marți, 9 septembrie 2014

Absalom, modelul tânărului hidos! (2)


   2. Pacatul de-a rupe generaţiile. Absalom s-a ridicat direct împotriva tatălui său. S-a luptat împotriva tatălui său. Valorile lui nu erau ca cele ale tatălui său. Considera judecata lui David rea, a sabotat-o şi a vrut să pună în locul ei judecata lui! Nu ştia că luptă direct împotriva lui Dumnezeu!
    Pe vremea judecătorilor au urmat generaţii noi, generaţii tinere, generaţii care nu au mai ştiut şi nici nu au mai vrut să ştie de căile bune ale părinţilor lor.  Generaţiile tinere s-au rupt total de mersul părinţilor. Au declarat, ca şi azi, am fost martor, că s-a produs o ruptură între generaţii şi că noi nu mai trebuie să ne îndreptăm către părinţii şi bunicii nostri, noi avem mersul nostru, muzica noastră, “valorile” noastre … ! Da, mulţi au mersul şi “valorile” lor care-i duc direct spre IAD!  Exact ca primul împărat al lui Israel, după ce s-a rupt “imperiul”,  Ieroboam care  a adus un nou curent, un curent demonic în popor ca să nu-şi piardă popularitatea şi ca nu cumva poporul să se îndrepte spre căile bune ale părinţilor lor care aduceau închinarea după porunca lui Dumnezeu la Templu. A introdus ca religie de stat închinarea la idoli! A rupt generaţiile şi astfel i-a rupt de Dumnezeu!
   Azi este mai evident ca oricând că generaţiile s-au rupt pentru că spiritul lui Absalom a intrat în Casa lui Dumnezeu. Vezi bărbaţi care-şi lasă soţiile, le părăsesc. Vezi divorţuri, bătăi în familii, ură, lăcomie, invidie, de podoabe nici nu mai amintesc că îmi este deja silă, goliciune, indiferenţă etc.
   S-au rupt genereaţiile una de alta. Dar mai există speranţă.   Scopul, unul dintre ele, pentru care a fost împuternicit  Ioan Botezătorul a fost ca generaţiile să fie împreună, să se unească, părinţii să-şi îndrepte inimile spre copii (Maleahi 4). Dumnezeu ne cere nouă copiilor să ascultăm de părinţi, în Domnul. Dumnezeu nu vrea ca faţa hidoasă a lui Absalom să fie prezentă în Casa Lui ca să facă dezbinare! NU! Vrea unitate, vrea familiile împreună în jurul valorilor Celui Preaînalt!

  3. Păcatul de-a ridica oamenii deasupra lui Dumnezeu. Al treilea păcat al lui Absalom a fost că s-a încrezut în oameni, a căutat puterea oamenilor, ajutorul lor şi nu al lui Dumnezeu, nu şi-a pus încrederea în El.  Absalom s-a bazat pe oameni. Această încredere în Ahitofel şi apoi în Amasa i-a fost fatală. Dumnezeu nu vrea sa mă ataşez de nici un om fie mamă, tată, frate, soţie, copil, mai mult decât de El. Dumnezeu nu vrea să pun carnea, lutul, pumnul de ţărână, finitul, spiritual academic deasupra, Celui Viu, Creatorului, Celui Atotputernic, Celui care este infinit!
  Împăratul Ezechia nu s-a uitat la oameni, nici la ai lui şi nici la armata care înconjura Ierusalimul, el a privit spre Dumnezeu.
  Prorocul Ieremia a spus clar că este blestemat omul care se încrede în om şi nu se încrede în Dumnezeu, care-l ascultă pe om şi nu-L ascultă pe Făcătorul omului.
   Samson s-a încrezut în Dalila şi a sfârşit urât! Mulţi se încred în cei mai, în oameni, şi o sfârşesc tragic! Să ne încredem în Dumnezeu. Nu numai în Dumnezeu dar încrederea în El să depăşească încrederea în oameni. Atunci când te încrezi în Domnul sa te aştepţi ca sa faca chiar si fereste in cer.  
   Tinerii de azi, foarte mulţi,  cred în predicatorul x mai mult ca în Dumnezeu. Predicatorul x le spune o tâmpenie ei o cred şi ajung şi ei şi predicatorul x în iad. De ce? Pentru că ne-am încrezut în oameni, am pus cuvântul lor, am căutat sfatul lor şi nu ne-am încrezut în Dumnezeu, nu am căutat ca deasupra oamenilor să fie glasul LUI, voia LUI!

    Doamne dă lumină și putere tinerilor din Casa Ta ca să vadă bine și să nu mai meargă pe calea lui Absalom! Destul am fost înşelaţi de Diavolul şi de oameni! Vrem Tu, Dumnezeule Mare, să ne fi Domn şi Mântuitor!

Absalom, modelul tânărului hidos!

  Există două categorii de tineri: o categorie caracterizată de spiritul lui Cain și cealaltă de duhul lui Abel. Cain și tinerii din această categorie sunt lumești! Absalom, fiul lui David, tânăr care nu era un oarecare, a făcut parte din această categorie, categoria “cainică”!

  Trei păcate fatale pe care le-a avut Absalom și pe care, din păcate, le au mulți dintre tinerii de azi:

1. Păcatul de-a răsturna valorile. Absalom a pus accentual  pe frumuseţea fizica, pe putere,  era prinţul soldat, era prinţul care se dorea în centrul atenţei. Avea soldaţi care mergeau înaintea lui! Era un ritual când se tundea el. A accentuat firescul şi nu frumuseţea spirituală. Voia ca privirile să fie îndreptate spre el! Nu ştia că „frumuseţea” lui era de fapt o hidoşenie! A ars toţi paşii tatălui său David. Nu dorea să urmeze calea veche a părintelui său ca să ajungă să slujească poporul lui Dumnezeu! El s-a vrut un despot!
   Solomon a facut invers, cel puţin la începutul domniei sale, a căutat frumuseţea lui Dumnezeu. Nu a căutat slava lui, mândria lui. S-a smerit şi a cerut ajutorul lui Dumnezeu, pricepere  ca să guverneze bine.
   Dumnezeu ne cere să ne îmbogăţim faţă de El: să căutăm mai întâi Împărăţia Lui şi neprihănirea dată de El. La Matei 6 Dumnezeu  ne cere să nu ne strângem comori aici jos.
  Tinerii de azi, foarte mulţi, răstoarnă valorile. Comorile lor sunt: aspectul fizic, popularitatea, obrăznicia, aroganţa, “educaţia”, “spiritual academic” etc. Sfântul Pavel a spus că pe toate le-a socotit ca pe un gunoi!  Azi gunoaiele sunt puse la loc de cinste şi valorile sunt  duse la ghenă!
  Valorile lui Absalom nu erau rugăciunea, smerenia, iertarea, cumpătarea etc. El dorea răzbunare, dorea poziţie, popularitate. Nu a aşteptat ca tatăl său David ca Dumnezeu să-l ridice. Avea alte valori.  
   Fiul risipitor a avut valorile lui, o perioadă (ce bine dacă perioada asta ar fi cât mai scurtă pentru tinerii de azi) avea valori care l-au făcut un nimeni, un păduchios. Bine că nu a rămas în ele.  Era un om bogat caruia i-a rodit tarina.  El a crezut că valorile lui sunt roadele pământului, domeniile, clădirile. S-a înşelat!
   Fiecare când punem orice altceva pe primul loc si nu pe Dumnezeu, sfinţenia Lui, plinătatea Duhului, dragostea, părtăşia, evanghelizarea … slujirea, ne răsturnăm valorile. 

                                                     (va urma)

Israel, numărul 1 la exportul de arme!

   Deceniile de asediu necontenit, militar sau terorist, asupra statului Israel au avut printre efectele majore și propulsarea industriei militare evreiești pe primul loc în lume.
  Când, pe 28 august, Benjamin Netanyahu a explicat decizia israeliană de a pune deocamdată capăt acțiunilor militare din Gaza, a ținut să reamintească lumii că principalul obiectiv al Israelului este să rămână „o oază de pace într-un deșert al ostilității"și a resubliniat proporțiile vrăjmășiei militar-teroriste cu care se confruntă: „Precum Hamas în Gaza, Statul Islamic bate la porțile Iordaniei, Al Qaeda e cu ochii pe Golan, iar Hezbollah se masează la frontiera cu Libanul..."

Știrea o puteți citi integral aici:  

Homosexualii spurcă România ... și noi închidem ochii!

  Un caz controversat în România: un cuplu de homosexuali şi-a dus fetiţa la piscina unui hotel de lux din Bucureşti. Ce s-a întâmplat când „cei doi taţi” au încercat să o schimbe în vestiarul bărbaţilor ...

Stirea o găsiți integral aici: 

http://www.gandul.info/stiri/un-caz-controversat-in-romania-un-cuplu-de-homosexuali-si-a-dus-fetita-la-piscina-unui-hotel-de-lux-din-bucuresti-ce-s-a-intamplat-cand-cei-doi-tati-au-incercat-sa-o-schimbe-in-vestiarul-barbatilor-13226305

luni, 8 septembrie 2014

Generația "ca măgarul în ceaţă"!

  Generaţia de azi este caracterizată de sindromul - a dispărea ca măgarul în ceaţă - când este vorba de lucrarea lui Dumnezeu: rugăciune, evanghelizare,  vizitare, cor, orchestră etc. 
  Lunile septembrie şi octombrie sunt lunile în care Bisericile organizează Sărbătoarea roadelor. Să vedeţi atunci câţi "măgari" apar din ceaţă, câţi participă la "slujire". Nu-i vezi tot anul dar îi vezi la ceaun! Nu simt cu lucrarea lui Dumnzeu tot anul dar să-i vezi când este vorba de cadourile de la Sărbătorile de iarnă! Sunt primii! Ce să mai vorbesc de mesele de dragoste, ieşiri, tabere etc. 

  "Drept răspuns, Isus le-a zis: <<Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.>>”     Ioan 6:26-27.
  Dumnezeu ne dă putere să fim oameni, oamenii Lui şi nu "măgari" care dispar în ceaţă când trebuie să aibă mâinile pe "PLUG"!  Să fim oameni! 

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Perseverare diabolică - bălăceala lui Ellen G. White în otravă!

  
  După ce a crezut o tâmpenie, rectific o TÂMPENIE, Ellen G. White nu  a avut puterea să recunoască faptul că crezut o  aberaţie, că a greșit, că a păcătuit! NU! Ellen G. White a continuat să se bălăcească în moarte!

   "Se făcură rugăciuni pentru mine şi Duhul lui Dumnezeu veni asupra mea. Am fost răpită în viziune şi am văzut anumite lucruri privind cazul fratelui nostru, în legătură cu dezamăgirea din 1844. 
    Fratele Morse avusese credinţa fermă şi nestrămutată că Domnul va veni la timpul acela; însă cînd timpul trecu fără ca evenimentul aşteptat să fi avut loc, el nu-şi pierdu credinţa, ca alţii, numind-o amăgire fanatică;... cealaltă (tabără s.m.), compusă dintr-un număr restrâns, credeau că încercarea prin care trecuse fuseseră conduşi de providenţa lui Dumnezeu".
    Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p. 55,56. 

   
   "Dumnezeu conduce în rătăcire, providenţa Lui conduce în păcat! Dumnezeu spune minciuni!"  Asta ne spune "prorocul" adventiştilor!
    Te îngrozeşti când vezi de ce a fost "capabilă" această femeie!

Nu toţi creştinii vor ajunge în RAI!

Fapte 2:37-47

Nu toţi creştinii vor ajunge în RAI!

   Există mii de confesiuni şi Biserici! Câteva exemple: Adventistă, Penticostală, Unitariană, Ortodoxă, Calvină, Lutherană, Coptă, Mormonă etc.  
  Omul uitându-se spre atâtea confesiuni se întreabă care o fi cea adevărată? Modulul nostru este Biserica apostolică sau Biserica care este zidită pe:

  1. Pocăinţă (v. 38, pocăiți-vă). Biserica apostolică a spus nu păcatului. A spus nu vieţii trăite în conformitate cu standardele lumii. Biserica de astăzi dacă vrea să aibă certitudinea RAIULUI trebuie să fie zidită pe principiul pocăinţei.
    1. Pavel la Antena nu a ţinut cont de capacitatea intelectuală a oamenilor şi nu i-a menajat cum suntem noi tentaţi să facem. El le-a spus geniilor lumii de atunci să se pocăiască[1]. Clar și indiscutabil!
    2. Se mai practică uneori ca persoanele să fie botezate fără ca să facă dovada pocăinţei. Ştiu două cazuri. Ambele au avut consecinţe grave asupra imaginii Biserici. Un cuplu a divorţat, botezul a fost doar paşaportul pentru nuntă. Al doilea caz, deşi familia a rămas împreună, cel scăldat a făcut de mai multe ori tărăboi în Biserică.
    3. Pavel şi Felix au stat faţă în faţă. Când a început Pavel să vorbescă despre înfrânare[2], Felix a zis e prea mult. Voia ceva fără pocăinţă.
    4. Pocăinţa nu a fost cerută şi inventată de oameni ci a fost cerută şi proclamată de Dumnezeu. Domnul Isus a predicat pocăinţa.[3] 
Dacă Biserica nu e fondată pe pocăinţă se ajunge ca între Casa lui Dumnezeu şi lume  să    nu mai fie nici o diferență. Că şi lumea vorbeşte despre Dumnezeu, şi lumea se adună şi serbează! Şi lumea face acte de caritate. 

  1. Plinătate (v. 38). Biserica apostolică a fost Biserica botezată cu Duhul Sfânt şi în ea plinătatea Duhului a rămas ... până la o vreme. Cât timp a rămas în plinătatea Duhului, Biserica a propăşit. După ce a fost preocupată să se umple de lume, multe Biserici au ajuns dezastru. Biserica apostolică a fost Biserica în care plinătatea Duhului a fost evidentă.
    1. Domnul le-a spus uncenicilor că treaba lor este plinătatea Duhul Sfânt[4].
    2. Ei au înţeles nevoia de plinătatea Duhului şi au stăruit şi s-au umplut de Duhul[5].
    3. Dar plinătatea nu este o stare pe care pocăitul o are mereu şi de aceea el trebui să stăruie mereu după reumplere[6].
    4. Ceea ce nu puteau să facă doctorii şi medicamentele a putut să facă Duhul Sfânt. Cartea „Crucea şi pumnalul” a lui David Wilkerson prezintă rolul plinătăţii Duhului Sfânt în lupta împotriva robiei păcatului.

  1. Paşte (v.42,  frângerea pâinii). Biserica apostolică era convinsă că nu are nici un merit. Știa că  iertarea, salvarea ei de la pierzare este în baza JERTFEI lui Hristos Domnul.
    1. Pilda smochimului ilustrează ce meritam noi. Dar Hristos s-a pus între noi şi Dumnezeu[7]. Mare har.
    2. Isaia a ilustrat foarte clar starea noastră. Noi meritam să fim pierduţi[8].
    3. Evreii au fost salvaţi numai datorită sângelui care era pe usciorii uşii. Puteau ei să facă 1000 de rugăciuni, puteau să dea la săraci tot ceea ce aveau, puteau să ţină post negru, alb şi roşu, puteau să facă orice – nimic nu-i salva numai sângele de pe usciorii uşii. Tot aşa este şi cu noi astăzi[9]. Numai sângele ne salvează, SÂNGELE lui Hristos.
    4. Domnul Isus a plătit prețul ca eu să fiu pus pe calea mântuirii! Nimeni altcineva nu putea!

  1. Pasiune (v. 41-44, ei stăruiau, erau nelipsiţi). Biserica apostolică avea râvnă multă pentru Dumnezeu. Şi orice Bisrică a lui Dumnezeu trebuie să aibă râvnă pentru Dumnezeu.
    1. Pavel şi Sila aveau pasiune pentru lucrarea lui Dumnezeu. După ce a fost cutremurul din Filipi nu au zis: acum e momentul hai s-o „tudem de aici”. Nu, ei chiar aveau pasiune pentru lucrarea lui Dumnezeu[10].
    2. Lui Filip i-a spus îngerul să se ducă între Ierusalim şi Gaza. O zonă pustie. Şi el a mers fără să comenteze.[11] Nu a cerut tarif. Nu a pretins o cămilă!
    3. Văduva, Ana fata lui Fanuel, fiind în vârstă de peste 80 de ani, totuşi, nu a părăsit râvna pentru Dumnezeu[12].
    4. Cunosc un frate care ca să ajungă la Casa de Rugăciune trebuia să facă pe jos dus întors 25 de km. Nu mergea numai pe şosea ci şi pe o potecă care-l trecea  pe un câmp şi pe lângă o pădure! Un om cu rânvă. Venea citea un psalm! Era bucuria lui. Nu cred că avea 10 clase dar făcea mai mult decât cei cu facultăţi care nu veneau sau veneau şi se sprijineau de bănci.

  1. Părtăşie (v. 44-45, erau împreună în acelaşi loc). Astăzi circulă curentul „vezi-ţi de treburile tale”. Să nu te intereseze pe tine dacă X rosteşte sudalme, bea, minţeşte, urăşte. Fiecare cu pocăinţa lui. Asta nu-i părtăşie, armonie ci ... este moarte, lepră.
    1. Apostolul Pavel spunea că Biserica este un trup. Dacă este un trup e normal ca mădularele să simtă unele cu altele şi împreună să lupte împotriva „bacteriilor”[13].
    2. În Biserica apostolică a domnit părtăşia. Dacă uneori unii o deranjau, prin Duhul, cei din fruntea ei, şi nu numai, căutau să o restabilească. De aceea Pavel a demonstrat cât de necesară e părtăşia[14].
    3. Am întâlnit oameni care s-au rugat pentru bolnavi, pentru cei cu necazuri dar care nu aveau părtăşie, nu erau părtaşi sentimentelor Bisericii ci din contră luptau împotriva unora, nu împotriva bolii. Dumnezeu nu lucrează şi nu dă propăşire unei Biserici dacă acolo nu este DRAGOSTE!
    4. Părtăşia înseamnă şi să  simţi cu cel în nevoie. Barnaba este un model, Dorca, Bisericile macedoniei.[15]
 
Concluzii:

Sunt multe biserici dar numai una este BISERICA APOSTOLICĂ. Am vorbit cu mulţi care sunt de părere că şi ortodocşi, baptişti, adventişti, mormoni, unitarieni, luterani, calvinişti şi catolici vor AJUNGE ÎN RAI. NU!  Dumnezeu a spus că Bierica Lui trebuie să promoveze POCĂINŢA, PLINĂTATEA, PAŞTELE, PASIUNEA ŞI PĂRTĂŞIA. Aceasta este Biserica Lui!
            Curentul ecumenist încearcă să facă din toate Bisericile una (urâtă, urâtă, murdară, oarbă, putredă) sub formă de ghiveci! Unitate în diversitate că toţi suntem creştini. Asta o spun ei! Dumnezeu a spus altceva! Pe cine credem? Cu cine ne punem bine?
            În faţa oamenilor toţi suntem creştini dar nu şi în faţa lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea o Biserică după standardele pe care El le-a trasat!




[1] Fapte17.
[2] Fapte 24: 24-26.
[3] Marcu:1:14-15.
[4] Fapte 1:5-8.
[5] Fapte 2.
[6] Fapte 4:31 şi Efeseni 5:18-19.
[7] Luca 13.
[8] Isaia 53.
[9] Exod 12:23.
[10] Fapte 16.
[11] Fapte 8:26.
[12] Luca 2.
[13] 1 Corinteni 12.
[14] 1 Corinteni 13.
[15] Fapte 4. Fapte 9. 2 Corinteni 8.

vineri, 5 septembrie 2014

Schizofrenia "prorocului" adventiştilor: iadul NU este veșnic vs. iadul este veşnic!

În dialogul cu mama ei despre iad, poate că au fost mai multe eu am găsit unul până acum,  a fost convinsă de mama ei că iadul nu este veșnic.

    "Ea îmi răspunse: <<Biblia nu ne dă o dovadă că există un iad veşnic arzător. Dacă este un asemenea iad, ar trebui să fie menţionat în Sfânta Scriptură>>..."
       Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p. 31.
 

Se contrazice singură! Când redă argumentele prin care tatăl ei demonstra că Domnul Isus o să revină menţionează că pedeaspa o să fie o pierzare VEŞNICĂ. 

    "Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa lui Dumnezeu şi dela slava puterii Lui, cînd va veni în ziua aceia..."
     Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p. 33.


   Marele "profet" a dat dovadă din nou că nu cunoaşte Biblia. Iadul este veşnic! Biblia este foarte clară cu privire la acest subiect. Aici nu lasă loc de interpretare!

    "Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,  unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.  Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,  unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.   Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge".
                                                     Marcu 9:43-48. 

  Cred că văd bine ceea ce scrie în Sfânta Scriptură - focul nu se stinge. Mai sunt multe pasaje foarte clare!
Cum de "profetul" Ellen G. White nu a văzut ceva atât de evident? Era rătăcită! Era departe de Scriptură! A fost departe de ADEVĂR! Duhul lui Dumnezeu nu a fost peste ea!
  Ea ca ea - asta este - dar cum se face că azi, numai în România, zeci de mii cred minciunile ei? Tragic!

joi, 4 septembrie 2014

Bravo lor, BRAVO UNGURILOR!

"După ce în luna iunie a anului trecut a introdus un monopol de stat pe vânzarea cu amănuntul a tutunului, Guvernul ungar vrea să adopte un act legislativ prin care să introducă monopol de stat şi pentru vânzarea de băuturi alcoolice, informează un articol publicat joi în cotidianul Napi Gazdaság, preluat de MTI". 

Ştirea completă o găsiţi aici: 

http://www.realitatea.net/o-noua-decizie-socanta-a-guvernului-maghiar_1517609.html#ixzz3CLPfP17n

Profesorul nimeni!



2 Samuel 18:9-14



Omul vrea să înveţe. Cei mici de multe ori întreabă: "de ce?" Elevul învaţă la şcoală. Studentul studiază, muncitorul urmează cursuri de perfecţionare etc.
Parcă societatea este prinsă, constrânsă uneori, de iureşul dorinţei de a învăţa mai mult sau mai puţin. Atunci când oamenii vor să înveţe, vor să înveţe de la cei mai deştepţi, pregătiţi sau compentenţi.
            Dumnezeu ştie că omul vrea şi că este datoria lui să înveţe. Dar îi cere acestuia să înveţe şi de la furnică[1], vrabie[2], de la corbi[3] şi, deseori, de la cei mai neînsemnaţi  oameni.
            Unul dintre oameni care astăzi este profesor acreditat de Dumnezeu este un soldat care era atât de neînsemnat încât nici măcar numele lui nu îl știm pentru că nu a trezit curiozităţi. Acest profeseor ne învaţă că:

Banii nu sunt totul (v. 11-12). Un soldat refuză să mergă în pas cu valul. Nu a acţionat cu gândul la aur şi haine. Când cei mai mulţi sunt de părere că banul contează, banul aduce fericire, un soldat spune „banii nu sunt totul”. Banii nu aduc fericire.
    1. Lot, la un moment din viaţa lui, s-a gândit la „bani”, bogăţii, fără să se mai gândească şi la consecinţe. A avut bani o perioadă dar apoi i-a pierdut pe toţi şi mai mult şi-a pierdut toată familia. De ce? Pentru că a tânjit după belşug. După câmpiile mănoase.[4]
    2. Ghehazi, ucenicul marelui om al lui Dumnezeu, Elisei, a ajus un lepros deoarece a crezut că banii sunt totul.[5] Lepra lui i-a adus multă durere, izolare, degradare,  distrugere. Consecinţele sunt aceleaşi pentru toţi cei lacomi[6].
    3. Samson a ajuns cu ochii scoşi, poporul a ajuns din nou ţinta atacurilor duşmanilor lui. De ce? Pentru că Dalila iubea banii mai mult decât îl „iubea” pe Samson[7].
    4. O cauză de căpătâi care a condus la începerea Războaielor Mondiale a fost dorinţa de bani, bogăţii, colonii, teritorii. Iar din acest motiv zeci de milioane de oameni au murit iar alte zeci fost afectate grav. Dacă am învăţa prima lecţie predată de acest neînsemnat ne-am păzi de multe nefericiri.

Ascultarea contează (v. 12). Sondatul a înţeles că trebuie să asculte de de împărat. El a învăţat această lecţie, a aplicat-o şi acum o predă mai departe. Problema e că mulţi nu vor să înveţe această lecţie iar din această cauză au parte de mari probleme.
a.       Adam cu Eva[8] pentru că nu au învăţat lecţia ascultării au adus în lume moartea, separarea de Dumnezeu, disperarea, ura şi lista poate continua.
b.      Saul a fost repudiat de Dumnezeu pentru că nu i-a ascultat porunca[9].
c.       Ierusalimul a fost dărâmat în anul 70 deoarece evreii nu au ascultat. 
d.      Naaman a fost vindecat de lepră deoarece a ascultat în cele din urmă de indicaţiile lui Elisei[10].

Gândeşte profund (v. 13). Soldatul a fost un om care a gândit departe. Nu s-a uitat numai la vorbele pe care i le-a spus Ioab, căpetenia oştirii, ci a analizat consecinţele lor. Această lecţie trebuie să o învăţăm şi noi.
a.       Când sunt inundaţii, cutremure, incendii, uragane, oamenii vorbesc despre ele la modul general. Foarte puţini se întreabă de ce au venit ele? Iar şi mai puţini înţeleg că ele au fost permise de Dumnezeu deoarece lumea a ieşit de sub protecţia Lui, lumea bea păcatul!
b.      Când Pilat a amestecat sângele unor galileeni cu jertfele lor mai mulţi au mers la Domnul şi i-au spus ce se întâmplase cu acei oameni. Domnul nu s-a oprit la faza de impresie ci i-a învăţat o lecţie, lecţia gândeşte profund, spunându-le „dacă nu vă pocăiţi toţi veţi pierii la fel"[11].
c.       David în timp ce fugea de fiul său Absalom, un om din familia lui Beniamin a începtul să-l blesteme. David nu a poruncit să-l ucidă cu toate că era împărat şi cu toate că unii au vrut ca David să poruncească acest fapt. David a gândit profund. A spus ...Domnul i-a zis...[12]. De multe ori noi emitem verdicte împotriva celor care ne agresează verbal sau sub altă  natură dar nu ne gândim că Dumnezeu vrea să vadă în acele momente de la noi dragoste, răbdare, pace, rugăciune, maturizare.
d.      Zece leproşi au fost vindecaţi de lepră. Din 10 numai unul a realizat că nu preoţii şi Legea merită lauda ci dătătorul Legii, Htristos[13].
Concluzii:

   Biserica ar arăta altfel. Ar fi Biserica uniţilor, a sfinţilor, a implicaţilor, a smeriţilor, a celor cu pace, a celor vii dacă am înţelege, noi fiecare în parte, că nu banii contează ci ascultarea şi meditarea, gândirea profundă care  determină la sfinţire practică, slujire. 


[1] Proverbe 6.
[2] Matei 6:26-34.
[3] Luca 12:22-24.
[4] Genesa 13:10-11.
[5] 2 Împ 5:19-27.
[6] 1 Timotei 6:9.
[7] Judecători 16:5.
[8] Genesa 3.
[9] 1 Samuel 15
[10] 2 Împ. 5:1-14.
[11] Luca 13:1-5.
[12] 2 Samuel 16:5-14.
[13] Luca 17:11-19.

Prima "viziune", prima terfelire şi schingiuire a Bibliei, Ellen G. White!

    "În curând auzirăm vocea lui Dumnezeu, asemenea multor ape care ne spuse ziua şi ora venirii lui Isus. Sfinţii cei vii în număr de 144 000 cunoşteau şi înţelegeau vocea, în timp ce păcătoşii credeau că au fost tunete şi cutremure. Când Dumnezeu spuse ziua, revărsă asupra noastră Duhul Sfânt şi feţele noastre începură să lumineze şi să strălucească ... 
     Îndată ochii noştri fură atraşi spre răsărit, căci se arătase un mic nor, negru, ca de o jumătate de lat de mînă, despre care noi toţi ştiam că este semnul Fiului Omului. Noi toţi, în tăcere solemnă, priveam cum norul venea tot mai aproape şi să făcea tot mai luminos şi din ce în ce mai strălucitor, pînă când ajunse un nor mare, alb. Partea de jos era ca focul; un curcubeu era peste nor, iar în jurul lui erau zeci de mii de îngeri cîntînd o cîntare foarte plăcută; iar pe nor stătea Fiul Omului. Părul Său era alb şi buclat şi revărsat peste umeri; iar pe capul Său, erau multe coroane. ... Ochii Săi erau ca flăcările de foc, cari pătrundeau pe copiii Săi. Atunci toate feţele pălirăm, iar cei ce se lepădase de Dumnezeu (cred că se referă la cei care au părăsit grupul în 1843 şi 1844 când au văzut că "profeţiile", calculele nu s-au împlinit sublinierea mea) fură cuprinşi de negură, Atunci noi strigarăm: <<Cine va putea sta? Este haina fără pată?>> Atunci îngerii încetară cântare, şi fu un timp de tăcere solemnă, când Isus zise: <<Cei care au mîini curate şi inimi curate, vor putea sta; harul Meu este îndestulător pentru voi>>. La aceasta feţele noastre străluciră iarăşi şi bucuria umplu inima fiecăruia. Iar îngerii intonară o notă şi mai înaltă şi cîntară iarăşi, în timp ce norul se apropia şi mai mult de pământ. 
    Atunci sună trâmbiţa de argint a Domnului Isus, cînd El se cobora pe nor, învăluit în flăcări de foc. El privi mormitele sfinţilor adormiţi, apoi ridică ochii şi mîinile spre cer şi strigă: <<Deşteptaţi-vă! Voi care dormiţi în ţărînă, sculati-vă!>> Atunci avu loc un puternic cutremur de pămînt. Mormintele se deschiseră, iar morţii eşiră îmbrăcaţi în nemurire. Cei 144 000 strigară: <<Aleluia!>> Când recunoscură pe prietenii care se despărţiseră de ei prin moarte în acel moment noi fură schimbaţi şi luaţi cu ei, să întîmpinăm pe Domnul în văzduh. ...
    Noi toţi merserăm sub pom şi ne aşezarăm jos, ca să privim măreţia locului, cînd fraţii Fitch şi Stockman, care predicase Evanghelia împărăţiei şi pe care Dumnezeu îi aşezase în mormânt la odihnă, veniră la noi ş ne întrebarăm prin cîte am trecut noi în timpul cât ei au dormit". 
    Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p.44, 45, 46.

    Terfeliri pe bandă rulantă. Cum pot unii să creadă în Ellen G. White ca persoană a lui Dumnezeu când ea habar nu a avut de Biblie? Cum poţi să crezi într-o persoană care a fost la minus de habar de Sfânta Scriptură? Cum pot să creadă mulţi azi că Ellen G. White a fost un proroc al lui Dumnezeu  cînd ea se scaldă în minciună - auziţi minciună: "vocea lui Dumnezeu, asemenea multor ape care ne spuse ziua şi ora venirii lui Isus".

    Asta ca asta. Erau mulţi analfabeţi atunci care nu ştiau carte dar "sora" Ellen G. White terfeleşte Biblia, o schingiuieşte! Cum?  Păi vi se pare că venirea Domnului Isus Hristos este prezentată în 1 Tesaloniceni 4 aşa cum este prezentată de "profetul"adventiştilor? 

   "Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.  Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.  Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.  Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul".   1 Tesaloniceni 4:13-17. 

    Sunt similare cele două pasaje? Ce dialog. Cum este prezentat Domnul Isus. Îngeri care cântă. Apoi tac!  ... Ion Creangă a fost mic copil. 

    Apoi încă o "gaură" - cei 144 000. Credeam că numai Martorii lui Iehova au probleme ca să înţeleagă că cei 144 000 sunt dintre seminţiile lui Israel câte 12 000 de fiecare seminţie.  Textul din Apocalipsa este foarte clar. Lucrarea lui Dumnzeu cu cei 144 000 este după luarea la cer a celor credincioşi dintre neamuri, după evenimentele descrise în 1 Tesaloniceni 4.

    În cer o să ne povestim păţaniile de pe pământ. Unde scrie asta în Biblie. Eu nu am găsit. Poate că scrie! Sper să aflu ... dar nu ultimul!

   Mirease a lipsă de cunoaştere a Bibliei. Pute a minciună! Denaturări ale Adevărului! Basme, din fericire, care nu sunt meşteşugit alcătuite!  

    P. S. Dacă azi "sora" Ellen G. White ar fi în Biserica unde slujesc cred că s-ar face de râs în faţa multor adolescenţi! 
 

miercuri, 3 septembrie 2014

Din tâmpenie în tâmpenie. Începuturile Cultului Adventist!

 
"Eu nu îndrăznii să dau necredinţei niciun moment încurajare şi răspunsei repede: <<Nu am nici o îndoială că doctrina predicată de Miller este adevărul. Ce putere însoţeşte cuvintele sale! Ce convingere sălăşluişte în inima păcătosului>>".
        Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p. 28. 

  Ce doctrină avea domnul Miller, care era "adevărul" domnului Miller în care Ellen G. White credea cu toată inima?

  "Calcularea noastră a timpului profetic, era atît de simplă şi clară, încît chiar copiii o puteau pricepe. Începând dela data decretului regelui Persiei, găsit în Ezra 7, care fusese dat în anul 457 î. Hr. cei 2300 de ani din Daniel 8,14 se presupunea că se termină în anul 1843, ca urmare aşteptam ca la sfîrşitul acestui an să vină Domnul. Am fost întristaţi şi desamăgiţi cînd am văzut că tot anul trecu fărăca Mîntuitorul să fi venit. 
  La început nu se luase în seamă că dacă decretul n-a fost dat la sfârşitul anului 457 î. Hr. cei 2300 ani nu putau fi compleţi la sfîrşitul anului 1843. S-a statornicit însă că decretul fusese dat aproape de sfîrşitul anului 457 î. Hr. şi aceea perioadă profetică trebuie să atingă toamna anului 1844. ... Dumnezeu a încercat şi aprobat poporul Său, prin trecerea timpului în 1843. Greşala făcută în socotirea perioadelor profetice nu fusese descoperită imediat .... Învăţaţii declarau că domnul Miller avea dreptate în calcularea sa a timpului ... Speranţele noastre se concentrară acum asupra venirii Domnului în 1844. Acesta era şi timpul pentru solia celui de al doilea înger...  Însă timpul trecu din nou şi Hristos nu veni". 
    Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p.  39, 40, 41.

  Începuturile adventiştilor, Cultului Adventist, sunt jalnice. Nu a fost nici măcar unul care să cunoască Biblia la un nivel elementar. Dacă cunoşteau puţin Biblia ştiau că numai Dumnezeu ştie anul în care Hristos o să vină după Biserică.
  Ellen G. White, considerată un profet de către adventişti, nu ştiu dacă de toţi, nu a fost "luminată" să descopere duhul rătăcirii, duhul minciunii, duhul Diavolului, duhul care i-a dus în rătăcire. Ea, dimpotrivă, a ales să rămâne tare în "credinţa" ei! 
  Dumnezeu să aibă milă! 

   "Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl".                         
                                             Matei 24:36.

  P. S. Voi continua acest subiect pentru că "găurile" sunt multe!


Formele vor să distrugă FONDUL! Sabatul vs plinătatea Duhului Sfânt!

  Pentru unii a respecta Sabatul este mai important decât plinătatea Duhului Sfânt! În Noul Testament Sabatului nu i se acordă o importanţă capitală, cum ar vrea .... În Noul Testament accentul se pune pe mântuirea prin HAR şi pe umblarea prin DUHUL ca să putem să împlinim standardele lui Dumnezeu. De ce vor unii să distragă atenţia de la adevărata problemă a Bisericii: Biserica este Templul Duhului Sfânt! Azi, multe Biserici, nu mai sunt pline de Duhul Sfânt, unele nu au fost niciodată, pentru că problema de fond, problema capitală, este "înghiţită" de mărunţişuri. Dumnezeu să-i binecuvinteze pe cei care ţin Sabatul. Este încredinţarea lor. O respectăm dacă o fac spre slava Domnului. Dar să nu neglijăm fondul: nevoia de a stărui după Duhul Sfânt. 
 Dacă spuneţi că este o problemă că ţinem Duminica, o să vă cred,  când textul de mai jos o să fie şters de către Duhul Sfânt, care l-a dat! Nu vreau să enervez pe nimeni, dar există text scris care mie îmi  permite să fac diferenţă între zile.
 
   "Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu."             Romani 14:5-6