luni, 23 martie 2015

Afară din ”dulap” ... și noi, Biserica!

  O femeie crescută de două lesbiene a scris Americii: Încă o mamă nu a putut să-l înlocuiască pe tatăl pierdut. Nu susțin căsătoria gay 


  Heather Barwick, o femeie crescută de o mamă lesbiană și partenera ei, a scris un mesaj comunității homosexuale în care se pronunță împotriva căsătoriei între persoane de același sex, informează Yahoo.
În eseul, „Dragă comunitate gay, copiii voștri suferă„, Heather Barwick afirmă că propria experiență, crescută fără tată, o face să fie împotriva căsătoriei homosexuale.
  Ea însăși mamă a patru copii, Barwick a publicat eseul său în The Federalist: „Vă scriu pentru că am decis ”să ies din dulap”: nu susțin căsătoria între persoane de același sex. Dar poate că nu e pentru motivele pe care le credeți voi. Nu sunt împotrivă pentru că sunteți gay. Vă iubesc foarte mult. Însă e vorba de însăși natura relației între persoane de același sex”.
  În eseu, ea explică faptul că mama sa l-a părăsit pe tată când ea avea doi ani. „Partenera ei m-a tratat ca pe copilul său. Împreună cu ea, am moștenit și pe prietenii lor din comunitatea homosexuală”, notează ea.
  La început, a „moștenit” și convingerile mamei sale, dar între timp și-a schimbat opinia în privința căsătoriei între persoane de același sex.
  „Căsătoria între persoane de același sex sustrage copilului posibilitatea de a avea o mamă și o tată, în timp ce îi spune că acest aspect nu contează. Că e totul la fel. Dar nu este. Mulți dintre noi, mulți dintre copiii voștri sunt în suferință. Absența tatălui meu din viața mea a creat un gol imens. În fiecare zi tânjeam după el. O iubeam pe partenera mamei mele, dar încă o mamă nu a putut să-l înlocuiască pe tatăl pierdut”, a scris ea.
  Cum era de așteptat, instituțiile care susțin căsătoria homosexuală afirmă că argumentele ei nu sunt valide, pentru că suferința ei nu este relevantă în ceea ce privește drepturile civile ale persoanelor gay.
  Heather Barwick a semnat și scrisoarea de susținere a celebrilor designeri homosexuali, Dolce & Gabbana, care au afirmat că nu susțin căsătoriile între persoane de același sex.

Bei otravă de șobolani și aștepți să moară alții!

 
 Ieri am fost la Biserica Betezda din București păstorită de fratele Iulian Chelu. M-am bucurat mult în mod special de mesajul fratelui pastor Iulian. 
  Când nu iertăm, când ținem ură, când ne consumăm ca să căutăm replici celor care ne fac rău, când dorim răzbunare, când nu putem să privim în ochi pe cineva și să dorim din toată inima ca Dumnezeu să-l binecuvinteze, nu doar că este pusă sub semnul întrebării nașterea din nou, a celui care este într-o asemenea stare, chiar dacă vorbește și în limbi, ci acea persoană care are fiere în ea, a cărui suflet este un câmp de luptă, un Waterloo al secolului XXI în miniatură, este ca unul care bea otravă de șobolani și așteaptă să moară altul. 
  Când nu iertăm nu numai că nu primim iertarea de la Dumnezeu, a greșelilor așa cum ne rugăm în rugăciunea Tatăl nostru, dar moartea spirituală și fizică este pe urmele noastră! 
  Suntem în pericol! 
   
  Să ne iubim unii pe alții! Să trăim unii pentru alții! Să căutăm folosul altora, al lucrării lui Dumnezeu înaintea cauzei noastre! 

   Întreb, noi chiar iubim? Mai avem noi credința dată sfinților odată pentru totdeauna? Unde suntem? 
  

marți, 17 martie 2015

Ei au votat ca Europa să devină Sodoma, ei au votat împotriva lui Dumnezeu!

Pentru căsătoriile homosexuale: Victor Boștinaru (PSD, S&D), Cristian Bușoi (PNL, PPE), Andi Cristea (PSD, S&D), Mircea Diaconu (independent, ALDE), Damian Drăghici (UNPR, S&D), Vasilica Dăncilă (PSD, S&D), Doru Frunzulică (UNPR, S&D), Maria Grapini (PC, S&D), Cătălin Ivan (PSD, S&D), Monica Macovei (independent, PPE), Siegfried Mureșan (PMP, PPE), Ramona Mănescu (PNL, PPE), Dan Nica (PSD, S&D), Norica Nicolai (PNL, ALDE), Cristian Preda (independent, PPE), Ioan-Mircea Pașcu (PSD, S&D), Laurențiu Rebega (PC, S&D), Daciana Sârbu (PSD, S&D), Claudia Țapardel (PSD, S&D), Ciprian Tănăsescu (PSD, S&D), Adina Vălean (PNL, PPE)
Împotriva căsătoriilor homosexuale: Daniel Buda (PNL, PPE), Marian-Jean Marinescu (PNL, PPE), Csaba Sogor (UDMR, PPE), Iuliu Winkler (UDMR, PPE), Theodor Stolojan (PNL, PPE). - Dumnezeu să-i binecuvinteze!
Abținere: Traian Radu Ungureanu (PNL, PPE)
Absenți: Sorin Moisă (PSD, S&D), Renate Weber (PNL, ALDE), Eduard Hellvig (PNL, PPE), Victor Negrescu (PSD, S&D), Emilian Pavel (PSD, S&D)

sâmbătă, 14 martie 2015

Pocaitul si confruntarea acestei lumi care zace in cel rau!

 
imititatiochristi.wordpress.com
Unii doresc ca daca esti pocait sa te ascunzi sub obroc, astfel incat sa nu deranjeze lumina ta nici pe cei din casa, nici pe cei din afara.
  Pocaitul adevarat intotdeauna va fi urat, asta deoarece confrunta pe pacatos cu Adevarul, confrunta pacatul, proclama cu putere si spune raului rau. Pacifistii de astazi vor doar confortul lor, viseaza la o dragoste in care toti se "strang in brate" si se accepta unii pe altii, viseaza la un adevar relativ, adevar in care fiecare in parte il vede cum doreste si dupa propriul plac. Un astfel de "adevar" nu este acceptat de Dumnezeul Scripturii si nu va fi niciodata.
  Daca astazi noi ca si neoprotestanti ne-am racit si am fost atrasi in ereziile teologiei prosperitatii, ereziile teologiei "bisericii" emergente", in blasfemiile la adresa Duhuli Sfant (ca rasul sfant, manifestari extatice de circ, vindecari de tipul "bam, bam, hocus pocus etc), atrasi in ereziile privind asemanarea cu chipul veacului acestuia (muzica si tinuta de tip rock "crestin", strategii de Evanghelizare nebiblice etc), atrasi in ereziile ecumenismului, asta se datoreaza pacifistilor din bisericile neoprotestante, oamenilor care doresc sa stea in doua barci si sa fie confortabili, se datoreaza celor care nu au fost nascuti din nou niciodata dar s-au botezat in bisericile noastre si au fost acceptati pentru a avea multi membrii, se datoreaza pastorilor care au avut ca scop banii, salariul si mai putin Imparatia lui Dumnezeu, se datoreaza fiecaruia din noi care ne-am schimbat prioritatile in viata de credinta si materialismul a luat locul Imparatiei si Neprihanirii.
Gresit!
  Din moment ce marturisesti pe Hristos si Cuvantul Sau, automat arunci un foc al dezbinarii intre oameni, unii vor da cu pietre si altii se vor pocai si vor fi mantuiti.. 
Luca 12:51. Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu; ci mai degraba dezbinare. 52 Caci, de acum inainte, din cinci care vor fi intr-o casa, trei vor fi dezbinati impotriva a doi, si doi impotriva a trei. 53. Tatal va fi dezbinat impotriva fiului, si fiul impotriva tatalui; mama impotriva fiicei, si fiica impotriva mamei; soacra impotriva nurorii, si nora impotriva soacrei."

Inapoi la pocainta dragii mei, cu totii!
Simion Ioanas

miercuri, 11 martie 2015

Parlamentul European, cea mai mare groapă de gunoi a Creștinătății (numele Europei a fost Creștinătatea)?

twitter.com
  Parlamentul European a adoptat, ieri, controversatul raport privind „egalitatea de gen” al socialistului belgian Marc Tarabella. Textul adoptat este plin de contradicții. Pe de o parte, nu a fost posibilă mobilizarea a suficient de mulți eurodeputați conservatori pentru a elimina din raport toate paragrafele dăunătoare cu referire la avort, iar textul adoptat pune avortul în contextul discuției despre „drepturile fundamentale” ale femeii. Pe de altă parte, a fost votat favorabil un amendament care subliniază că toate politicile care țin de avort și de „drepturile sexuale și reproductive” revin exclusiv statelor și nu Uniunii. Aceasta a fost, în fapt, o reconfirmare a textului adoptat în decembrie 2013 în locul raportului Estrela și, ca atare, o putem considera un succes.
Așadar, raportul adoptat ieri nu doar că nu produce efecte din punct de vedere legal (așa cum se întâmplă mereu cu aceste documente pur politice), dar reflectă o poziție a Parlamentului European într-un domeniu în care, așa cum chiar textul votat recunoaște, UE nu are de fapt competență…
Pentru – 27
Contra – 2 (Adina Vălean și Daniel Buda)
Abțineri – 1 (Traian Ungureanu)
Absenți/nu au votat – Eduard Hellvig (noul șef al SRI) și Renate Weber
Votul a clarificat și faptul că grupul Socialist (care cuprinde, de la noi, europarlamentarii PSD și PC – conservatorii lu’ pește), duce o politică ce țintește în mod constant să pună asasinării copiilor nenăscuți eticheta de „drept fundamental”. Conform unei luări de poziție recente, grupul Socialist dorește chiar să includă nou-inventatul „drept” în Carta Drepturilor Fundamentale a UE.
Socialiștii, împreună cu Verzii și Stânga nordică (extrema stângă) sunt campionii măcelarilor de copii, reușind astfel să decredibilizeze aproape orice altceva mai rostesc eurodeputații afiliați lor cu privire la drepturile omului. Și când te gândești că în ultima campanie electorală, PSD-ul nostru a defilat cu slogane patriotice și identitare…
Sursa:
  P. S. 1.  Rușine celor 27 de europarlamentari români care au votat pentru raport! Înfiorătoare direcția Europei! 
  P. S. 2.  Dumnezeu să-i binecuvinteze pe Adina Vălean și pe Daniel Buda pentru că au votat împotriva avortului ca drept fundamental al femeii!

Maraton, numele nostru trebuie să fie și MARATON!


www.balsamspirit.com
  Pe lângă numele pe care îl are un slujitor al lui Dumnezeu ar mai trebui să fie conștient că mai trebuie să se numească și MARATON. Orice slujitor al altarului, orice persoană care are ungerea lui Dumnezeu peste ea trebuie să fie neobosit în a alerga pentru lucrarea lui Dumnezeu până la ultima suflare. Aceasta nu este o lozincă, nu este o vorbă fără acoperire, o vorbă ușoară. Da, trebuie să ne obișnuim cu numele Maraton - să alergăm până la ultima suflare pentru Dumnezeu, pentru lucrarea Lui! Este greu,  dureros, epuizant, trebuie mult timp, multă putere de SUS, multă credință, multă pasiune, determinare dar dacă unii oameni de lume în lucrurile firești, perisabile, efemere investesc tot ceea ce pot și sacrifică cât pot de mult pentru nimic, noi, pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru ceea ce este etern de ce nu am da cât putem de mult pentru Cel care a renunțat la GLORIE și a venit ca să se FRÂNGĂ pentru noi?  

   Doamne, dă inimi puternice și picioare bune slujitorilor tăi!

marți, 10 martie 2015

Deputatul Daniel Gheorghe - un politician care are capul pe umeri!

condei.ro

DECLARAȚIE POLITICĂ: Familia și revizuirea Constituției în țările vecine. Posibile învățăminte pentru România

  În urmă cu câteva zile, Parlamentul Sloveniei a adoptat o lege care permite redefinirea căsătoriei ca „uniunea între două persoane”, indiferent de sex. De asemenea, legea permite adoptarea copiilor de către cuplurile de același sex. Interesant este că în urmă cu 3 ani, o lege similară, din 2011, fusese abrogată prin referendum cetățenesc! Cu alte cuvinte, colegii parlamentari din Slovenia dovedesc un un adevărat autism politic, insistând pentru o modificare legislativă cu profunde implicații și pe care alegătorii NU o doresc. Conflictul este de urmărit, întrucât cetățenii au anunțat că vor porni o nouă inițiativă de convocare a unui al doilea referendum! Ne punem întrebarea cine și de ce sprijină această încordare a relațiilor între clasa politică și alegători și cam ce mai înseamnă democrația în această țară UE!
   Un alt caz s-a petrecut în Croația: pe 1 decembrie 2013, croații au inclus în textul Constituției definiția firească a căsătoriei și a familiei. Această consultare populară a fost solicitată de cetățeni dar împotriva voinței guvernului croat, care urmărea legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex. Aproape 750.000 de croați sprijiniți de cultele creștine și comunitatea mozaică au cerut în scris organizarea referendumului, la care 66% dintre votanți au decis în favoarea protejării prin Constituție a căsătoriei sub forma sa naturală, firească. Câteva luni mai târziu, Parlamentul croat, neavând nicio cale legală de a trece peste rezultatul referendumului, a adoptat o lege care permite așa-zisele „uniuni civile” pentru cuplurile de același sex, oferindu-le astfel un statut civil, e drept inferior căsătoriei!
   La polul opus, aleșii din Ungaria (2012), Slovacia (2014) și Macedonia (2014) au ascultat voința majorității și rămânând fideli valorilor fundamentale ale civilizației europene, au modificat Constituțiile acestor țări, în sensul protejării instituției familiei recunoscută exclusiv sub forma a ceea ce reprezintă căsătoria între un bărbat și femeie.
   Două concluzii și totodată învățăminte trebuie să desprindem noi, oamenii politici chemați de români să îi reprezentăm în Parlamentul țării, din cele prezentate mai sus.
Prima este aceea că, din păcate, devine tot mai vizibilă o nouă linie de separație în interiorul continentului european.
Unsprezece națiuni europene, estice și sud-estice, din care 7 din UE, protejează familia naturală prin Constituție. De cealaltă parte, tot unsprezece țări din vestul și nordul continentului au optat pentru redefinirea noțiunii de familie conferind același statut relațiilor între persoane de același sex.
Tocmai când credeam că Europa este în sfârșit unită, asistăm la căderea unei noi cortine ideologice care marchează noua diviziune: nu economică, militară sau politică, ci una între sistemele de valori. O perspectivă mai mult decât îngrijorătoare, și pe care cu siguranță fondatorii construcției europene – ei înșiși creștini – nu au dorit-o sau prevăzut-o.
A doua și cea mai importantă lecție este aceea a consecințelor conflictului dintre cetățeni și reprezentanții lor. În Croația și Slovenia, aleșii au ignorat semnalele venite dinspre societatea civilă și au provocat-o pe aceasta la acțiuni civice într-adevăr spectaculoase, care au reflectat grava antagonizare dintre electorat și politicieni. În același timp, colegii parlamentari din Ungaria, Slovacia și Macedonia par să fi înțeles mai bine voința publică…
În contextul în care în România se dezbate o mai largă revizuire a legii fundamentale, impusă de realități și deziderate politice și economice, ar fi înțelept ca oamenii politici să asculte vocea celor care, prin Biserica Ortodoxă Română, Biserica Catolică și organizații ale societății civile, au cerut modificarea articolului 48 al Constituției în sensul definirii clare a soților ca „bărbat și femeie”.
Această cerere, inițial acceptată, a fost ulterior respinsă de Comisia de revizuire, în timpul dezbaterilor din primăvara anului 2013. Am fost informat recent că a luat ființă un comitet cetățenesc de inițiativă pentru revizuirea Constituției. Acesta este alcătuit din reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale de promovare a valorilor familiei care reclamă pericolul ca familia să sucombe în fața ideologiei relativismului moral fără limite.
România are un sistem moral-valoric ce îmbrățișează moștenirea iudeo-creștină. Concluzia tuturor sondajelor și cercetărilor sociologice este că cetățenii români sunt fideli familiei și valorilor acesteia. Stă în decizia noastră, a membrilor Parlamentului, să dovedim că înțelegem să respectăm dorința și valorile majorității românilor.
Vă invit să răspundem acestor semnale, prin adeziunea la ideea că apărarea prin Constituție a familiei are drept obiect punerea la adăpost de disputele politice și de influențele ideologice; că recunoașterea, prin legea fundamentală, a uniunii dintre un bărbat și o femeie este însăși definiția dreptății, a justiției și a responsabilității, în vremuri de acută relativizare a valorilor.
În textul propunerii legislative pentru revizuirea Constituției României, să modificăm corespunzător articolul 48, care definește Familia.
  Relativismul moral și social nu are drept finalitate decât un singur lucru: dizolvarea modelelor și valorilor autentice și lepădarea de orice formă reală de identitate. Relativismul face ca răul să devină simpatic iar binele incomod, relativismul ne face să uităm cine suntem și ne lasă pradă, dezbrăcați de personalitate și responsabilitate, utopiilor gata să reconstruiască lumea pe baza ingineriilor sociale. România nu are nevoie de revoluții culturale; România trebuie consolidată pornind de la valori și credințe solide, iar familia este temelia civilizației și a evoluției umanității în direcția desăvârșirii esenței spiritului creator din om!
Daniel Gheorghe, deputat PNL, Ilfov

sâmbătă, 7 martie 2015

Iubirea de mamă - Adriana Stoica


Mama - Ligia Bodea


Câte lacrimi vars-o mamă - Daniel Hîrtie


Mama mea - Ruben Filoti


Ce cuvânt sacru: mama!


  Voia lui Dumnezeu a fost ca în 2010, după o perioadă de cruntă suferință, mama să plece la Domnul. Abia aștept ca să o revăd. În locul mamei mele Dumnezeu m-a înconjurat cu alte mame, nu ca mama, dar mame pentru mine, și nu doar una, mai multe! Sunt binecuvântat! Sunt iubit! 
  Le doresc tuturor mamelor din viața mea tot ceea ce este mai bun, mai sfânt, mai curat! Doresc ca Dumnezeu, Părintele oricărei binecuvântări, să le binecuvinteze cum numei El poate pe mamele din viața mea!
   Mame nu sunt numai cele care aduc copii pe lume ci mame sunt și ființele dragi care deși nu au adus nici un copil pe lume renunță, transpiră, suferă, se jertfesc pentru ”copiii” lor! Da, mama oferă protecție, căldură, valori, principii ... adevărul, pe Dumnezeu!

   Fiți binecuvântate, din toată inima toate mamele  

Fără rușine și fără iubire

doxologia.ro
Conform poemului faimos al lui Phillip Larkin, raportul sexual a început în 1963. Patru decenii au trecut de atunci și aceste decenii au fost martori ai recunoaşterii crescânde că eliberarea sexuală nu constituie răspunsul la problemele sexului, ci este încă un adaos la ele. Moralitatea sexuală tradiţională întărea angajamentul social al căsătoriei ca singurul drum acceptabil către eliberarea sexuală. O astfel de moralitate este uşor de înţeles. Are o funcţie socială clară – aceea de a asigura familii stabile şi de a garanta transferul de capital social de la o generaţie la alta – şi are o atracţie intrinsec raţională în a da sens dragostei, angajamentului, geloziei, curtării şi dramei sexelor. Problema este că întârziindu-ne plăcerile, moralitatea sexuală tradiţională creează un stimulent puternic pentru a se scăpa de ea. Şi asta am şi făcut, am scăpat de ea, cu o izbucnire de jubilaţie ce s-a făcut tot mai mică până a devenit un neliniştitor nod în gât.
Situaţia în care ne aflăm în prezent este nouă sub multe aspecte. Poate că cel mai interesant dintre ele este efortul enorm care este depus acum pentru înfrângerea sau abolirea ruşinii. Cartea Facerii ne spune povestea Căderii omului, pricinuită de mâncatul din Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului. Biblia ne spune că până la consumarea fructului oprit, „omul şi femeia lui erau amândoi goi, şi nu le era ruşine”. Dar nici nu au terminat bine de mâncat că „li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.”
Când faci ceva greşit şi eşti descoperit, îţi este ruşine de tine însuţi. Acest tip de ruşine este o emoţie morală, fundamentată pe gândul că altcineva te judecă, dar nu la ea fac trimitere versetele citate care au ca temă ruşinea sexuală. Ruşinea sexuală diferă de cea morală sub două aspecte. În primul rând, nu este o mărturisire a unui rău comis; din contră, este mărturie a ezitării de a face sau de a suferi un rău. În al doilea rând, nu este neliniştită, aşa cum este ruşinea morală, de gândul că eşti judecat ca sine, ca fiinţă liberă, ca subiect moral. Din contră, ea răsare din gândul că eşti judecat ca un corp, un mecanism, un obiect. De aceea filosoful german Max Scheler a descris ruşinea sexuală ca Schutzgefühl, o emoţie-scut care te protejează de abuz, fie al altuia, fie al tău. Dacă ne pierdem capacitatea de a ne ruşina, nu recăpătăm inocenţa animalelor; devenim neruşinaţi şi asta înseamnă că nu mai suntem apăraţi de prădătorul sexual.
Ruşinea încă mai exista în 1963. Cuplurile îşi ascundeau dorinţa de restul lumii şi uneori unul de celălalt, cel puţin până în momentul când putea fi exprimată clar. Obscenitatea era dezaprobată şi nimeni nu o dezaproba mai mult decât profeţii eliberării, asemenea lui Herbert Marcuse şi Norman O. Brown. Pentru ei sexul era ceva frumos, chiar sacru, care nu trebuie murdărit de limbaj obscen, glume proaste sau manifestări exhibiţioniste. De atunci, însă, ruşinea a fost alungată din cultură. Asta vedem la Reality TV, care ar trebui să se numească Fantasy TV, din moment ce aceasta îi este funcţia. Au fost înlăturate toate piedicile de limbaj, gândire sau comportament şi copiii sălbăticiţi se perindă în faţa ochilor noştri, jucându-şi pe ecran jocurile murdare. Nu este o privelişte încântătoare, dar acest lucru este intenționat.
Această neruşinare este încurajată de educaţia sexuală din şcolile noastre care încearcă să micşoreze diferenţele dintre noi şi celelate animale şi să înlăture orice urmă a interzisului, periculosului sau sacrului. Conform literaturii standard aprobate de DES, ruşinea este o invaliditate persistentă, iniţierea sexuală înseamnă să depăşeşti emoţiile „negative”, să pui la o parte ezitările şi să te bucuri de un „sex bun”. Întrebările despre „cine”, „cu cine” şi „de ce sex” sunt probleme de alegere personală – rolul educaţiei sexuale nu este acela de a face alegerea, ci de a o înlesni. În acest fel încurajăm copiii să manifeste un interes prematur şi depersonalizat faţă de propria sexualitate şi în acelaşi timp îi facem să se isterizeze la gândul că există pedofili. Văd în asta dovada vie că ruşinea nu este un lux, cu atât mai puţin o inhibiţie ce trebuie lepădată, ci o parte integrantă a condiţiei umane; este emoţia fără de care dorinţa sexuală adevărată nu se poate dezvolta şi, dacă există educaţie sexuală autentică, ea constă în învăţarea copiilor nu să îşi lepede ruşinea, ci să şi-o însuşească.
La fel de nouă este şi pierderea conceptului de dorinţă sexuală normală. În 1963 încă mai priveam homosexualitatea ca pe o perversiune, chiar dacă una mai degrabă fermecătoare şi de invidiat. Încă mai credeam că dorinţa sexuală are o desfăşurare normală, în care bărbatul şi femeia se apropie unul de altul prin consimţământ reciproc și pentru plăcerea reciprocă. Consideram respingător sexul cu copii şi de negândit sexul cu animale, cu excepţia scopurilor literare. Datorită în parte propagandei masive a lobby-ului gay, în parte pseudo-ştiinţei mincinoase a Institului Kinsey (al cărui fondator şarlatan a fost admis în rândurile sfinţilor şi ale eroilor), am abandonat conceptul de perversiune şi am acceptat versiunea oficială a „orientării sexuale” ca un fapt natural şi de nedepăşit.
Într-adevăr, lucrurile au mers chiar mai departe. În jurul anului 1963, filosoful Michael Polanyi şi-a prezentat teoria „inversiunii morale”, conform cărei dezaprobarea îndreptată în trecut împotriva unei activităţi ar putea fi întoarsă împotriva celor care încă o mai dezaprobă. Prin inversiune morală ne apărăm de credinţele noastre anterioare şi de vinovăţia lepădării lor. Inversiunea morală a infectat dezbaterea despre inversiunea sexuală până la punctul în care a redus-o la tăcere. În prezent, a sugera că ar fi mai bine dacă copiii nu ar fi expuşi la homosexualitate sau nu li s-ar inocula ideea că este normală, că scena gay nu este atât de inocentă pe cât pare, ci este o formă de agresiune sexuală – a face asemenea sugestii, oricât de ezitant, te expune acuzaţiei de „homofobie” şi asta va duce la încheierea carierei tale în orice loc al cărui scop director este libertatea de opinie, cum ar fi spaţiul universitar. În acest domeniu, ca în atâtea altele, se aplică principiul conducător al liberalismului; mai precis, acela conform căruia toate opiniile sunt permise, atât timp cât sunt opinii liberale.
Nou este şi modul în care sunt descrise acum sexul şi actul sexual. În 1963 era posibil să crezi că limbajul din Lady Chatterley’s Lover păstra centrul moral al emoţiei sexuale şi îl arăta ca pe un lucru frumos şi personal, așa cum și este. Pentru Lawrence şi urmaşii lui emancipaţi, sexul încă mai mai avea ceva sfânt şi, prin urmare, care putea fi profanat. 40 de ani mai târziu ne-am însuşit obiceiul de a descrie sexul în termeni degradanţi şi depersonalizaţi. Pierzând orice simţ al fiinţei umane făcute „după chipul lui Dumnezeu”, ne răzbunăm pe corp, descriindu-l într-un limbaj pe care lawrenţienii l-ar considera sacrileg.
Sub acest aspect o contribuţie semnificativă a fost făcută de pornografie. Poţi studia o imagine şi zări numai linii, culori şi forme, fără a vedea faţa care străluceşte din ele. Aşa te poţi uita şi la o persoană şi vedea doar corpul, nu sinele care trăieşte în el. Tocmai interesul nostru sexual ne pune în faţa acestei alegeri, aceea de a-l vedea pe celălalt ca subiect sau obiect, ceea ce explică atât şarmul, cât şi pericolul pornografiei – îi înfăţişează pe oameni ca obiecte în aşa fel încât corpul devine în mod straniu opac, o uşă a închisorii în spatele căreia sinele se schimbă, nevăzut şi abia auzit. Oamenii sunt dezgustaţi de pornografie dar şi fascinaţi de ea, iar acum că pe Internet ea este la îndemâna tuturor, se pare că aproape toată lumea intră în ea.
Toleranţa crescândă faţă de pornografie, care în curând va fi considerată o industrie ca oricare alta, protejată de critici prin invocarea aceleiaşi inversiuni morale care apără în prezent homosexualitatea, schimbă rapid modul în care este perceput corpul uman. O modalitate de a înţelege această schimbare este invocarea distincţiei lui Kenneth Clark între goliciune şi nud. În nudurile lui Tiţian veţi vedea deseori un căţel ai cărui ochi şi ţinută a corpului exprimă un interes pasional pentru femeia care se odihneşte pe canapea. Câinii nu au concepţia de goliciune şi lipsa lor de ruşine în faţa cărnii umane ne reaminteşte cât de diferită este forma umană în ochii lor şi în ai noştri. În acest fel, Tiţian ne reîntoarce în Grădina Edenului, învăţându-ne că nu trebuie se vedem acest corp ca fiind gol, de parcă femeia ni s-ar arăta în maniera fetei de la pagina trei (echivalentul britanic al paginii cinci n.t.). Sexualitatea nudului nu ne este oferită, dar rămâne latentă şi prezentă în ea, aşteptându-l pe iubitul căruia îi poate fi oferită nu neruşinat, dar fără ruşine. Câinele ne reaminteşte că ea, spre deosebire de el, este capabilă de ruşine fără să fie ruşinată sau neruşinată. Acest adevăr copleşitor ne este prezentat nu ca gând sau teorie, ci ca revelaţie – tipul de revelaţie care este conţinută în fiecare formă umană, dar care este în mod necesar ascunsă de viaţa noastră de zi cu zi şi recuperată şi clarificată de artă.
Oamenii din imaginea pornografică nu sunt nuduri precum Venus a lui Tiţian, ci sunt goi, chiar dacă sunt parţial îmbrăcaţi. Atenţia este pe actul sexual şi pe organele sexuale care sunt expuse, încadrate de cameră şi detaşate de orice emoţie personală. În acest fel, pornografia realizează o modificare în focalizare, o prefacere în jos, de la persoana umană, obiect al dragostei şi dorinţei, la animalul uman, obiect al fanteziilor transferabile. Această schimbare în focalizare este şi o profanare; concentrându-ne pe lucrurile greşite, pângărim şi micşorăm lucrurile potrivite. În pornografie, dorinţa este desprinsă de dragoste şi ataşată maşinăriei mute a sexului. Asta este dăunător adulţilor în acelaşi fel în care educaţia sexuală modernă este dăunătoare copiilor: subminează posibilitatea unei adevărate dragoste erotice care vine numai când actul sexual este mărginit de prohibiţii, oferit drept cadou şi angajament existenţial.
Extinderea pornografiei pe Internet poate fi uşor explicată. Pornografia are o funcţie, aceea de a ne elibera de angajamente. Viaţa în lumea reală este dificilă şi jenantă. În special dificilă şi jenantă este confruntarea noastră cu alţi oameni care, prin simpla lor existenţă, emit cereri pe care nu vrem să le luăm în seamă. Este nevoie de o mare forţă pentru ca oamenii să fie gata a face sacrificiile de care comunitatea depinde pentru longevitatea ei, de o dorinţă care se fixează pe individ şi il vede ca unic şi neînlocuibil,. Este mult mai uşor să îţi cauţi refugiul în surogate care nici nu ne jenează, nici nu se opun poftelor noastre. Acest obicei creează o lume ascultătoare a dorinţei, în care forţa erotică este disipată şi nevoile dragostei sunt negate.
Efectul fanteziei pornografice este acela de a transforma obiectul dorinţei în marfă şi de a înlocui dragostea şi jurămintele ei remanente cu legea schimbului. Când sexul devine o marfă, cel mai important sanctuar al idealurilor umane devine o piaţă şi valoarea este redusă la preţ. Exact asta s-a întâmplat în ultimele câteva decenii şi este rădăcina culturii post-moderne, explicaţia ultimă a ceea ce poate fi văzut şi comentat sub toate aspectele – cultura noastră a devenit nu numai neruşinată, ci şi lipsită de dragoste, deoarece corpul uman a fost redus în percepţia noastră de la subiect la obiect, de la sine la unealtă.
Distincţia dintre corp şi sine nu trebuie explicată ca o deosebire între corpul fizic şi sufletul eteric. Este o diferenţiere între două feluri de a privi întruparea noastră. Nu este nici o deosebire pe care o putem aplica restului creaţiei, dar aparţine adevărului privitor la condiţia noastră. Numai atunci când privim oamenii aşa cum trebuie, astfel încât întruparea lor fizică devine evidentă punctului de vedere autoconştient care este în mod unic al lor, putem vedea realitatea morală, acea realitate morală la care s-a făcut trimitere când s-a scris că suntem făcuţi în imaginea lui Dumnezeu. Dacă doriţi, puteţi lua expresia ca o metaforă, dar tot se referă la ceva real şi anume la întruparea în formă umană a unei fiinţe libere, capabile de dorinţă, dragoste, angajament şi, de asemenea, ruşine. Această realitatea era încă vie pentru noi cu patru decenii în urmă; astăzi ea încă mai este percepută, dar printr-o lentilă murdară.
Aceste schimbări radicale au consecinţe pe care nimeni nu le-ar fi putut prevesti în 1963. În acel an încă se mai presupunea că bărbaţii fac avansuri şi că femeile cedează acestora numai când consimţământul era deplin. Ce se întâmpla după acest moment era răspunderea atât a bărbatului, cât şi a femeii. Această presupunere nu mai poate fi făcută. În lumea „sexului sigur” (safe sex), acele obiceiuri vechi ale curţii făcute unei femei par anoste şi de prisos. Dacă sexul este simpla tranzacţie care este de vânzare pe internet şi promovată în şcoli, atunci consimţământul este uşor de obţinut şi de făcut cunoscut.
Dar pare că acest consimţământ, obţinut atât de liber şi fără respect pentru preliminariile considerate cândva ca fiind indispensabile, nu este cu adevărat consimţământ şi poate fi retras oricând, chiar şi retrospectiv. Acuzaţiile de hărţuire sau chiar „date rape” sunt păstrate în rezervă. Palma care obşnuia să taie avansurile supărătoare este oferită acum după eveniment, dar într-o formă mult mai mortală, una care nu mai este privată, intimă şi corigibilă, ci publică, militarizată şi, cel puţin în America, având de partea ei obiectivitatea absolută a legii. „Date rape” este astăzi o infracţiune serioasă şi din ce în ce mai des întâlnită în campusurile americane. Din moment ce da înseamnă nu, nu mai contează că fata a spus „da”. În absenţa modestiei feminine, a curtării înflăcărate şi a tactului masculin – încă răspândite în 1963 -, nu mai poţi presupune că o femeie ştie ce face când se află cu tine. „Sexul sigur” este de fapt cel mai periculos. Căsătoria este poate singurul sex sigur pe care îl cunoaştem.
Odată cu „date rape” a apărut şi infracţiunea, mai puţin gravă, de hărţuire sexuală care înseamnă (pentru a fi sinceri) avansuri făcute de un bărbat neatrăgător. Coreografia seducţiei a fost moştenită în 1963 de la instituţia căsătoriei, dar de atunci încoace a decăzut până la punctul în care bărbaţii trebuie să fie grosolani cu privire la ceea ce îşi doresc, nemaifiind nevoiţi să îşi deghizeze dorinţele în spatele unei oferte de protecţie. În consecinţă, bărbaţii neatrăgători, reduşi la nevoia lor sexuală pentru obiectul ei ezitant, se expun umilirii şi pentru că femeile, oricât de mult ar fi şcolite în ideologia feministă, dispreţuiesc bărbaţii care eşuează în a fi bărbaţi şi apar să îi trateze ca simple bunuri, „hărţuirea sexuală” a devenit o acuzaţie serioasă şi extrem de răspândită, o modalitate prin care femeile îşi pot elibera mânia generalizată asupra bărbaţilor, o mânie care este în sine produsul pe termen lung al eliberăii sexuale şi una dintre cele mai nefericite dintre multele moşteniri ale lui 1963.
De patru decenii sfidăm natura umană, făcând presupuneri pur teoretice care se opun obiceiurilor şi instinctelor care au existat, sub o formă sau alta, de la începutul istoriei. Eliberarea sexuală nu va dispare, dar trebuie să o temperăm pentru a salva ordinea naturală pe care o ameninţă şi salvgarda cele două mari proiecte care, din 1963, au fost într-un atât de mare declin: proiectul dragostei şi proiectul creşterii copiilor.
Sursa:

Azazel ... un dumnezeu preferat!

La originea machiajului si a podoabelor sta un demon. Numele lui este Azazel. El a adus stilul fashion pentru prima data pe pamant.
Cartea lui Enoh, una dintre cele mai vechi carti din lume din care a citat si Iuda,  Biblia face referire, spune:

"Azazel i-a mai invatat pe oameni sa faca sabii, cutite, scuturi, platose, oglinzi; el le-a aratat cum sa faca bratari si podoabe, cum sa foloseasca vopsele, arta de a-si inegri spancenele, de a folosi pietrle pretioase si tot soiul de spoieli, astfel incat oamenii s-au stricat."
(Cartea lui Enoh 8:1)


Esti opera lui Dumnezeu, crezi ca ai nevoie de corectie?
Fii placut lui Dumnezeu nu lui Azazel!

Sursa: 

Aparențe, doar aparențe!

   
viziunidinviata.info
  Un prieten îmi povestea cu ceva vreme în urmă că fiind la munca câmpului i s-a făcut foarte sete. Problema lui era că nu avea apă la el. Încercând să-și astâmpere setea, căutând o soluție, a văzut un reciplient, un pet,  care avea un lichid în el. S-a dus imediat și l-a luat. Crezând că este apă după ce a desfăcut dopul a dus la gură recipientul și a strâns de el în timp ce cu toată gura a tras din conținutul lui. Nu era apă. Era ulei. A vărsat tot din gură. Aparențele înșeală. 
    Câți azi nu par că sunt ceva dar în fapt nu sunt ceea ce par? Câți azi lasă impresia că astâmpără setea dar în fapt îți produc o stare grea?  Domnul Isus a vorbit despre un om, un fariseu, care se credea neprihănirea în persoană, care se ruga, făcea ”bine”, se credea sus, tare, puternic,  dar în fapt era unul slab, păcătos, era unul care mergea cu viteză spre focul ghenei.  
    Da ... am vorbit și eu cu unele persoane pentru ajutor pentru Biserica Elim care vrea să cumpere un teren căci Casa de rugăciune unde ne strângem acum este într-o stare jalnică. Sunt unele persoane care atunci când le prezinți situația lasă impresia că fac totul, că sigur o să ajute lucrearea. Unele chiar promit. Dar ... parcă îți umpli gura cu ulei. Dar sunt și persoane care nu promit, care spun frate vom vorbi, vom încerca, persoane care nu vor să vândă doar impresii, aparențe, și care ajută lucrarea lui Dumnezeu. 
   Noi cum suntem? Suntem cumva doar aparențe?


Contul Bisericii Elim din Voluntari unde orice sumă este foarte importantă pentru lucrarea lui Dumnezeu:

Banca CEC Bank, sucursala Voluntari, Ilfov.
Condul în lei: RO85CECEB31330RON2675542
Titular cont: Biserica Penticostală Elim, Ilfov, Voluntari, str. Andrei Mureșanu, nr. 57.

joi, 5 martie 2015

Pastor și lider

www.touchofadream.ro
  • Oricine poate conduce o corabie când marea este liniștită.

  • În America poți să spui orice vrei, dar ... nu te ascultă nimeni!

  • Ne consumăm jumătate din timp căutându-ne lideri, iar cealaltă jumătate atarnându-i pe crucea propriilor noastre prejudecăți.

  • Cel ce nu știe să se supună, nu are dreptul să conducă.

  • Un bun conducător știe întotdeauna să-și asume puțin mai multă vina decât merită și ceva mai puțin merit decât i se cuvine.

  • Cinci la suta din oameni gândesc cu adevărat. Zece la suta doar cred că gândesc. Restul de optzeci la suta ar prefera mai degraba să moară, decât să gândeasca. Primii cinci la sută produc adevăratele schimbări din lume.

  • După ce un adevărat lider și-a împlinit cum se cuvine slujirea, mulțimea va spune: "Noi am făcut-o, singuri."

  • Un lider este unul care are doua caracteristici majore: știe unde merge și este în stare să-i faca pe ceilalti să-l urmeze, nu pe toți, pe mulți.

  • Liderii trebuie sa fie suficient de apropiați de ceilalți ca să-i poata înțelege, dar suficient de înaintea lor ca să-i poata motiva la progres. - John Maxwell

  • Un lider este un om obișnuit cu o voința neobișnuită.

  • Pesimistul se plânge ca vântul bate dintr-o direcție contrară, optimistul spera că vântul își va schimba direcția, căpitanul vasului ajusteaza poziția pânzelor.
     
  • Prețul plătit de lideri este singurătatea.

  • În fiecare generație, majoritatea indiferentă este condusă de o minoritate de activiști. Cei mulți, dar apatici, sunt stăpâniți de cei puțini, dar întreprinzători. Cei ce dau însă cu adevărat tonul vieții sociale, în economie, filosofie, religie și în toate celelalte domenii sunt cei ... pasionați. O mână de oameni care "ard" pentru un ideal dau culoarea și direcția specifică a unei generații. Apropo, care este ... pasiunea ta? -         Shopenhauer
  

marți, 3 martie 2015

Doză de înțelepciune

    • Nu știu care este cheia succesului, dar știu precis care este cheia eșecurilor: încercarea de a face pe placul tuturor.
    • Adu-ți aminte de acel soldat "nehotărât" din timpul războiului de secesiune care, hotărât sp se pună bine cu ambele tabere, s-a îmbrăcat cu tunica albastră, dar cu pantaloni gri și a coborât pe câmpul de luptă. Ce a câștigat? Au tras în el din ambele direcții!
    • "Când pastorii dau cu lupii mâna, turma s-o păzească, Mieii-s jertfele ce mâine târgu-acest-or să-l sfințească."
    • Cel ce umblă prea mult cu lupii, învață să urle ca ei.
    • Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
    • Adevăratul spirit al unei contraziceri nu trebuie să fie acela de a convinge pe cineva că a înțeles rău, ci acela de a-l ajuta să înțeleagă mai bine. 

luni, 2 martie 2015

Când Dumnezeu își protejează copiii!



   ”Toţi cei 15 membrii ai unui cor bisericesc din Beatrice, Nebraska, trebuiau să ajungă la biserică, în seara zilei de 1 martie 1950, la ora 7:20, dar toţi au întârziat.
    Preotul, soţia şi fiica sa au avut un motiv – soţia lui a întârziat pentru că a trebuit să calce rochia fiicei lor. Altă fată a stat să termine o problemă de geometrie; o alta nu a putut porni maşina; alte două au zăbovit să audă sfârşitul unui program de radio deosebit de interesant; o mamă şi fiica sa au întârziat pentru că mama a trebuit să o strige de două ori pe fată pentru ca aceasta să se trezească şi aşa mai departe.

    Motivele păreau destul de obişnuite. Dar au existat zece motive diferite pentru întârziere, care nu au avut nicio legătură unul cu altul. A fost un lucru extrem de "norocos" faptul că nici unul din cei 15 nu au ajuns la timp, la 07:20, pentru că la 07:25 biserica a fost distrusă de o explozie. Membrii corului s-au întrebat dacă întârzierea lor nu a fost “un act al lui Dumnezeu". 

O Coca-Cola, un McDonald's, un KFS, o pâine pentru Dumnezeu!

 Coca-Cola nu este prea bună pentru organism. Sunt multe motive pentru care mă feresc de acest „suc”. Poate azi renunți la o Coca-Cola și banii pe care îi dădeai pe pet-ul de suc îi dai pentru lucrarea lui Dumnezeu din Voluntari. Da, despre cei 7 lei vorbesc. 7 lei de la 10 persoane înseamnă mult pentru Dumnezeu și lucrarea Lui, nu uita că văduva a dat ultimii ei doi bănuți. 
  Poate azi postești, sau poate mâine, și banii pe care îi dădeai pe mâncare fie că era McDonald's, KFS, ori o ciorbă, te rog în numele Domnului Isus Hristos să-i dai lucrării lui Dumnezeu din Voluntari. Da vorbesc despre cei 14, 27 sau cei 9 lei. Nu uita că văduva a dat turta pentru lucrarea lui Dumnezeu, lui Ilie, a pus planul lui Dumnezeu deasupra intereselor sale. 
  Poate că dai săracilor regulat, poate că dai zeciuială, poate că ajuți ... vreau să te rog în numele Domnului Isus să te gândești la Biserica lui Hristos din Voluntari care este în paragină. Vrem să cumpărăm un teren și să construim o nouă casă de rugăciune pentru slava lui Dumnezeu, pentru propășirea lucrării Sale și Dumnezeu, lucrarea Lui, are nevoie de ajutorul tău. 
  Haideți să ne unim și să zidim pentru veșnicie, să investim în ceva care nu este trecător, să facem o lucrare măreață. 
  
 Toți cei care doriți să ajutați lucrarea lui Dumnezeu vă rog să depuneți orice sumă în contul de mai jos. Un leu dat în numele Domnului pentru lucrarea Lui este extrem de valoros. 

  Contul Bisericii Elim din Voluntari unde orice sumă este foarte importantă pentru lucrarea lui Dumnezeu:

Banca CEC Bank, sucursala Voluntari, Ilfov.
Condul în lei: RO85CECEB31330RON2675542
Titular cont: Biserica Penticostală Elim, Ilfov, Voluntari, str. Andrei Mureșanu, nr. 57.