luni, 16 aprilie 2018

Crislamul şi apostolii lui în contextul islamizarii Europei - Eurabia



 De cele mai multe ori, numele Bruxelles-ului, al Uniunii și al Comisiei Europene nici nu sunt rostite. Asta, cu toate că Bruxelles-ul a refuzat să urmeze exemplul Australiei, blocând imigrația, Comisia Europeană vrea să legalizeze imigrația clandestină și impune cote obligatorii, iar Comisarul european pentru imigrație vorbește relaxat despre cele 50 de milioane de imigranți care vor intra în Europa în următorii 35 de ani. Cine sunt totuși veritabilii responsabili ai islamizării Europei? Într-un excepțional interviu publicat de site-ul ripostelaique.com, și tradus mai jos, reputata scriitoare  Bat Ye’Or – specialistă în minoritătile religioase și în lumea islamică – ne arată cum a apărut conceptul Eurabia, ne vorbește despre legăturile dintre UE, Liga Arabă și Organizatia de Cooperare Islamică, despre Asociația Parlamentară pentru Cooperarea Euro-Arabă și contribuția lui Pompidou, Mitterrand, Jacques Delors sau Solana la formarea Eurabiei. Aflăm despre islamizarea rădăcinilor istorice ale creștinismului și aderarea la viziunea islamică asupra istoriei și se explică de ce guvernele din vestul Europei gândesc altfel decât cele din estul ei, atunci când vine vorba de imigrația musulmană. Aflăm cum este deturnată atenția popoarelor europene de la uriașele mutații civilizaționale, înțelegem de ce Papa vorbește despre un Dumnezeu comun, islamo-creștin și de ce Merkel, Hollande și elita politica europeană deschid porțile în fața invaziei. Dar să o lăsăm pe Bat Ye’ Or să vorbească.
Riposte Laique: Pentru mulți dintre cititorii noștri, numele dumneavoastră este legat de conceptul “Eurabia”. Puteți să explicați, pentru noii și numeroșii noștri cititori, această realitate pe care ați dezvăluit-o prima?
Bat Ye ‘Or: Numele “Eurabia” este numele ales de Comitetul european de Coordonare al Asociațiilor de Prietenie cu lumea arabă, pentru a se defini pe el însuși și strategia sa. El a fost creat în 1974, bineînțeles la Paris, centrul de origine al acestei politici. Deasemenea, acest Comitet a publicat o broșură intitulată “Eurabia”, care poate fi studiată la Biblioteca Națională.
Comitetul Eurabia a fost instrumentul de implantare a unei noi strategii, concepută în anii ’60 de Franța și Germania. Ea urmărea să creeze o entitate mediteraneană prin unirea economică, culturală și politică a celor două maluri ale Mediteranei. Țările Ligii Arabe au pus condițiile lor, dintre care principala era recunoașterea și legitimarea lui Yaser Arafat, susținerea cauzei palestiniene și o politică europeană anti-israeliană. Dezgustate de renașterea anti-semitismului, alte țări ale Comunității europene, ca Danemarca și Olanda, și-au manifestat reticența în ciuda represaliilor terorismului palestinian. Dar, în 1973, după războiul de Yom Kippour, boicotul petrolului decretat de Liga Arabă contra Occidentului, cu excepția Franței, a erodat această rezistență. Cele 9 țări membre al Comunității europene s-au alăturat Franței, piesa fundamentală a acestei politici și, pe această bază, convorbirile privind înțelegerea și alianța cu țările din Golf au putut să înceapă. Ele s-au articulat în jurul a doi poli principali interconectați:
1.înlocuirea Israelului cu Palestina – devenită cauza emblematică a Europei – definită în limbaj orwellian: proces de pace.
2.crearea civilizației mediteraneene cântată de Fernard Braudel, care ștersese de acolo jihadismul și dhimmitudinea. Ea ar uni demografic, economic și cultural cele două maluri ale Mediteranei. Europa rasistă și fanatică, vinovată de Cruciade și colonizare, și-ar  redescoperi rădăcinile civilizației sale într-un islam factor al păcii, deschis și tolerant. Europa vinovată trebuia să-și ceară iertare și să iubească. Cauza palestiniană, eradicarea Israelului, ar pecetlui astfel reconcilierea islamo-creștina și euro-arabă. Deschizându-și teritoriile în fața Islamului, prin crearea civilizației mediteraneene, Europa și-ar asigura pacea și bogăția, reînoită pe termen nelimitat de petrodolari. Punându-și întregul său potențial în serviciul cauzei palestiniene și al dezvoltării țărilor arabe, Europa s-ar face face iubită și ar transforma Mediterana într-un lac euro-arab, de unde America și aliatul său, Israelul, ar fi alungați.
Diverse organisme oficiale au fost create de către șefii de stat ai Comunității europene, ca Asociația Parlamentară pentru Cooperare Euro-Arabă (APCEA), conectată la Comisia europeană. Creată la Paris, pe 23-24 martie 1974, APCEA a reunit parlamentari proveniți din toate partidele, din toate țările membre ale Comunității europene. Această reprezentare a evantaiului politic din fiecare țară explică uniformitatea de opinie a partidelor de stânga și de dreapta vis-a vis de imigrația din Orientul Mijlociu și cauza palestiniană. APCEA a fost fundamentul și motorul Dialogului Euro-Arab, altă structură complexă și oficioasă creată sub conducerea ministrul francez de externe, Michel Jobert. El a îmbrățișat un ansamblu de strategii decis de comun acord cu țările Ligii Arabe și cu Organizația de Cooperare Islamică (OCI). Delegații țărilor exterioare comunității și reprezentanții anumitor organizații internaționale au participat la reuniunile ținute cu regularitate și alternativ în Europa sau în țările arabe.
Europa de azi este rezultatul acestor politici duse în ultimii 40 de ani de șefi de stat, de miniștri, de ambasadori, de strategi, intelectuali și Biserici. Se pot studia fazele, mașinațiunile și instrumentele. Ansamblul evocă o mașinărie uriașă, care a acoperit Europa cu rețelele sale. Am numit această transformare planificată și organizată a țărilor Uniunii Europene, “Eurabia” – de la numele pe care i l-au dat inițiatorii săi.
Riposte Laique: Credeți că invazia migratoare prin care trece Europa este o accelerare a ceea ce dumneavoastră numiți “Palestinizarea Europei”?
Bat Ye’Or: Cu siguranță este, dar nu e doar asta. Palestinizarea Europei se articulează primului pol citat mai sus și posedă o dublă funcțiune: politică și teologică. Prima se ambiționează să înlocuiască Israelul cu Palestina musulmană prin negarea istoriei evreiești și ștergerea acesteia prin islamizarea topografiei sale. Aspectul teologic are ca scop să islamizeze rădăcinile evreiești ale creștinismului, înlocuindu-l pe Isus – evreu din Iudeea – cu un Isus musulman, din Coran, pe care Bisericile ce au îngenuncheat în fața islamului pretind prin anacronism că ar fi Palestinian, cu toate că acest cuvânt nici nu exista în vremea lui Isus și nu apare nicăieri în Coran.
Islamizarea rădăcinilor teologice ale creștinismului are trei consecințe:
ștergerea istoriei poporului Israelului, fundament istoric al creștinismului.
aderarea la viziunea islamică asupra istoriei, care afirmă anterioritatea islamului in raport cu iudaismul si creștinismul.
justificarea jihadului anti-israelian, fondată pe negarea istoriei evreilor și creștinilor. Palestinizarea Europei constă în abrutizarea ansamblului populațiilor europene prin obsesia paranoică a Palestinei, simbolul acestor politici jihadiste de negare, și în deturnarea atenției lor de la marile jocuri civilizaționale, cu care se confruntă.
Invazia migrațională a Europei este legată de strategia celui de al doilea pol al Consiliului european și al Comisiei, realizat în comun cu Liga Arabă și OCI. Această înțelegere euro-arabă, bine rodată de-a lungul a 40 de ani, explică unanimitatea guvernelor care acceptă imigrația – cu excepția Ungariei și a Statelor recent acceptate în Uniune. Tonul dictatorial și amenințător al președintelui Comisiei, luxemburghezul Jean Claude Juncker, ilustrează atât de bine autoritarismul opac al Bruxelles-ului. Aceste invazii de populații, majoritar musulmane, accelerează cu siguranța procesul de Palestinizare (decreștinare) și islamizarea – nu numai demografică, dar și culturala și politică – a societăților europene. Acesta este, de altfel, motivul pentru care sunt atât de bine primite de elitele noastre. Eu nu cred în sentimentele umanitare ale politicienilor, ci cred mai degrabă într-o politică umanitară ce manageriază capitaluri și interese strategice colosale. Conducătorii noștri, care au distrus Statele națiune, sunt incapabili acum de a le apăra teritoriile.
Riposte Laique: O teorie circulă mult pe rețelele de socializare: invazia musulmană a Europei a fost organizată de sioniști, pentru că evreii au părăsit bătrânul continent și au venit să trăiască în Israel. Cum explicați ca o astfel de teorie este atât de răspândită?
Bat Ye’Or: Susținătorii acestei teorii și cei care o propagă sunt précis cei care sunt responsabili de această islamizare și simțind ostilitatea popoarelor încearcă să-și descarce vina asupra victimelor. Aceste acuzații fac parte din panoplia anti-semitismului Eurabiei, născut din strategia anti-sionistă a alianței euro-islamice. Timp de 40 de ani – două generații – Eurabia a difuzat o campanie de diabolizare a Israelului și de negare a trecutului său istoric, urmărind ruperea legăturii ontologice cu creștinismul, pentru a-l racorda pe acesta la Islam. Islamizarea Europei este un proces în funcțiune din 1970. El are etapele sale, textele sale fondatoare, inițiatorii săi și progresează datorită unor mecanisme adecvate, ușor de identificat. Marii săi strategi din partea franceză au fost: Pompidou, Giscard d’Estaing. Mitterrand, Chirac și colegii lor europeni, miniștri lor și ambasadorii asociați; la nivelul Uniunii Europene, Jacques Delors, Romano Prodi, Solana și succesorii lor, făuritorii unei plase de rețele politice, economice, culturale, academice și mass-media, care a impus poliția gândirii, auto-cenzura, limbajul orwellian al deculturalizării gestionat de Fundația Anna Lindh, legată de Comisia Europeană.
Au fost cu siguranță “idioți utili”, evrei sau creștini, care au beneficiat de subvenții, de celebritate, de expunere mediatică măgulitoare, servind drept marionete și paravan celor care îi manipulau din spatele cortinei. Dar acestia nu sunt decat umbre secundare. Veritabilii responsabili ai islamizării Europei s-au situat  în sferele înalte ale ierarhiilor guvernamentale, care au colaborat cu nazismul și mediile sale islamofile. Primii activiști au fost Louis Terrenoire, vechi ministru al lui de Gaulle și Maurice Couve de Mourville, designerul politicii arabe a Franței, potrivit istoricului atât de bine informat, Jacques Fremeaux. În “Paris, Capitala Arabă” Nicolas Beau oferă o descriere efectuată “pe viu” asupra actorilor acestei politici, la care s-a asociat toată comunitatea europeană. Se poate studia evoluția în procesele verbale ale Dialogului Euro-Arab, publicate de Ministerul francez al Afacerilor străine, în rapoartele APCEA ale Uniunii mediteraneene și ale conferințelor care i-au reunit pe miniștri europeni și omologii lor din OCI. Câțiva indivizi nu pot opera mutarea unui continent, transformările cer pârghii mult mai puternice.
Trebuie deasemenea să recunoaștem că, de partea lor, Liga Arabă și OCI au exercitat represalii economice, susținute de terorismul palestinian mai întâi, apoi de cel islamic, și presiuni necontenite pentru a face o Europă, uneori reticentă, sa accepte cerințele lor în ceea ce privește fluxul și drepturile imigranților musulmani din Europa, sau față de campania anti-israeliană. Parlamentarii APCEA au jucat un rol major în acest context. Am descris fazele cheie ale transformării Europei, în două cărți: “Eurabia – axa euro-arabă” și “Europa și Spectrul Califatului”. Am dat numele președinților și vice-președinților APCEA, informații asupra mandatului lor și lista cerințelor lor politice și culturale privitoare la primirea imigranților în Europa și războiul contra Israelului.
Riposte Laique: Sunteți neliniștită, odată cu creșterea terorismului islamic, pentru securitatea Israelului? Credeți, într-adevăr, că Iranul este o amenințare pentru securitatea acestei țări?
Bat Ye’Or: Creșterea radicalismului musulman nu amenință numai Israelul, el amenință la fel de mult statele ne-musulmane și musulmanii moderniști. Desigur, Israelul este mult mai vulnerabil din cauza așezării sale și a micimii teritoriului său, pe care UE se înverșunează în continuare să-l amputeze, adoptând concepția jihadistă a justiției. Dar Israelul este din punct de vedere moral mult mai puternic și mai hotărât să se apere decât Europenii, care au suferit o pierdere a identității culturale și o culpabilizare cerute de OCI, trăind acum ca niște supuși, fără ca măcar să-și dea seama de asta. Politica europeană de negare a jihadului și de cedare a ascuns faptul că evreii și creștinii au același statut în islam și ca destructurarea iudaismului o implică și pe cea a creștinismului.
Sunt în mod deosebit îndurerată de suferințele teribile aplicate creștinilor și yazidis din Orientul Apropiat și Mijlociu. Aceste abuzuri prevăzute de legile jihadului și puse în aplicare astăzi, confirmă textele creștine care le-au descris încă din timpul primei cuceriri arabo-islamice și pe care eu le-am reprodus în cărțile mele. Acest lucru mi-a adus o campanie de defăimare bazată pe negare.
În ceea ce privește Iranul, faptul că el amenință doar Israelul este o iluzie a taqiya, pentru că regimul ayatollahilor amenință să anihileze lumea sunită și occidentală. Desigur, poporul iranian însuși va plăti prețul, cum vedem astăzi că se întâmplă cu populațiile irakiano-siriene care, crescute în glorificarea jihadului, sunt ele însele victime azi.
Riposte Laique: Ce părere aveți despre conducătorii europeni care admit că islamul radical duce un război împotriva țărilor lor, care fac declarații frumoase împotriva anti-semitismului și care, în același timp, consolidează prezența musulmană pe teritoriul lor?
Bat Ye’Or: Această poziție se înscrie în continuitatea Eurabiei. Acești conducători sunt siliți să admită și să apere cu ghearele și cu dinții existența islamului radical, pe care îl descriu ca pe o deformare a veritabilului islam, pătruns de dragoste și pace. Acest lucru le permite să consolideze pe teritoriul lor o prezență musulmană indispensabilă strategiei lor de fuziune euro-arabă și de globalizare, construită prin multiculturalism, amestecul și fuziunea dintre islam și post creștinism și civilizatia metisată mediteraneană.
Frumoasele declarații împotriva anti-semitismului sunt compensate de recrudescența războiului ascuns al UE contra Israelului, sortit a fi înlocuit de Palestina islamică. Ștergerea numelor geografice ale provinciilor Iudeea și Samaria, desemnarea Muntelui Templului ca Esplanada Moscheilor, palestinizarea mormintelor patriarhilor evrei din Hebron, adică islamizarea lor, se înscrie în islamizarea originilor evreiești și creștine conform versiunii coranice. Voința de a construi traiul împreuna mediteranean alimentează două nebunii corelate: înlocuirea Israelului cu Palestina și imigrația islamică în Europa, cu dispariția civilizației iudeo-creștine urâtă de naziștii islamofili.
Popoarele europene ignoră că țările lor, anumite Biserici, Uniunea Europeană se află printre cei mai mari furnizori de anti-semitism la nivel mondial. Această Europă vrea să se debaraseze de statul Israel, de iudaism și de ramura sa, creștinismul. Ea a ales Islamul.
Riposte Laique: Cum analizați schimbarea bruscă de atitudine a Angelei Merkel, din aceasta duminică? Credeți că țările europene dispun de mijloacele și mai ales de voința de a-și proteja populațiile?
Bat Ye’Or: Angela Merkel a simțit pe propria piele schimbarea vântului și împotrivirea opiniei publice.Dovadă ca popoarele pot să reacționeze împotriva conducătorilor lor.
Dacă prin “țări europene” înțelegeți guverne, este clar că transferul de exercițiu politic și de suveranitate de la State la Bruxelles, entitate supranațională și dictatorială, a slăbit popoarele și sistemul democratic. L-am văzut pe Jean Claude Juncker amenințând cu represalii țările reticente în a-i aplica deciziile. Bruxelles a confiscat puterea popoarelor. Mă gândesc că de mult timp conducătorii Europei sunt într-o logică a globalizării, unde cuvintele “apărarea propriilor populații” nu le mai spun nimic. Apărare de cine și de ce? Islamul este binevenit, bogăția Europei, viitorul său.
Riposte laique: Păstrați speranța de a vedea Europa ridicând capul?
Bat Ye’Or: Depinde ce întelegeți prin “a ridica capul”. Pentru mine, Europa s-a construit pe moștenirea științifică și juridică greco-romană și spiritualitatea iudeo-creștină care i-a făurit valorile. Contribuțiile sale la progresul umanității în toate domeniile, știinte, arte, legi umplu cele mai frumoase pagini ale istoriei umane. Au fost, bineînțeles, perioade negre, de crime și genociduri. Dar, spre deosebire de alte popoare care-și fac un titlu de glorie din acest lucru, sau îl neagă, Europa nutrită cu moștenirea iudaică a căinței, a remușcării și a iertării, le-a recunoscut. Europa a proclamat egalitatea ființelor umane și sacralitatea lor (principiile biblice), ea a proscris sclavia și a înscris în institutiile sale libertatea, demnitatea și drepturile omului.
Când Italia a vrut să se elibereze de sub jugul austriac, ea l-a sfidat prin geniul lui Verdi în Cântecul Evreilor din opera Nabuco. Neputincioasă în suprimarea războaielor, Europa a temperat cruzimea prin crearea Crucii Roșii și a diverselor instrumente umanitare. În sfârșit, ea a pus la punct mijloacele de explorare ale domeniului infinit al cunoașterii și a arhivat în muzeele și universitățile sale memoria umanității. Sper că Europenii vor putea să păzească acest imens, infinit de prețios și unic patrimoniu, de o distrugere gândită de numeroșii dușmani interni și externi. Pentru a depăși această provocare nu trebuie să se înșele asupra inamicilor. Această responsabilitate ne revine tuturor.
În afară de aceasta, mai este și Eurabia care, înspăimântată de jihad și coruptă cu petrodolari, s-a protejat aliindu-se cu jihadul pe care l-a asmuțit împotriva Israelului. Acum va avea jihadul și dezonoarea.
Sursa:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu