poate că pe bani, dar ce ne priveşte?!".
Asta aţi vrea să auziţi?! Eu nu cred! Nu cred că un om - şi nu vorbesc aici de creştini neapărat - un om cu minim bun simţ şi omenie în oase ar putea rămâne nepăsător la oroarea la care "modernitatea" şi "alegorismul" acestei doamne ne cheamă. Fundamentalism înseamnă linşaj! Faptul că românii sunt cuminţi şi nu sunt nici pe departe aşa cum îi zugrăveşte domnia sa în batjocură, este demonstrat chiar de libertatea fizică pe care o foloseşte spre a da astfel de declaraţii de presă. A fi creştin nu înseamnă a înghiţi cu de-a sila prostia deghizată în elitism şi eresul mascat sub faldurile "artei", doar de dragul de a arăta condescendenţă. A tolera ca Dumnezeu să fie batjocorit public în numele democraţiei, modernităţii şi al libertăţii de expresie este o complicitate inacceptabilă. Inacceptabil este anume faptul că cineva se poate folosi de numele lui Dumnezeu şi de autoritatea Sfinţilor pentru a întoarce pe dos tot edificiul credinţei, pentru a ofensa mărturia celor care au murit peste veac cu numele Domnului pe buze întru mărturisirea inimii. Acesta vi se pare a fi cumva fundamentalism? Fundamentalism înseamnă tocmai a ucide şi nu a te lăsa pe tine în mâinile ucigaşilor, aşa cum au făcut-o mii şi mii de martiri pentru Hristos. Martirii au preferat moartea, unei ruşinoase şi nesocotite abjurări şi tăgăduiri a adevărului. Doamna în cauză, după cum se vede, nu pridideşte însă a irosi nume şi numiri de tot felul pentru "a lua faţa" audienţei în speranţa unei expieri rezonabile. În fond acestea rămân doar nişte cuvinte zăngănitore, neputincioase a mai schimba ceva din cele ce s-au spus şi s-au scris. Dincolo de acestea nici umbră de regret şi pocăinţă şi peste toate alambicurile şi fandările politico-eclectico-religioase rămâne în tăcere o răbdătoare sentinţă rostită parcă pe aceeaşi limbă a blasfemiei: "Dacă nu, asta e, există un preţ al libertăţii de gândire şi sunt dispusă să îl plătesc!". Se pare totuşi că uneori libertatea de gândire ne joacă feste! Iar preţul... poate fi tot atât de scump precum veşnicia însăşi!
Pentru oamenii serioşi şi responsabili vă rog să-mi permiteţi a pune aici mărturia unui creştin ortodox de a cărui autoritate civică şi religioasă nu se mai îndoieşte nimeni, Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici: "Orice om care are o cultură creştină consideră această piesă o ruşine. Eu cred că un astfel de spectacol nu ar trebui să se joace".
Sursa:
sâmbătă, 19 noiembrie 2016
Fapte, nu vorbe!
Senatorul PSD Titus Corlăţean a declarat, vineri, la Târgovişte, că trebuie dus mai departe proiectul de modificare a Constituţiei în ceea ce priveşte definirea familiei. ''Cred că fundamentul societăţii româneşti, şi va trebui cu toţii să luptăm pentru acest lucru, trebuie să rămână unul moral creştin şi trebuie să spunem că familia este cea alcătuită din bărbat şi femeie, un tată şi o mamă şi copiii pe care Dumnezeu i-a dat acestei familii şi sunt binecuvântaţi. Eu cred că trebuie să ducem mai departe un proiect care are semnătura a trei milioane de cetăţeni români, din toate orizonturile, pentru a modifica Constituţia României şi pentru a scrie foarte clar acest lucru'', a spus Corlăţean.
Acesta susţine că pe acest subiect se fac presiuni publice, inclusiv pe Parlament. ''Cred că dincolo de partea materială, de salarii, de pensii, care sunt importante, un alt lucru important e cum înţelegem să ne desfăşurăm viaţa, care sunt valorile care ne călăuzesc în viaţa asta, şi eu cred, şi am spus-o şi în Parlamentul României, în dezbateri publice, în întâlniri cu cetăţenii, eu cred că fundamentul societăţii româneşti trebuie să fie călăuzit în continuare de un set de valori moral comune. (...) Când vedem ceea ce se întâmplă... şi sunt foarte multe şi demersuri şi presiuni şi din afara ţării şi din partea unora care sunt în ţară, mai puţini, dar foarte radicali, aşa, vocali, foarte hotărâţi şi care pun presiune inclusiv pe Parlamentul României să legiferăm un tip de familie, despre care se spune: aşa e în Occident. Să rămână la ei!'', a afirmat senatorul PSD Titus Corlăţean. Declaraţiile au fost făcute la lansarea de la Târgovişte a candidaţilor PSD Dâmboviţa la alegerile parlamentare. Titus Corlăţean este pe locul doi pe lista de candidaţi a PSD Dâmboviţa la Senat, conform Agerpres.
Sursa:
vineri, 18 noiembrie 2016
SUA - mare scandal mediatic
Mainstream media americana, de la CNN si New York Times la CBS si Washington Post, a considerat la vremea respectiva, ca Dalia Mogahed este cea mai potrivita alegere a presedintelui Obama pentru ocuparea postului de consilier pe probleme religioase. Normal, din moment ce era prima femeie cu hijab la Casa Alba. Si cu tatal membru marcant al Fratiei Musulmane. Si mai era si in gratiile lui Yusuf al-Qaradawy, liderul spiritual al aceleeasi Fratii – “mama tuturor organizatiilor teroriste islamiste”, cum o numea Mahmud Abbas. Si mai aparea si la Televiziunea britanica, invitata de un membru al organizatiei islamiste radicale Hizb ut Tahrir, pentru a explica cat de buna este Sharia. In conditiile astea, cum sa zica ceva rau presa americana despre Dalia Mogahed – cartita Fratiei Musulmane infiltrata la Casa Alba?! Nu avea cum.
Si cum sa scrie ceva rau neo-marxistii de la CNN si New York Times, despre Huma Abedin?! Nu spunea despre ea Hillary Clinton ca este “a doua ei fiica”? Da, Hillary Clinton care trebuia sa fie, ca asa vroia mainstream-media americana, presedinte dupa Obama. Si Huma Abedin sa-i urmeze, natural, lui Dalia Mogahed. Doar Huma era cea mai potrivita persoana din State, pentru a-i fi sefa de cabinet lui Hillary; adica mana ei dreapta. Cuplul H&H ar fi condus America. Frumos!
Si cum sa aiba Huma Abedin o presa rea cu un CV ca al ei?! Mama membra a Fratiei Musulmane pakistaneze, conducatoare a Surorilor Musulmane din Arabia Saudita, apriga militanta pentru instaurarea Sharia in toate tarile musulmane si foarte buna prietena cu sotia lui Mohamed Morsi, fostul presedinte – Frate Musulman – al Egiptului. Tatal, erudit teolog wahhabit pakistanez, invitat de rege in Arabia Saudita sa propovaduiasca la Universitatea King Abdulaziz reintoarcerea la radacinile islamului. Cu un asa CV cum sa-i gaseasca nod in papura ideologii media americani lui Huma Abedin, alta cartita a Fratiei Musulmane ce urma sa fie infiltrata la Casa Alba?! Era pe cat de imposibil pe atat de incorect politic!
Si a fost liniste si pace, din punct de vedere mediatic, si la CIA, unde Barack Obama l-a pus sef, coincidenta, pe musulmanul John Brennan, convertit la islam inca de pe vremea cand era agent in Arabia Saudita. Asadar, putem spune ca administratia Obama a fost un reper pozitiv pentru Media, asa cum urma sa fie si administratia Hillary Clinton, chiar daca aceasta l-ar fi pus pe Abu Bakr al-Baghdadi, secretar la Aparare.
Asa, insa, e scandal mare in presa americana. Si cum sa nu fie cand Donald Trump – inamicul ei numarul 1 – vrea sa-l numeasca consilier pe Stephen Bannon, patronul lui Breitbart News si, acum, inamicul ei numarul doi? Da, pentru ca Stephen Bannon are un dosar de tot rahatul: american, ofiter de marina, bancher, realizator si producator de filme si, pe deasupra, nu wahhabit, ci conservator. Un conservator care, in loc sa stea in banca lui, a produs documentare in care Sarah Palin e prezentata ca o fiinta umana, iar miscarea Occupy drept o adunatura de marxisti sonati. Mai mult, Stephen Bannon a condus in ultimii ani Breitbart News, care a scris altfel decat restul presei americane despre Dalia si despre Huma, despre Fratia Musulmana si terorismul islamic. Ba, chiar a avut curajul sa atace Hamas si sa fie pro Israel, adica cum e mai rau. Asa ca, tovarasul Bernie Sanders, acest Ilici al democratilor americani, a dat semnalul de linsaj, cerand intr-un comunicat, ca Donald Trump, bun prieten cu Stephen Bannon, sa anuleze nominalizarea.
Eliberati din lant, marxistii media au sarit la gatul lui Bannon, acuzandu-l, printre multe altele, de “anti-semitism” si “nationalism alb”! In timpul acesta, marea speranta a Partidului Democrat, musulmanul Keith Ellison, fost membru al organizatiei islamiste anti-semite “Natiunea Islamului”, viseaza linistit la sefia partidului, fara a fi deranjat de presa de stanga americana, poate si pentru ca a avut grija sa nominalizeze din timp Israelul drept “stat apartheid”! Incredibil, dar adevarat.
Insa, cu tot scandalul, la Casa Alba, cel putin pentru patru ani, usile, care vor fi deschise de Donald, Stephen, Mike si Ted, vor sta inchise pentru Hussein, Mogahed si Huma; bustul lui Churchill, dat jos de Obama, va fi repus la locul lui, iar bustul lui Azhar Azeez (lider al Fratiei Musulmane americane), pus de Obama, inlaturat; si nu se va mai sarbatori Ramadanul. Tot incredibil, dar la fel de adevarat. Iar jihadul mediatic, care va fi dus impotriva Presedintelui si oamenilor lui, va certifica lucrul acesta.
Sursa:
Dragoste de... ROMÂNIA!
 |
| http://www.romania.org/ |
Un singur lucru ma impiedica sa urasc Romania: faptul c-o iubesc! Din tot ce exista pe lumea aceasta, cel mai mult ma scoate din minti obiceiul nenorocit al unora de a pune dragostea, in general, si dragostea fata de tara, in special, pe cantar. Dupa care, acesti cantaragii ai patriotismelor individuale dau note si, in functie de note, alcatuiesc ierarhii. Pentru ei, iubirea de tara e un fel de fotbal cu sentimentele. Refuz pe cat imi sta in putinta sa particip la acest joc netrebnic. Nu-mi iubesc tara nici pentru aplauze, nici pentru medalii, nici pentru bani. E o dragoste care seamana cu cea pentru mama. Nu i-am spus niciodata cu voce tare c-o iubesc. Am facut-o doar in gand si de departe. Mi-a fost rusine sa i-o spun in fata. In lumea ei, adica in lumea care m-a dat lumii, astfel de lucruri nu se exprimau prin vorbe, ci prin taceri, insa taceri pe care trebuia sa le umpli mereu cu ceva. De preferat, cu intamplarile de fiecare zi ale vietii tale. Faptul ca n-o faceam de ras la scoala si printre ceilalti oameni era cel mai frumos mod in care ii aratam mamei dragostea mea, asa cum ea, la randu-i, isi aratase dragostea fata de maica-sa, intelegand sa renunte la scoala, deoarece incepuse razboiul si, fiind cea mai mare dintre surori, era nevoita sa-l inlocuiasca in gospodarie pe tataie, care plecase pe front. Cei care ne iau patriotismul la pipait ar spune ca din dragoste fata de tara pornisera bunicul meu si cei din generatia sa la razboi. Poate, numai ca dumnealor n-au prea avut timp sa se gandeasca la asta, asa cum cei care s-au intors vii acasa si-au continuat viata de mai-nainte fara sa aiba habar ca tot dragoste de tara se chema si lucrul acesta. Pai ce mare scofala facem?, ar fi zis ei. Muncim pamantul si ne crestem copii! Tocmai d-asta, bunicule, tocmai d-asta, a fost dragostea dumitale fata de tara atat de frumoasa!
Sa mergi la razboi ca si cum ai merge la arat sau semanat! Sa mergi la arat sau semanat ca si cum ai fi gata sa-ti dai viata cu mainile pe coarnele plugului. Sau pe secere, asa cum i s-a intamplat celuilalt bunic, dinspre tata. Viata lor simpla si moartea lor tot atat de simpla m-au invatat sa ma folosesc de tacere atunci cand vreau sa-i spun tarii c-o iubesc. fii sa am de fiecare data grija sa pun inauntrul acestei taceri faptele vietii mele de fiece zi. Asa cum sunt ele, bune sau mai putin bune. Cei ce inghesuie iubirea de tara in clasamente aducatoare de medalii, bani si aplauze mai au un obicei destestabil, de 1 Decembrie umbla infasurati in tricolor prin piata publica, sa se vada, chipurile, cat sunt dumnealor de patrioti! In celelalte zile ale anului... Pentru mine, mai cu seama in celelalte zile e 1 Decembrie. Asa ca astazi nu sarbatoresc nimic.Tac si ma gandesc in tacere la faptul ca singurul lucru care ma impiedica sa urasc Romania e faptul c-o iubesc!
Ridică Doamne România!
Unealta lui Soroș, consiliera președintelui Klaus Iohannis - Sandra Pralong
 |
| https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Sandra_Pralong |
Presedintele Klaus Iohannis a numit-o pe Sandra Pralong Consilier de Stat la Departamentul pentru Relatia cu Romanii din Afara Granitelor al Administratiei Prezidentiale. Sandra Pralong isi va prelua functia de la 1 septembrie, potrivit unui comunicat al Cotroceniului.
Informația a fost confirmată de Pralong, pe Facebook.
”Dragi prieteni,
De mâine preiau noi responsabilități în calitate de Consilier de Stat în Administrația Prezidențială, unde mă voi ocupă de românii din afară granițelor. Sper să ne putem implica împreună în valorizarea întregului potențial pe care îl reprezintă românii de peste hotare pentru țara noastră. Că să încep cu dreptul” cum se spune, sper să comentați doar postările de FB și declarațiile făcute în calitate oficială, după preluarea funcției. Cele bune tuturor și va mulțumesc pentru sprijin”, a scris Pralong pe Facebook.
Sandra Pralong, specialista in relatii publice, a mai fost consilier prezidential in mandatul lui Emil Constantinescu (1998 - 2000). In acest moment, Sandra Pralong este profesor invitat la Academia de Studii Economice Bucuresti, Facultatea de Administrarea Afacerilor in limbi straine, unde preda "Managementul schimbarii". Ea lucreaza in paralel la Synergy Communications ca si consultant.
Potrivit CV-ului de pe site-ul propriu, intre 1985 si 1990 a fost manager al suplimentelor speciale si director de promovare al revistei Newsweek New York, iar intre 1990 si 1993 a fost Co-presedinte al Consiliului Director si Director Executiv la Fundatia pentru o Societate Deschisa.
Sandra Pralong a candidat din partea ARD (PDL + PNTCD + FC) pentru un post de senator, dar a pierdut în fata lui Crin Antonescu.
Numele său actual, conform dosarului de candidatură depus la BEM, este Sandra-Marilyn-Andreea Budiş.
Conform declaraţiei de avere pe lângă cele două apartamente din străinătate, ea mai are unul în Constanţa şi două în Bucureşti.
Sursa :aici
Părerea dumneaei despre religie:
 |
| http://m.stireazilei.com/consilierul-presedintelui-romaniei-klaus-iohannis-nu-vrem-religie-in-scoli-religia-ii-indobitoceste-pe-oameni-ii-face-docili-si-slugarnici |
Afirmații ȘOCANTE despre creștinism ale consilierei domnului Iohannis:
joi, 17 noiembrie 2016
De ce sunt convins ca USR este un partid MARIONETĂ iar Dacian Cioloș nu lucrează pentru ridicarea României
 |
https://www.antena3.ro/actualitate/legatura-suprinzatoare-dintre-dacian-ciolos-si-miliardarul-soros-382343.html
|
George Soros a donat peste 200 de milioane de dolari din 1990, când a înființat Fundaţia Soros în România, și până în 2014, majoritatea prin investiţii directe. Din 2014, investițiile directe au fost înlocuite cu finanțările pe bază de proiecte.
Banii lui George Soros au avut ca țintă construcția instituțională a unei rețele de ONG-uri, care a devenit ceea ce se numește „societatea civilă din România". Mesajul sau scopul acestei rețele s-a învârtit în jurul ideii de democratizare a societății de către oamenii cooptați în aceste fundații și asociații. Adversarii lui Soros au arătat mereu că miliardarul american, de origine maghiară, a dorit ca prin ONG-urile lui să influențeze opinia publică în problemele care foloseau scopurilor sale, în special cele economice. Indiferent de realitatea obiectivelor sale, George Soros a devenit un jucător major pe plan politic.
Cea mai reprezentativă figură din "Rețeaua Soros" este, fără îndoială, Alina Mungiu Pippidi. Ea este considerată ideologul activității girate de George Soros în România și tot ei i se atribuie ideea apariței, după 2012, a unor partide noi, cu oameni noi, care să devină o alternativă la partidele clasice, considerate corupte și depășite. Nicușor Dan, cu a sa asociație "Salvați Bucureștiul!" este inovația Alinei Mungiu, cel mai important lider al societății civile. Aceasta l-a scos în luminile rampei, în 2006, ca activist ecologist, apoi l-a lansat în politică. O sursă din mediul ong-ist ne-a declarat că primele operațiuni civice ale lui Nicușor Dan au fost finanțate printr-un sistem de parteneriate tot din banii lui Soros.
ÎNALȚI DEMNITARI, STRÂNSE LEGĂTURI CU MILIARDARUL SOROS
Sandra Pralong, consilier prezidential - primul reprezentat personal al lui Soros in Romania
Mihai Răzvan Ungureanu - fost consilier prezidențial și șef al SIE - finanțat de Soros prin fundațiile sale.
Dacian Cioloș , premier - membru Fundația Friends of Europe - finanțată de Soros
Cristian Ghinea - ministrul fondurilor europene - Centrul Român pentru Politici Europene - finanțat de Soros
Violeta Alexandru, ministru pentru dialg social - ProDemocratia, Institutul Politic Publice - finanțat de Soros
Cristina Guseth - propusa ca ministru al Justitiei in prima echipa a lui Ciolos și retrasă dupa un scandal uriaș - finanțată de Soros
Cătălin Drula - consilier al premierului Ciolos, vicepreședinte al Asociaţiei Pro Infrastructura, care colaborează cu „Alianţa pentru o Românie Curată" (SAR)
Sursa:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)