sâmbătă, 25 aprilie 2015

Locul rădăcinilor ...

 
  
www.istorie-pe-scurt.ro
  Posada, 1330, Basarab I şi după sute de ani, multe sute de ani, Brădeanu. 
  Ai un sentiment plăcut să ştii că locul de unde te tragi este unul de o însemnătate fundamentală pentru istoria României. 
  Da ... exact pe locul unde în toamna anului 1330 Basarab I a învins armata regelui Ungariei este casa bunicilor mei, ce a mai rămas din ea, pe linie paternă. 
   Recent am trecut din nou şi prin Perişani. Am văzut o Românie profundă, o Românie scufundată în moarte, o Românie care are  nevoie acută de Hristos!




  I-am cunoscut, nu prea bine, dar i-am cunoscut pe bunicii mei din partea tatălui. Au trăit mult şi ... demult. Viaţa lor a fost crudă, plină de greutăţi, austeră, o viaţă pe "vatră" cu mămăliga tăiată cu firul de aţă şi cu frigul muntelui mereu aproape ... dar ... au trăit demonstrând că se poate şi altfel decât ceea ce promovează lumea azi!

TREBUIE ca să urmăm exemplul!

  A venit vremea în care trebuie ca să luăm exemplu de la "fraţii" noştrii ortodocşi. La intrarea în multe Case ale Domnului trebuie ca să fie pusă nu o cruce, nu un obiect jalnic, ci o piatră, un panou, pe care să scrie ceea ce scrie în curtea mănăstirii Cozia căci lumea intră cu putere şi pofta ochilor face ravagii în Casa unde totul trebuie ca să strige SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT! 







  În călătoriile pentru lucrarea lui Dumnezeu din Voluntari mai fac câte o pauză de 20 de minute pentru a îmi mai aminti puţin din istorie şi pentru a lua ceea ce este bun şi de la cei care apus de mult!

Omul se vrea dumnezeu: Ce obiecții morale se pot aduce la fertilizarea in vitro, dacă toți embrionii care se produc prin FIV sunt implantați?

  Pe parcursul anilor de activitate am fost întrebați în repetate rânduri care ne sunt obiecțiile față de reproducerea asistată și, în particular, față de fertilizarea in vitro. Fără a relua întreaga argumentație (disponibilă aici pentru argumente bioetice și aici pentru argumente juridice) dorim să stăruim asupra uneia dintre întrebările mai dificile: Ce obiecții morale se pot aduce la fertilizarea in vitro, dacă toți embrionii care se produc prin FIV sunt implantați (și nu distruși/donați pentru experimente)?
Iată un posibil raspuns:
„Începutul fiinţei umane se petrece prin unirea nu doar biologică, ci şi spirituală a părinţilor prin legătura căsătoriei. Un act de procreare lipsit de expresia fizică este privat de comuniunea interpersonală dintre cele două corpuri fizice. Caracteristica iubirii conjugale este totalitatea şi deplinul dăruirii celor două persoane, de aceea, substituirea actului corporal cu tehnica determină o reducere a lui la simplitatea unui gest tehnic. Fertilizarea extracorporală a fost astfel asimilată cu fecundarea extraconjugală. Părinţii sunt doar o terminologie în cazul fertilizării in vitro. Cine împlineşte faza decisivă a procreării este un străin sau o echipă de străini, în locul cuplului. Din acest motiv, se înţelege de ce actul de iubire conjugală este considerat în învăţătura Bisericii ca unica modalitate demnă de procreare umană” [Cristina Gavrilovici, Introducere în Bioetică, Editura Junimea, Iaşi, 2007, p. 84].
Explicatia este valabila atat in cazul FIV omologa (cu material genetic de la cuplul care doreste sa aiba copilul) cat si la reproducerea cu tert donator, unde in plus discutam si de o situatie echivalenta cu adulterul.
Pe langa aceasta, ideea implantarii tuturor embrionilor fertilizati este utopica. Inainte de implantare se desfasoara mai multe teste (examinarea si diagnosticul genetic de preimplantare) al caror scop este tocmai depistarea embrionilor cu anomalii si eliminarea lor. Procentul embrionilor depistati cu „probleme” este destul de mare. E foarte greu de crezut ca un cuplu care apeleaza la o procedura atat de problematica moral ca inseminarea artificiala ar refuza „reducerea” in cazul descoperirii unei disfunctii genetice.
O alta problema este reducţia embrionară post-implantare; in cazul sarcinilor multiple, unii embrioni sunt eliminaţi ca să se îmbogăţească şansele de supravieţuire a unuia sau a doi dintre ei; actul de eliminare din organism în mod programatic a unor embrioni reprezintă un avort. Si aici se aplica situatia de mai sus.

Hillary Clinton, un monstru cu zâmbet de femeie!

www.nasul.tv

  Vorbind, joia trecută, la o reuniune din New York City, Hillary Clinton a declarat că „credințele religioase” care condamnă „drepturile reproductive”, „trebuie să fie schimbate”.

Dacă vi se pare greu de imaginat un președinte al SUA mai anti-american decât Obama, așteptați puțin: Hillary Clinton, soția fostului președinte William Jefferson (Bill) și-a anunțat candidatura pentru alegerile de anul viitor.
În ce privește valorile familiei, subiectul care ne interesează pe noi cu precădere, HC are șansa să-l depășească în „progresism” până și pe Obama, ceea ce este, nu-i așa, o performanță.
Obama este cel mai pro-avort președinte din istorie; a pompat sute de milioane de dolari în clinicile de avorturi, în activitatea de promovare a avortului în afara SUA; a demolat legea federală care apăra căsătoria și a contribuit nemijlocit ca în doar 6 ani numărul statelor care recunosc „căsătoria” între persoane de același sex să crească de la doar unul la aproape 30. Iar acum se pregătește actul final al distrugerii Americii creștine: în iunie,Curtea Supremă va decide dacă legile și referendumurile care limitează căsătoria la ceea ce este de fapt, „uniunea bărbat-femeie” sunt Constituționale. Cu alte cuvinte, ca și în cazul avortului, există o mare șansă ca națiunii americane să-i fie impusă, definitiv, și „familia gay”.
Un lucru i-a „scăpat” însă lui Obama: n-a avut curajul să ceară modificarea învățăturilor de credință ale religiilor pentru a se potrivi cu pretențiile ucigașilor de copii. H. Clinton o reușește și pe aceasta.
Vorbind, joia trecută, la o reuniune din New York City, Hillary Clinton a declarat că„credințele religioase” care condamnă „drepturile reproductive”, „trebuie să fie schimbate”.
Termenul „drepturi reproductive” este utilizat de politicienii și lobby-iștii „liberali” ca incluzând avortul.
„Da, am redus mortalitatea maternă la jumătate, dar sutn mult prea multe femei cărora le este refuzat accesul la sănătatea reproductivă în cheestiuni critice”, a spus d-na Clinton la evenimentul „Women in the World Summit”.
Candidatul cel mai proeminent al Partidului Democrat a adăugat că speră ca guvernul să își folosească atribuțiile în efortul de a redefini dogmele religioase tradiționale.
„Drepturile trebuie să existe în practică, nu doar pe hârtie. Legile trebuie să fie suplinite de resurse și voință politică”, a spus ea, în aplauzele asistenței. „Codurile culturale și credințele religioase adânc înrădăcinate trebuie să fie schimbate.”
Ea a menționat și obiecțiile religioase la programul public de sănătate a reproducerii, la finanțarea publică a rețelei de clinici de avorturi „Planned Parenthood”, precum și la agenda homosexualistă ca obstacole pe care guvernul trebuie să le depășească.
În timp ce opiniile asupra homosexualității „încă evoluează” în timp, „am ajuns să înțelegem că nicio practică religioasă sau tradiție nu poate fi deasupra drepturilor omului, care ne aparțin tuturor.”
Recent, două influente persoane din SUA, un ziarist și un om de afaceri, au afirmat că Bisericile creștine trebuie OBLIGATE să-și schimbe învățătura despre (homo)sexualitate.
Acum un an, Comitetul ONU pentru Drepturile Copiilor i-a cerut Vaticanului să-și amendeze legea canonică „referitor la avort în vederea identificării circumstanțelor în care accesul la avort poate fi permis.”

Dictatura spurcaţilor, dictatura homosexualilor!

 
www.nytimes.com
  În România nu sunt din câte se vede la paradele homosexuale nici 1000 de homosexuali cărora să nu le fie ruşine de mizeria în care trăiesc, care vor să-şi fluture perversiunile sexuale în public. 1000 este un număr mare. Este clar că nu sunt 1000 de homosexuali de tip poster. Asta înseamnă că în România nici măcar 0.005% dintre români nu sunt homosexuali. Că sunt mai mult de 1000 de persoane care păcătuiesc într-un asemenea hal este adevărat dar mulţi, cei mai mulţi homosexuali, ştiu că homosexualitatea este o nenorocire pentru societate, o crimă la adresa normalităţii stabilită de Dumnezeu, o stare din care ar vrea ca să iasă dar pentru că nu apelează cu pocăinţă la Dumnezeu prin Domnul Isus nu pot ca să se elibereze. Asta este realitatea din România. 
  Şi acum cei câteva sute de homosexuali poster, cei sub 0.005% care vor să îşi afişeze păcatul,  ajutaţi de câţiva parlamentari corupţi, fără teamă de Dumnezeu şi dragoste de aproapele vor să impună o dictatură a spurcaţilor într-o ţară care în proporţie de 97% este declarată creştină. E adevărat că majoritatea din cei 97% de creştini au nevoie de mântuire dar tot la fel de adevărat este că dacă ar fi chestionaţi în legătură cu subiectul homosexualitate cu siguranţă că peste 90% s-ar opune vehement homosexualităţii, ar considera acest păcat o nenorocire pentru România şi ar vrea ca să fie scos din ţară şi pedepsit în mod aspru. 
  Cum se face că dictatura spurcaţilor, că dictatura celor nici 0.005%, a trecut de Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor? Cum se face ca în România nu au ieşti în stradă peste 1 000 000 de oameni ca să ceară demisia deputaţilor care au avizat pozitiv spurcăciunea şi care vor să distrugă România? 
   Se tot vorbeşte de un mare cutremur de pământ care poate oricând să aibă loc în România. Dacă Parlamentul adoptă o asemenea ofensă la adresa lui Dumnezeu, o asemenea lege, nenorocirea cu siguranţă că o să vină peste România. Ceea ce a fost în 1977 o să fie nimic în comparaţie cu ceea ce o să vină acum peste ţară dacă Parlamentul adoptă legi spurcate, legi împotriva lui Dumnezeu!
    
   Să ne rugăm insistent pentru România. Să venim cu smerenie  şi stăruinţă înaintea lui Dumnezeu ca El, în numele Domnului Isus, să intervină ca dictatura minorităţii să nu aibe sorţ de izbândă, ca în România poporul să caute sfinţirea şi apropierea de Dumnezeu care sunt singurele soluţii pentru propăşirea ţării!

  "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor." Romani 1:18.

Reacţie la ştirea de aici!

joi, 23 aprilie 2015

Din toată inima ...recunoștință!


  Prima rată, o rată de 6000 de Euro, ESTE! Fiecare leu dat în numele Domnului Isus Hristos a ajutat la strângerea sumei de 6000 de Euro. Nu credeam că s-au strâns chiar 6000 de Euro, mă gândeam că sunt undeva la 5000 și chiar am vorbit cu cineva la telefon și îi spuneam că banii pe care Biserica Elim îi are acum sunt 5000 de Euro, în jur de, dar după ce am socotit toți banii care au intrat avem 3600 de Euro, 11 000 Lei și cont Dolari 0.00, ceea ce înseamnă că Dumnezeu ne-a binecuvântat. Lucrarea merge înainte! Până la rata numărul patru mai este dar prin credință o vedem! Aleluia! Așadar ... următoarea oprire este 19 mai! 

Mulțumesc din toată inima tuturor celor care au dat. Vreau doar ca să vă mai conștientizez încă odată și să vă spun că ați dat pentru  lucrarea lui Dumnezeu iar El nu rămâne dator NICIODATĂ, NICIODATĂ! 

  Mulțumesc din toată inima persoanelor care ați dat sub îndemnul Duhului Sfânt, persoane pe care vă cunosc și de la care nu am cerut nimic... Dumnezeu să vă umple de binecuvântările Sale! Mulțumesc din toată inima persoanelor care ați dat și pe care nu vă cunosc ... Dumnezeu să vă răsplătească aici și în Împărăția LUI! 

  Mii de mulțumiri și zeci de mii de binecuvântări doresc tuturor celor care au dat pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca să ștergem rușinea de pe obrazul Bisericii Penticostale și ca în Voluntari să fie o Biserică sfântă, fără pată și fără zbârcitură, o Biserică implicată în răspândirea Evangheliei! 

 Mulțumesc deplin celor care se roagă, stăruiesc, mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui din România în general și în Voluntari în special!

  P. S. Mulțumesc fratelui Vasile Dzitac, cu atât mai mult cu cât nu știu cine este, pentru că de două ori a virat în contul  Bisericii Elim sume mari pentru România, chiar foarte mari raportat la salariile de aici, totalul sumelor fiind de 2361 de lei. Mulțumesc Cristinei Iorgulescu, pe care nu cred că o cunosc, pentru că a ajutat lucrarea lui Dumnezeu din Voluntari și tuturor prietenilor care ați virat bani în contul Bisericii, Dumnezeu să vă binecuvinteze!

miercuri, 22 aprilie 2015

Un pastor MARE, fratele Romi Mocanu

 
crestintotal.ro
  Azi efectiv am sărit în sus de bucurie. Am avut o întâlnire cu fratele pastor Romi Mocanu, secretarul Cultului Penticostal, și a arătat, a dovedit, o sensibilitate deosebită față de lucrarea lui Dumnezeu din sudul României, din Voluntari. 
  În această lucrare mare, peste puterea mea, care se realizează numai cu ajutorul lui Dumnezeu am întâlnit slujitori de aproape, chiar din București, care nu au arătat nici un dram de sensibilitate duhovnicească față de lucrarea lui Dumnezeu și frați de departe, frați cu mari responsabilități pe umeri, frați extraordinar de implicați la nivel de țară și nu numai care și-au făcut timp ca să audă situația, să verifice problema și să  ajute sudul arid al țării, județul Ilfov, orașul Voluntari.
  Cu ajutorul lui Dumnezeu în data de 3 mai, duminică dimineața, o să fiu în Biserica Penticostală din Dej păstorită de secretarul Cultului Penticostal, fratele pastor Romi Mocanu ca să prezint situația grea din Voluntari! 
   Mă bucur că astfel de slujitori sunt în fruntea Cultului Penticostal! Dumnezeu să-i binecuvinteze! Dumnezeu să-l binecuvinteze pe fratele Romi Mocanu, familia dumnealui și Biserica pe care o slujește. 

   Dumnezeu să binecuvinteze Cultul Penticostal!

marți, 21 aprilie 2015

Când MĂGARII sunt peste ...

 
http://viataverdeviu.ro/un-magar-si-o-fantana/
  Balaam a primit o lecție dureroasă, cruntă, extraordinară. O măgăriță a ajuns ca să-i dea lecții. O măgăriță, un animal, la un moment dat a fost din multe puncte de vedere net peste proroc. O măgăriță avea ochii deschiși și vedea lucrările lui Dumnezeu, o măgăriță avea inimă și nu l-a dus la moarte, o măgăriță a acționat de nota 10 iar omul, prorocul, cel lăudat de toată lumea, populistul, cel care ținea la imaginea lui, cel care spunea știți cine sunt eu, era orb, avea inima de piatră, a reacționat ca un om fără minte. 
  Duminică seara la Hunedoara am auzit o întâmplare care m-a șocat. O soră din Deva nu avea să le dea nimic de mâncare copiilor ei, nimic. Au venit copiii pe care-i avea la ea și i-au spus că le e foame. Doreau mâncare. Sora noastră nu avea nimic, nimic, absolut nimic de mâncare. Le-a spus să se ducă la joacă și după aceea să se întoarcă că o să primească. După o bucată de timp copiii au venit din nou și i-au spus că le este foame. Le-a spus din nou să meargă afară că după ce se vor întoarce vor primi. S-au întors și tot nimic. Sora le-a spus să aștepte seara căci după programul de la Casa Domnului Dumnezeu o să le dea de mâncare. Au plecat toți la Casa de rugăciune. Pe drum copiii au văzut pe alți copii că mâncau înghețată. Au început ca să o tragă de fustă pe mama lor și să-i ceară înghețată. Ea ca să-i liniștească le-a spus că după părtășia Bisericii o să le dea și înghețată. Au mai continuat și pe când au fost aproape de Casa de rugăciune o soră s-a apropiat și i-a spus că toată ziua a avut îndemnul ca să treacă pe la ea dar ... nu a trecut. S-a terminat programul și nimeni nu a auzit suspinul Duhului, îndemnul Lui ca să o ajute pe  ea și pe copiii ei. A ieșit și s-a îndreptat spre casă amărâtă. Pe drum spre casă pe trotuar în fața ei era un bețiv. Un om care se clătina din cauza alcoolului. A intrat în discuție cu ea. Sora noastră pe un ton respingător i-a spus să se ducă la el acasă că îl așteaptă o familie, o soție. Bețivul a vorbit din nou și a spus: ”Cum voi sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu dacă nu le dau să mănânce copiilor acestora?” A scos bani și i-a dat spunând: ”Să le cumperi și înghețată!” 
   Nimeni, chiar nimeni din Biserică nu s-a lăsat călăuzit de Duhul Domnului și un bețiv, un om de nimic, a făcut de râs o Biserică întreagă? E grav când măgarii sunt peste ... .
    Tot duminică seara fiind în Hunedoara am primit un telefon prin care mi se spunea că un nepocăit, un om care nu spune cum spunem noi că Domnul Isus este în inima noastră, un om fără nașterea din nou s-a dus la Casa Domnului din Voluntari și a dat un plic cu suma de 1000 de lei. Enorm pentru o persoană când în România cei mai mulți, majoritatea, au salarii sub 1000 de lei. Din senin, fără ca cineva să-i spună, nu îl cunoștea nimeni dintre frați ... a venit și a adus 1000 de lei. Din nou am rămas șocat pentru că sâmbătă am apelat la mulți slujitori ca să găsesc pe unul cu inima sensibilă la lucrarea din sudul României și numai după multe apeluri am găsit. 
   După aceste experiențe stau și mă întreb apăsat: ”Câți slujitori se mai lasă călăuziți de Duhul Sfânt? Câți slujitori mai au inima sensibilă la șoapta Duhului și acționează fără recomandări ”politice”? Care este nivelul nostru? 

Conturile Bisericii Elim din Voluntari unde și un leu, un dolar, un euro, este foarte important sunt: 

- în Euro: - RO59CECEB313C1EUR3957678 
- în Dolari USD - RO50CECEB313B8USD3957676
- în Lei - RO85CECEB31330RON2675542 
 SWIFT care este: CECEROBU - pentru cei care ajută lucrarea lui Dumnezeu din afara României. 


 Titular cont: Biserica Penticostală Elim, Ilfov, Voluntari, str. Andrei Mureșanu, nr. 57.
 Dumnezeu știe să răsplătească cum nimeni altcineva nu mai știe și nu poate la fel!

  Dumnezeu să vă binecuvinteze!


Pastorul Bisericii ”Elim” din Voluntari: 

Comarița Mărcut – secretarul Comunității Penticostale Regionale București.


Membrii comitetului:

 Brădeanu Mircea Levi – conducătorul Bisericii Elim Voluntari - 0766 469391

 Barbu Cristian

 Duca Cristian

 Cheroiu Gabriel 

luni, 20 aprilie 2015

Penticostalii maneliști

 
www.caon.ro
  Sâmbătă, 18 aprilie 2015, am plecat spre Deva ca să solicit ajutor căci vreau să ne mutăm cât mai repede din dărăpănătura Bisericii Elim din Voluntari, vreau cât mai repede cu putință să spălăm rușinea Bisericii Penticostale și să dezvoltăm o puternică lucrare de evanghelizare în sudul României. M-am întors azi, 20 aprilie 2015, pe la ora trei. Față de experiențele umilitoare de săptămâna trecută pe care o să le descriu cu lux de amănunte pe viitor, săptămâna aceasta am trăit minuni, lacrimi de bucurie, am văzut mâna lui Dumnezeu, m-a atins El! 
  Am plecat din Voluntari sâmbătă pe la ora 10 cu o mașină care mergea către Jibou. Nu mai rețin exact ora la care am ajuns în Sebeș de unde mi-am continuat drumul singur. Bătea un vânt tăios. În timp ce am așteptat ca cineva să mă ia cu mașina până în Deva, în timp ce făceam cu mâna la mașinile care treceau pe lângă mine simțeam că îmi îngheață capul de frig. Au trecut poate 30 de mașini și nu m-a luat nimeni. Am început ca să mă rog. După ce am terminat rugăciunea în secundele imediat următoare a venit o Skoda Fabia care a oprit și m-a luat. Erau doi căutători după Dumnezeu. Oameni înfometați după Cel veșnic viu. Veneau din Târgul Mureș și mergeau la mormântul lui Arsenie Boca ca să se ”sfințească”. Aveau o foame imensă după Dumnezeu. Atunci am înțeles de ce a trebuit ca să îndur suflarea chinuitoare a vântului. Dumnezeu a fost cel care a pregătit contextul ca acei oameni să audă în scurte cuvinte Evanghelia. În timp ce vorbeam cu ei au dat muzica mai încet. Nu știu exact care a fost impactul Cuvântului pe care l-au auzit în minutele petrecute cu ei dar am simțit din partea lor o sete profundă. 
  Căutătorii nu se duceau până în Deva. M-au lăsat la circa 10 km de Deva. Așa că din nou am făcut cu mâna la mașini ca să mă ia cineva până în Deva. De data aceasta am fost convins că Dumnezeu va scoate oamenii potriviți. Nu au trecut multe mașini, poate nici 7 și a oprit o mașină. Am urcat. Erau două persoane, soț și soție. Veneau din Curtea de Argeș. În mașina lor manelele erau la loc de cinste. M-au deranjat de când am intrat în mașină dar după ce am intrat în discuție cu cei care au avut bunăvoința ca să mă ducă și pe mine cu mașina lor până în Deva mi-am deschis din nou gura căci nu mai suportam otrava manelelor și i-am întrebat pe un ton apăsat: ” Aveți teamă de Dumnezeu?” Femeia s-a întors către mine și mi-a spus: ”Noi suntem credincioși ... noi suntem PENTICOSTALI!”
 Nu îmi venea să cred! Am rămas stană pe moment! Le-am spus că dacă nu renunță la ceea ce lui Dumnezeu nu-i place, erau convinși că muzica aceea nu era pe placul lui Dumnezeu, mânia Lui o să vină peste ei. Discuția a fost scurtă căci am ajuns în Deva!
  Două categorii de oameni! Unii care Îl căutau cu ardoare pe Dumnezeu și alții care L-au găsit dar L-au abandonat. Câți maneliști de acest fel nu sunt în Bisericile lui Hristos? Oameni care cândva și-au dat seama de dragostea lui Hristos, de planul lui Dumnezeu, oameni care de pe drumul spre iad au ajuns pe calea cea strâmtă, oameni care cândva erau gata ca să moară, să dea tot pentru Mântuitorul și după o perioadă pe Dumnezeu care ESTE l-au dat pe manele, pe gunoaiele acestei lumi, pe zgârcenie, pe confort, pe populisme, pe nimicuri. Îl aveau, erau cu El, erau în tabăra Lui și l-au dat pe cioburi, pe mucegai, pe zgură! 
   Să ne cercetăm!

joi, 16 aprilie 2015

Muzica, agentul sub acoperire infiltrat în Biserică

nedandnicholeandboys.wordpress.com

Ca reacţie la una dintre emisiunile difuzate la radio Unison o ascultătoare mi-a scris următoarele cuvinte:

     „Martorii lui Iehova sunt un pericol insignifiant pentru mărturia Evangheliei. Adevăratul pericol lucrează ca aluatul în toate adunările baptiste şi penticostale, deopotrivă. A pomeni Numele sfânt al Domnului Isus într-un asemenea duh este blasfemie. Recent a fost în oraşul nostru într-un turneu de evanghelizare cineva din Arad cu trupa de laudă şi închinare (!). Bisericile baptiste şi una penticostală au umplut cea mai mare sală de spectacole din oraş. S-a făcut pledoarie Bibliei! Se laudă că se întorc tineri. Întrebarea este: care este dumnezeul la care se întorc?” Şi ca să-mi confirme în legătură cu ceea ce s-a întâmplat acolo mi-a dat şi un link în care am putut viziona o înregistrare cu o astfel de manifestare. Ceea ce am văzut nu îmi era necunoscut şi a trebuit să îi dau dreptate.

     Nu de puţine ori am spus că unul dintre cele mai mari rele care lucrează azi în biserici este muzica. Ceea ce nu au reuşit să facă comuniştii, cu toată presiunea şi determinarea lor, o reuşeşte astăzi muzica lumii care s-a infiltrat în biserică, îmbrăcată în haina sfinţeniei.

     În anul 2011 am scris un editorial care a avut ca punct de pornire tot o scrisoare a unei ascultătoare a postului de radio Unison, ascultătoare care atunci studia muzica la Geneva. La unul dintre cursurile la care a luat parte profesorul le-a citat din Platon şi Socrate. Platon a spus: „Cântecele noastre sunt legile nostre” iar Socrate a afirmat: „Modurile muzicii nu s-au schimbat niciodată fără schimbarea legilor constituţionale”. Profesorul spunea că nu putem studia omul fără să-i studiem muzica, sau, ca să schimbăm legile constituţionale ale unui om sau popor trebuie să-i schimbăm şi muzica. Ideea din cursul respectiv era că există în istorie o influenţare a societăţii prin muzică. Dacă vrem să schimbăm legile trebuie să schimbăm muzica. În lucrarea lui Platon, „Statul”, sunt descrise în detaliu care moduri anume din muzică sunt recomandate la statul ideal şi care nu.
     Despre puterea muzicii s-a vorbit mult şi, într-un fel sau altul, am simţit-o toţi, mai mult sau mai puţin. Pentru că tot i-am citat pe clasicii din antichitate să ne ducem în urmă la mitologia greacă şi să amintim acea poveste despre Ulise şi tovarăşii lui, pe când se întorceau spre casă de la epuizantul război troian. Ulise fusese avertizat de către vrăjitoarea Circe că urmau să treacă cu corabia pe lângă o insulă locuită de sirene. Problema era că aceste sirene cântau atât de frumos încât nimeni nu putea rezista cântecului lor. Dar scopul acestui cântec nu era ca ei să aibă o călătorie plăcută cât de a fi atraşi spre stânci, corăbiile urmând a fi distruse iar ei omorâţi. Mulţimea oaselor de pe ţărm erau mărturie despre cruzimea sirenelor. Soluţia găsită de Ulise a fost ca tovarăşilor lui să le pună în urechi dopuri de ceară iar pe el, care totuşi dorea să asculte cântecul sirenelor, să îl lege de catarg, cu interdicţia ca să îl dezlege, oricât de mult i-ar ruga. La auzul cântecului sirenelor Ulise se zbate în agonie, cerând să fie eliberat. Tovarăşii lui însă nu îl ascultă şi, în felul acesta, reuşesc să scape.
     Chiar dacă acest episod care face parte din epopeea Iliada, atribuită lui Homer, este doar o poveste, putem învăţa multe din el. Dar am mai auzit o poveste, care s-ar putea să fie şi adevărată, nu ştiu. Se spune că s-ar fi întâmplat în oraşul german Hameln, prin luna iunie a anului 1284. Povestea spune că locuitorii acestui oraş se trezesc invadaţi de şobolani şi nu au nici o altă soluţie de a scăpa de nenorocire decât să apeleze la un flautist ciudat care le-a promis că îi poate scăpa de pacoste. Se înţelege cu reprezentanţii oraşului să îi scape de şobolani contra sumei de 1000 de guldeni, o sumă considerabilă. La sunetele vrăjite ale flautistului şobolanii părăsesc târgul şi se îneacă în râu. Odată scăpaţi de şobolani oamenii nu mai vor să plătească suma întreagă şi-l alungă pe flautist. Se spune că pe data de 27 iunie, pe când oamenii erau la biserică, sunetele vrăjite ale flautistului s-au auzit din nou pe străzile orăşelului, de data aceasta copiii având aceeaşi soartă ca şi şobolanii.
     Aşa cum am spus, nu ştiu dacă această poveste este adevărată dar adevărat este că astăzi tinerii şi copii credincioşilor sunt vrăjiţi şi atraşi de sunetele fermecate ale muzicii aşa zis creştine şi duşi spre prăpăstiile iadului, fără ca cineva să mai caute să-i oprească. Nu doar că nu mai caută să-i oprească nimeni dar sunt conduşi spre iad şi pierzare de însăşi liderii lor. Tot în urmă cu ceva ani, nu mulţi, o cunoştinţă care a venit din Cluj Napoca şi s-a mutat în Zalău mi-a relatat ce se întâmplă într-o biserică din Cluj, printre cele mai mari din oraş şi din care el a făcut parte. Ca să înţeleg mai bine mi-a dat spre vizionare şi un film făcut chiar de către biserica respectivă. Ce am văzut m-a îngrozit de-a dreptul. Liderii bisericii prezentau copiilor şi tinerilor din biserică chiar muzica lumii, făcând o comparaţie între aceasta şi muzica din biserici, mărturisind că muzica din biserici care se inspiră din muzica satanistă a lumii este de dorit şi acceptat! Liderii de copii şi tineret ai bisericii nu aveau nici o problemă să declare în văzul tuturor că ei ascultă muzică rock satanistă, de exemplu formaţia AC/DC. Ca rezultat (doar unul dintre ele) din acea biserică au ieşit vreo cinci, poate chiar mai multe, formaţii de muzică rock „creştină”. Şi acest lucru nu era şi nu este nici o problemă pentru liderii acelei biserici. Spuneam atunci că dacă aş avea un copil şi nu ar fi decât acea biserică în oraş nu l-aş lăsa să meargă acolo cu riscul să nu vadă niciodată o biserică. Nu i-ar face bine dar i-ar face mult rău. Este de-a dreptul tragic că tinerii se nenorocesc în ceea ce mulţi numesc casa Domnului, dar care nu este decât o peşteră de tâlhari, un loc de distracţie. Pentru că în aşa ceva s-au transformat multe adunări în ultimii ani. Muzica este cea care realizează această nouă configurare, care modelează copiii şi tinerii din adunări. Ceea ce nu au putut face persecutorii două mii de ani face în aceste zile muzica nesfântă adusă în biserici.
     Se vorbeşte mult prin astfel de adunări despre trezire, despre faptul că o generaţie se ridică pentru Hristos, ca să cucerească România şi stările de entuziasm care vin din firea pământească aţâţată până la maxim chiar de ritmuri vodoo, sunt etichetate ca venind de la Duhul Sfânt. Duhul Sfânt a ajuns să fie batjocorit şi blasfemiat atribuindu-se lucrări pe care nu le face! Oare nu este hulă împotriva Lui să spui că El face ceea ce nu face, lucrări pe care şi numai oameni cu mintea la cap nu le primesc, pentru că se vede clar că nu Dumnezeu este la originea lor?
     Muzica a preluat controlul în biserici. Mulţi s-au bucurat de aceasta dar în contextul a ceea ce am spus vă daţi seama cât este de grav acest lucru? Nu ne mai imaginăm o biserică fără trupă de laudă şi închinare (ce formulă fără nici un suport biblic, împrumutată din muzica rock). Şi cine să fie la conducere dacă nu tinerii care mai înainte de orice ar avea nevoie de pocăinţă? Atmosfera din ceea ce unii numesc biserică sau la concertele care poartă nume creştine rivalizează cu sălile de discotecă, atât prin comportament cât şi prin ţinută. Fetele îmbrăcate provocator (dar şi femei care ar putea fi bunicuţe) se zbenguie şi se bat provocator cu palmele peste şolduri şi fese şi se leagănă lasciv.
     S-a mers până acolo încât adevărata muzică duhovnicească este ridiculizată şi aruncată cu dispreţ la coşul de gunoi. Textele sacre, scrise de oameni ai lui Dumnezeu care au suferit pentru El, sunt date la o parte pentru cuvinte care nu spun nimic şi care au singura calitate că, repetate la nesfârşit, duc la o stare de transă, la fel cum întâlneşti la păgâni. Am trăit astfel de stări pe când nu eram credincios şi eram un fan al muzicii rock sataniste. Şi acum văd aceleaşi efecte dar în dreptul celor ce spun că Îl laudă pe Dumnezeu şi că I se închină Lui.
     Pe fondul acesta al hipnozei care se realizează prin muzică vin foarte uşor învăţăturile stricate, ereziile strecurate pe furiş şi de care lumea religioasă este plină. Cine să mai poată face diferenţa când este drogat, sedat, manipulat emoţional? Dar pe cine mai interesează adevărul atât timp cât singura procupare este pentru emoţii şi stări de extaz religios? Liderii deja afirmă pe faţă că doctrina nu mai este importantă atât timp cât ajungi la experienţe ieşite din comun. Singurul lucru care contează pentru aceştia este cum să se simtă bine. Nu are importanţă ce fel de muzică se cântă, ce ritmuri se folosesc ci doar ce efect au asupra omului. O stare de păgânism botezat cu nume creştin.
     Vorbeam despre muzica sirenelor şi despre flautistul cu flautul lui fermecat. Şi, aşa cum se întreba cineva odată, ne putem întreba şi noi cum sună, cum ar trebui să sune muzica vrăjită a celui rău? Să sune ea respingător, oribil? Cu siguranţă nu toată. Va fi şi din aceasta, dar nu toată. Muzica celui rău va suna frumos. Dar nu tot ce este frumos este şi adevăr. Acel cineva mai spunea că adevărul şi frumosul sunt independente unul faţă de altul şi sunt separabile dar noi trebuie să le căutăm împreună şi înainte de frumos trebuie căutat adevărul. Satan poate fi frumos, adică să ia chip de înger de lumină, dar nu este şi nu va fi niciodată în adevăr. Un scriitor antic, Athenaidos, spunea că „scopul muzicii nu e plăcerea ci slujirea virtuţii” iar marele compozitor Bach afirma: „Muzica este spre slava lui Dumnezeu şi spre desfătarea oamenilor”. Problema este că muzica nu mai este spre slava lui Dumnezeu ci numai spre desfătarea oamenilor. Să fie aşa în lumea neregenerată, înţelegem. Dar să fie la fel şi în biserică? Acesta este un lucru greu de crezut dar care se întâmplă azi sub ochii noştri.
     Dacă ne uităm în istorie putem observa cu uşurinţă importanţa muzicii şi felul în care Dumnezeu a dat muzica Lui în lucrările de trezire. Să ne aducem aminte de trezirea de care Dumnezeu a făcut parte Angliei, în timpul marelui om al credinţei, John Wesley (1703-1791), liderul mişcării metodiste. Alături de el a stat în această lucrare şi a avut un rol deosebit, fratele său de trup, Charles Wesley, după cum spunea Tozer, cel mai mare compozitor de imnuri creştine după David cel inspirat. O altă lucrare asemănătoare, chiar dacă nu la acelaşi nivel, a avut loc şi în România prin Oastea Domnului, mişcare care a început în anul 1923, prin preotul Iosif Trifa. Dumnezeu a aşezat alături de el doi titani ai credinţei din România, mari compozitori de imnuri creştine: Traian Dorz şi Nicolae Moldoveanu. Muzica şi versurile lor au inspirat toată acea generaţie de creştini, au unit, au dat impuls şi curaj mişcării şi, într-o anumită măsură, o mai fac şi astăzi. Muzica lor a produs o generaţie de oameni dăruiţi, dedicaţi, martiri pentru Hristos. Ceea ce nu au putut face liderii religioşi a făcut muzica acestor doi oameni ai lui Dumnezeu. Prin muzica lor s-au putut uni baptişti, penticostali, ortodocşi, creştini după Evanghelie. Efectul a fost o generaţie de sfinţi.
     Toate acestea le ştie şi cel rău. Şi el a ştiut cum să lucreze şi să denigreze adevărata muzică sfântă şi să o ridiculizeze, tocmai pentru că îi ştia puterea. Şi a adus alta în locul ei ca să facă unitate. Şi niciodată nu a fost aşa o unitate ca azi, mai ales printre tineri. Muzica stricată a lumii, muzica rock în special, cu puterea ei extraordinară de a atrage, a fost adaptată şi ajustată în aşa fel încât să pară duhovnicească. Textele au fost puse cu furca, la întâmplare, nişte cuvinte care să amintească despre Dumnezeu, şi i-au zis muzică creştină. Au fost destui aaroni care să ia una de la unul, alta de la altul, să le arunce în focul patimilor fireşti şi din toate acestea să facă un viţel înaintea căruia toţi au căzut cu feţele la pământ spunând: „Acesta este dumnezeul nostru!” Şi petrecerea este în toi: în sfîrşit unitate la nivel mondial! Nici nu mai contează ce cred unii s-au alţii, diferenţele doctrinare (pe cine mai interesează aşa ceva?), tot ce contează este starea de extaz şi bucurie. Ameţiţi de cântecul dulce al sirenelor nimeni nu mai are timp să gândească. Un lider al acestei mişcări din România şi spunea într-un concert de acest fel că el îi apreciază pe tinerii implicaţi în această mişcare că ei nu gândesc, şi vedea aceasta ca un lucru bun. A nu gândi este necesar pentru a fi dus în rătăcire. Şi pe fondul acesta învăţăturile care sucesc Scripturile vin pe furiş, în urmă, strecurându-se ca şarpele, pe terenul confuziei şi derutei spirituale. A ţipa în gura mare „Isus este Domnul” nu are nici o valoare dacă nu ştii cine este Adevăratul Isus, dacă nu L-ai cunoscut şi dacă nu te supui Lui, în ascultare deplină. A scanda lozinci din fire nu-l sperie nici pe Satana şi nici nu-i face plăcere Celui Preaînalt. A rosti cuvinte şi a proclama adevăruri fără nici o bază în trăire nu produce nici un efect în lumea spirituală, nici un efect benefic. Găsim consemnat în F.A. 16 cum a procedat Pavel atunci când o femeie cu un duh de ghicire le făcea reclamă în Filipi: 17 „Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi, şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.” Dacă ar fi fost liderii de azi în cauză s-ar fi bucurat şi ar fi spus că Dumnezeu îşi proslăveşte Numele, chiar printr-o ghicitoare. Dar Pavel cu adevărat era călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de muzica lumii, de oamenii fireşti, care iubesc păcatul şi se iubesc pe ei înşişi, care seamănă leit cu lumea, ca să-Şi facă lucrarea. Dumnezeu are nevoie de oameni puşi de o parte pentru el, care au ieşit din lume şi au lepădat„meşteşugirile ruşinoase şi ascunse”, care „nu umblă cu vicleşug şi nu strică Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea adevărului, se fac vrednici să fie primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:2) Ce fac aceştia, cei ce promovează azi această muzică pervertită, se încadrează la „meşteşugiri ruşinoase şi ascunse, la vicleşug şi stricarea Cuvântului lui Dumnezeu”. Mulţi alergă după ei dar aceasta nu înseamnă că aceştia au găsit adevărul, ci doar că au găsit ceea ce le place, ceea ce le gâdilă plăcut urechile. Acesta fiind un semn al vremurilor de pe urmă.
     Este evident că muzica uneşte şi reconfigurează, că are o putere extraordinară în acest sens. Diferitele genuri atrag oameni diferiţi sau, mai bine spus, îi fac să fie la fel pe cei ce erau diferiţi. Unora le place jazz-ul, altora muzica populară, altora manelele (uitaţi-vă numai la felul în care manelele au reconfigurat felul de a gândi al multor români), dar muzica rock are cea mai mare putere de a uni şi muzica rock a devenit muzica lumii. Şi lumea se schimbă în rău iar muzica nu este fără vină, dimpotrivă. Dar să ajungem în situaţia ca muzica rock să devină liderul mondial în laudă şi închinare al bisericilor de pretutindeni este un rău atât de mare încât numai în veşnicie vom realiza cu adevărat cât de mult a distrus şi pervertit şi câte suflete a trimis în iad, înşelându-le!
     Cei ce nu vor să accepte acest nou mod de „a-i cânta lui Dumnezeu” sunt deja ridiculizaţi şi consideraţi înguşti. Şi mulţi, din cauza aceasta, de frica oamenilor, dau înapoi şi se aliniază noii mişcări de falsă trezire. Dar alţii rămân fermi pe poziţie, împotrivindu-se, pentru că ceea ce este în ei, adică adevăratul Duh Sfânt le spune că nu poate fi nici o legătură între lumină şi întuneric. Cum ar putea o muzică nesfântă (muzica rock elaborată în pântecele iadului pentru a-i nenoroci pe oameni) să-i unească pe sfinţii lui Dumnezeu?
     Să ne întoarcem la Ulise şi mitologia greacă, după cum relatează Iliada lui Homer. Episodul cu sirenele a avut loc în timp ce Ulise se întorcea de la războiul troian. Troia a fost asediată de către ahei şi asediul s-a lungit pe perioada a zece ani, producând multe victime de ambele părţi. Atunci asediatorii au folosit un truc. Au costruit un cal imens din lemn şi l-au adus în faţa porţii cetăţii Troia, apoi s-au îmbarcat pe corăbii şi au plecat. Troienii au adus calul în cetate, neînţelegând care ar fi semnificaţia lui, probabil gândindu-se că este un dar din partea adversarilor lor. Ce nu ştiau era că în burta calului se aflau războinici de elită care noaptea au ieşit, au deschis porţile cetăţii şi duşmanul, care s-a reîntors în timpul nopţii, a intrat în cetate şi a trecut-o prin foc şi sabie.
     Biserica lui Hristos este o cetate de necucerit, oricât de mult s-ar strădui duşmanul. Biblia spune clar că „porţile locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16:18), deoarece capul ei este Cel de neînvins – Hristos. Dar aceasta nu înseamnă că cel rău nu va lupta cu ea şi că nu va duce pe mulţi în rătăcire, lăsându-i să creadă că sunt în Biserică dar, de fapt, să fie într-o organizaţie făcută după chipul şi imaginaţia oamenilor. Şi, ca să-i poată duce pe mulţi pe o direcţie greşită, printre mulţi alţii, foloseşte un agent sub acoperire deosebit de abil: muzica lumii botezată cu nume de creştin şi infiltrat în Biserică. Trebuie identificat, demascat şi scos afară.
     Daniel, omul iubit de Dumnezeu, a primit multe descoperiri din partea Celui Sfânt. Unele nu le-a înţeles şi l-a întrebat pe Domnul. Răspunsul primit a fost:
„Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege. (Daniel 12:9-10)
     Prin urmare cred că vor fi unii care vor lua aminte şi vor înţelege.


miercuri, 15 aprilie 2015

Susținătorii homosexualilor! Armata luptătorilor pentru cauza sodomiților!

  Senatorul Mircea Geoana ia atitudine impotriva Mihaelei Radulescu si nu numai. El se alatura campaniei 'De la mine ai un nu' inceputa de organizatia ActiveWatch ca urmare a afirmatiilor Mihaelei Radulescu la adresa comunitatii gay, dar care vizeaza discriminarea in general.
  Campania urmareste sa semnaleze public incalcarea drepturilor prin afirmatii discriminatoare si sa sanctioneze un astfel de discurs: "Discursul public făcut fără responsabilitate, care instigă la discriminare, trebuie sancționat. Trimite acasă intoleranța. Dă cartonaș roșu discriminării. Spune-i în față “DE LA MINE AI UN NU!„ este mesajul campaniei care cheama cat mai multi oameni sa i se alature.
Mircea Geoana a facut-o si el: "De la Washington, din inima unei lumi care s-a construit și a crescut în jurul ideii de libertate, abuzurile din societatea românească se văd parcă și mai pregnant. De aceea, am simtit că este și datoria mea, ca politician, dar în primul rând ca persoană publică, să amendez derapajele din discursul public al celor care discriminează și instigă la intoleranță. Puteți face la fel pe www.delamineaiunnu.ro", a scris el pe Facebook.
Printre cei care s-au alaturat initativei se numara: fondatorul SMURD Raed Arafat si personalitati precum Maurice Munteanu, Robert Ratiu, Cristina Bazavan, Simona Tache, George Ivascu, Andrea Raicu, Mircea Toma si altii.