vineri, 28 iulie 2017

Discoteca „creștină” vs. adevărata închinare

Sursa



Câteva principii pe care se fundamentează închinarea biblică:


„Există închinarea orientată spre plăcerile personale, care plasează pe primul loc buna-dispoziție a închinătorului, și nu voia lui Dumnezeu. Există închinarea cu conotații lumești care împrumută muzica de divertisment a lumii contemporane împreună cu ritmurile, instrumentele,  acțiunile și prezentarea ei de tip spectacol, fără să țină cont de avertismentele pe care le dă Biblia împotriva iubirii față de lume.”[1]



  1. Lui Dumnezeu ne închinăm în termenii propuși de El. Închinarea noastră este primită de Tatăl doar dacă ajungem la El prin Domnul Isus după ce am fost curățați în sângele Domnului de păcatele noastre. Hristos Domnul a venit ca să ne mântuiască de păcatele noastre – Matei 1:21 - și astfel să avem intrare liberă la Tatăl. Dacă înțelegem că acesta este primul și cel mai important principiu  al închinării, în fiecare clipă, și mai ales când ne vom închina înaintea lui Dumnezeu,  noi o vom face cu dorința sinceră de a ne sfinți, de a da afară păcatul din viețile noastre căci acesta este scopul pentru care a venit Hristos, nu de a merge înaintea Domnului ca să-L ispitim păcătuind înaintea Lui, antrenând firea pe o muzică al cărei scop este să aprindă hormonii, cu mişcări lascive, băieți acoperiți, fete descoperite... Unii, dansatori, discotecari, nu țin cont de faptul că Hristos a venit să ne elibereze de păcat și, în fața Celui Sfânt, Sfânt, Sfânt se manifestă în firea pământească, își hrănesc firea pământească, trăiesc în firea la maximum acolo unde ar trebui să-şi plângă păcatul cu frică şi cutremur. „Nu putem să aducem cu noi în biserică muzica, îmbrăcămintea și limbajul lumesc preferat și să așteptăm binecuvântarea!”[2] Prin acest filtru trebuie să trecem orice muzică şi orice aşa-zisă închinare căci dacă nu ne apropie de Dumnezeu, natura ei fiind să hrănească firea, automat ne pune în poziția de a stopa lucrarea lui Dumnezeu din noi, sfințirea şi de a fi prieteni cu duhul lumii, de a-l îndragi! Cine face astfel, se apropie de duhul lumii, al razvratirii, tocmai in fata Domnului Hristos care a venit sa ne elibereze de pacat. Aceasta stare este una de profunda razvratire.



  1. Închinarea trebuie să fie de la Duhul Sfânt și ancorată în Adevărul Bibliei. Nu se poate una fără cealaltă. Adevărata închinare își are originea în Duhul Domnului. Muzica rock își are originea în practicile demonice, în vrăjitorii, este arhicunoscut acest fapt şi foarte uşor puteți să vă documentați ca să vedeți cum ritmurile demonice de la ritualurile vrajitoreşti au fost preluate de către cei care cânta rock iar unii "creştini" au preluat rock-ul demonic al lumii şi l-au creştinat, e ca şi cum ai spune că ai creştinat un demon. Structura muzicii rock este una destinată antrenării, hrănirii firii pământești, fire aptă de păcate inimaginabile! Cuvintele sunt aproape nule, în muzica rock, ceea ce contează, este ritmul care este alcătuit pentru a dezvolta eul, firea, poftele carnale şi pentru a intra în contact cu lumea duhurilor! O închinare care nu își are originea în Duhul Domnului și în perimetrul adevărului biblic cu privire la închinare nu este acceptată de Dumnezeu, Cel care trebuie să genereze închinarea, Cel care a trasat granițele închinării și Cel căruia Îi este adresată închinarea. „Premisele noastre fundamentale  erau că muzica este amorală, că Dumnezeu acceptă toate stilurile de muzică și că nimeni n-ar trebui să judece preferințele și gusturile altuia. ... când am văzut ce spune Biblia despre adevărata închinare și ce înseamnă cu adevărat a fi în prezența lui Dumnezeu, mi s-a făcut silă de modul în care generația mea folosește cu atâta istețime muzica profană și vulgară însoțită de o îmbrăcăminte vulgară.”[3] Unii la închinare se duc se își arate formele, părțile trupului, să iasă în evidență, toate acestea pe fondul unei muzici care hrănește păcatul și alungă dorința de separare de păcat! 



  1. Oamenii care s-au închinat Domnului Isus sunt modelele principale pentru o închinare după voia lui Dumnezeu: Iair, Bartimeu, Ioan în insula Patmos etc. I s-au adresat cu reverență, cu teamă, cu respect, s-au plecat înaintea Lui. Nu se poate la închinare oricum. Nu tot ce-și spune închinare este închinare. Închinarea are ca obiect pe Dumnezeu, pe Hristos, sfințenia Lui, gloria Lui, nu hrănirea firii! 





  1. Termenii biblici pentru închinare descriu aruncarea la pământ înaintea lui Dumnezeu cu o atitudine de profund respect: slujitorul lui Avraam s-a aplecat și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului; evreii s-au aruncat cu fața la pământ – Exod 4:31; Moise s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat – Exod 34:8; Ghedeon s-a aruncat la pământ și s-a închinat – Jud 7:15; poporul pe vremea lui Ezra s-a plecat și s-a închinat înaintea Domnului cu fața la pământ – Neemia 8:6. Mai sunt și alte pasaje care descriu clar închinarea ca o proșternere înaintea lui Dumnezeu.

„Sensul cuvântului închinare a fost schimbat de contemporani pentru a corespunde filosofiei muzicii creștine contemporane – rock .... El nu se referă la practica biblică de prosternare în reverență și umilință înaintea Dumnezeului Celui Sfânt. Înțelegerea cuvântului a fost extinsă dincolo de sensul de bază pentru a include toate formele utilizate în închinare: orice stil muzical cântat de orice muzician, dansul, drama și arta.”[4]

    1. termenul din ebraică pentru închinare este „shachah – a se prăbuși, a se prosterna (mai ales ca respect acordat regalității sau lui Dumnezeu); a se apleca; a se înclina; a cădea lat la pământ, a implora cu smerenie.”[5]
    2. Termenul din greacă este proskuneo – care transmite și ideea de „a se gudura sau a se ploconi, a se prosterna cu respect”[6]



David nu a dansat. David s-a manifestat într-un fel care a fost numit jucat, mai exact, privind modul în care Mical l-a disprețuit, era o manifestare necontrolată, nicidecum mișcări de scenă, dar acel mod de manifestare includea teama de Dumnezeu, teamă pe care David o trăia fiindă ruperea lui Uza era vie în mintea lui.



  1. Închinarea după voia lui Dumnezeu trebuie căutată la oamenii lui Dumnezeu, certificați de Dumnezeu, de pe paginile Bibliei care s-au închinat și unde vedem explicit modul lor de închinare.
    1. David – Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit, Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită. – fragment din Ps 51.
    2. Isaia care a văzut cum înaintea lui Dumnezeu îngerii aveau o stare de reverență, cap. 6. Erau conștienți de cine este Domnul și-L lăudau pentru ceea ce este El: SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT!
    3. Ioan a căzut la picioarele Domnului când l-a văzut în gloria Lui – Apocalipsa 1.

Prin credință noi trebuie să-L vedem pe Dumnezeu cum L-au văzut marii oameni ai Lui și să ne raportăm la El cum s-au raportat ei. Față de Dumnezeu trebuie să avem teamă, Petru a spus să ne temem de Dumnezeu – 1 Petru 2:17 – termenul grec este „phobos – înseamnă a se înfricoșa, a fi alarmat, a se teme peste măsură”. [7]



  1. Să aplicăm ceea ce ni se spune direct cu privire la închinare:
    1. Rugăciunea Tatăl Nostru – Să fie pe pământ ca în cer. Muzica inspirată de Duhul, reverență, toată gloria dată Domnului.
    2. Evrei 12: 28-29 – "Să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este și un foc mistuitor”. Trebuie să avem o teamă reală de Cel Preaînalt, Atotputernic, Creatorul nostru!
    3. Când ne rugăm în picioare, și nu doar atunci, trebuie să iertăm, apoi să nu bolborosim ca păgânii, să nu căutăm sa fim văzuți, cu scopul de-a ieşi noi în evidență - Matei 6.
    4. Ucenicii s-au rugat tare, Ana în șoaptă. Ceea ce contează nu este tonalitatea vocii ci să conștientizăm că ne apropiem de Dumnezeul Cel viu și adevărat cu reverență și convinși că El răsplătește, să o facem cu toată smerenia privind lă măreția Lui şi din toată inima!



(Va urma)




[1]Peter Masters, Închinarea, Editura Făclia, Oradea, 2010,  p. 10.
[2] Dan Lucarini, De ce am părăsit mișcarea muzicii creștine contemporane, Făclia, Oradea, 2009,, p. 45.
[3] Ibidem, p. 37.
[4] Ibidem, p. 58. 
[5] Ibidem,, p. 60.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem,  p. 65.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu