Click pe imagine

vineri, 28 octombrie 2016

Unde sunt predicile acelea înflăcărate? - Leonard Ravenhill


La amvoane, ungerea! În popor, strângerea! - Leonard Ravenhill


Frunzele toamna, clepsidra și darea de seamă

   
Copii si Mamici
   Frunzele de octombrie sunt de basm. Culorile lor încântă nu doar ochii ci și inima. Aceste frunze minunate sunt preucum firele de praf care se scurg într-o clepsirdă. Ele ne avertizează că a mai trecut o toamnă, viața e mai scurtă și se apropie darea de seamă, momentul în care vom da socoteală de ce-am făcut cu viața care ne-a fost dată. 
    Fie ca fiecare frunză de octombrie odată cu melancolia ei poetică să aducă în inimile noastre și doza necesară de elan ca să alergăm cât mai mult pentru  Dumnezeu și lucrarea Lui conștietizând că timpul e tot mai scurt ca în ziua în care vom avea de dat darea de seamă în fața Domnului să stăm cu fruntea sus, cu talanții în mâini și inima plină de bucurie. 

        Sus la lucru amice creștine! 

        Un an e aproape de sfârșit, încă unul!

Falșii nevoiași și sperietorile de ciori

     

   
Profitul Agricol

   Pe facebook trebuie să fim extrem de atenți. Și având o atenție sporită mai putem să fim trași pe sfoară dar nu așa de ușor. Cazul celebrului Titel Maghiar, povestea lui, a uimit o bună parte din cei care au auzit-o și încă uimește. 
   Sunt mai multe cazurile în spatele cărora stau meșterii întunericului care crează povești, basme, pe care le redau ca și cum ar fi realitatea fie ca să câștige bani, fie ca să denigreze. 
  Profiluri false, istorii nefondate, minciuni sfruntate care prind foarte ușor într-o cultură invățată să nu cerceteze, să deschidă gura larg și să înghită tot ce i se dă fără ca să se uite pe „etichetă”. Unii falși nevoiași, în realitate tâlhari - vezi cazul Titel Maghiar, alții sperietori de ciori, oameni care se folosesc de identități false ca să câștige un ban necinsit sau ca să deformeze imaginea unor oameni ai lui Dumnezeu. 
   În aceste situații trebuie să fim atenți și să verificăm identitatea celor care dau informațiile și calitatea informațiilor. Cea mai mare parte a acestor contruri, ale falșilor nevoiași și ale sperietorilor de ciori, care sunt și veritabile mașini de propagandă, nu au imagini reale, poze reale. Dar, mai nou, am observat și conturi false care folosesc imagini reale dar care nu le aparțin. Diavolul se poate preface în înger de lumină. Oamenii lui nu pot să se dea drept sfinți și plini de dragoste? 
        Nu vă lăsați influențați de oricine care scrie orice. Din modul în care scrie vă puteți da seama de scopul mesajului, implicit și de calitatea profilului. Să știți că cei din umbră pot folosi mai multe conturi nu doar unul. Pot să creeze false divergențe între conturi dar în final scopul lor se vede dacă stați și analizați lucid tot dialogul în care se angrenează, tonul, limbajul, linia argumenativă. Cele mai multe vor să promoveze pe x și să denigreze autoritatea, fără să dețină argumente. Fiți atenți la detalii, la modul manipulator sau agresiv în care atacă și o să vă dați seama din informațiile scrise că anumite conturi sunt doar măști de falși nevoiași sau de sperietori de ciori! 
     

Grozăvia ... uitării!

    Există o stare gravă care ne conduce la păcate mari - uitarea. Avem obligația de-a ne aminti lucrările supranaturale ale lui Dumnezeu pentru că ele generează credință, încredere în Domnul care este aproape și intervine în viața noastră uimindu-ne. 
    Istorisea o soră văduvă din Biserica Elim Voluntari cum odată mai avea doar bani de pâine. Pentru că dânsa are diabet și crohn e grav ca să mănânce doar pâine. S-a pus și s-a rugat rugându-L pe Dumnezeu să binecuvinteze pâinea pe care urma să o cumpere ca să nu-i facă rău și apoi a mers spre magazin după pâine. Pe drum a găsit pe jos pe rând câteva bacnote, câțiva lei, suficienți ca să nu mănânce doar pâine. 
       Dumnezeu s-a îngrijit de nevoia surorii noastre în acest fel. Unii ar spune că e întâmplarea. Nu există întâmplare în viața copiilor lui Dumnezeu. Există Unul care știe și numărul firelor de păr și când cad din cap știe El. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu se vede în cele mai mici detalii. El este în control. 
        Ca să nu uităm că El ne este aproape noi trebuie să ne amintim și să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru ce este El și modul în care se implică în viața noastră. Astfel nu ne vom depărta de El. Uitând de Dumnezeu și de modul în care El a lucrat în viața noastră, mai ales atunci când nu mai avem grija zilei de mâine, ne depărtăm de El! 
         Să notăm minunile Domnului. Să scriem ca să ne amintim de modul minunat în care El a lucrat în viața noastră. Aceste Eben-Ezer-uri  ne vor păstra credința vie în Dumnezeu cel viu și adevărat, care a făcut cerul și pământul, care ne-a înfiat prin Domnul Isus Hristos, și este Tatăl nostru. 
        Iarna, cei care se încălzesc cu lemne, le introduc constant în sobe ca să fie mereu cald în case. Tot așa să facem și noi, cât mai des să apelăm la lucrările lui Dumnezeu, să le punem în inimile noastre,  ca să ne menținem „fierbinți” pentru Dumnezeu. 
          Una din minunile care pe mine m-a uimit și m-a făcut să mă încred în Dumnezeu mi-a fost spusă de tati. Nu mai știu ce vârstă aveam dar știu că mi-a spus că în Zalău la Betel era o tânără care avea un picior vizibil mai scurt decât celălalt. În urma rugăciunilor piciorul mai scurt i-a crescut instant. Când vezi și auzi o asemenea lucrarea a lui Dumnezeu te cutremuri, te cercetezi și te apropi ce Cel viu și adevărat!
          Aceste lucrări trebuie ca să ne oțelească încrederea în Tatăl din ceruri și în situațiile limită din viața noastră să fim ferm convinși că dacă vom căuta împărăția și nerihănirea Domnului Hristos înainte de toate  Dumnezeu  o să lucreze minunat!


           

marți, 25 octombrie 2016

Pastor Paul Negruț - ADUNAREA PUBLICA PENTRU SUSTINEREA CASATORIEI DINTRE UN BARBAT SI O FEMEIE - ORADEA


Familia sub asediu - invitat pastor Viorel Iuga


Principii biblice pentru a-ti pastra binecuvantarea - pastor Virgil Neagu


Să prețuim familia ca Isus - pastor Nelu Filip


Familia, capitol important pentru Dumnezeu - Pastor Relu Moldovan


Zece argumente pragmatice. De ce susțin cu toată convingerea demersul Coaliției pentru familie ?

Cuvântul Ortodox

De ce susțin cu toată convingerea demersul Coaliției pentru familie?


1. Pentru că familia este și trebuie să rămână principala instanță socializatoare.Ne naștem în familie, învățăm cum să ne comportăm în societate și suntem pregătiți să dobândim anumite statusuri și să exercităm anumite roluri ca membri ai grupului familial. Nu doar că ne influențează atitudinal și valoric, dar modelele părinților – maternitatea și paternitatea – vor avea un rol decisiv în întemeierea la maturitate a unei noi familii. De aceea familia trebuie protejată de orice influență ideologică.
2. Căsătoria nu este un „contract social” sau „juridic”, așa cum se afirmă adesea.Căsătoria este nici mai mult nici mai puțin decât o instituție socială care stă ca fundament pentru o alta – familia. Căsătoria consfințește apariția unei noi familii și este sancționată în cadrul comunității prin ceremonialuri specifice. Ca orice instituție, ea presupune anumite:
  • valori (respect, dragoste, încredere reciprocă etc.),
  • norme (partenerii trebuie să fie majori, să nu mai fie căsătoriți în același timp, să fie de sex diferit, să fie… oameni etc.),
  • scopuri și obiective – dintre care principalul scop este nașterea și creșterea copiilor.
3. Pentru că „familia” homosexuală este o patologie socială, având în vedere imposibilitatea îndeplinirii principalelor funcții ale familiei – funcția de reproducere și funcția de socializare. Sterilitatea cuplurilor homosexuale face ca relația lor să nu aibă nicio conexiune cu extensiunile unor termeni precum „căsătorie” sau „familie” și le descalifică de la a accede la aceste statute. Nu este discriminare, este o realitate obiectivă. Da, sunt și cupluri heterosexuale care nu au copii, dar în sociologie vorbim de ideal-tipuri, adică de prototipuri. Or, cuplul femeie-bărbat este, prin definiție, fertil. Că sunt și excepții care se abat de la această regularitate, este o altă discuție.
4. Pentru că homosexualitatea este imorală. Nu este o părere, ci o realitate etică. Majoritatea oamenilor (iar în cazul românilor, majoritatea covârșitoare) consideră homosexualitatea imorală. Or, cum poți instituționaliza imoralitatea? Sau, altfel spus, suntem toți niște homofobi? Regretatul profesor Ioan Mihăilescu, fost rector al Universității din București, puncta un aspect important:
„Creşterea permisivităţii şi a toleranţei sociale faţă de unele comportamente sancţionate din perspectiva moralei religioase nu semnifică nicidecum că aceste comportamente ar fi fost făcute imaculate de către laici. Ele rămân în continuare fapte imorale, chiar dacă societatea le pedepseşte mai blând sau nu le mai pedepseşte deloc.” (Mihăilescu, 2003)
Un alt element central, subliniat de același profesor, este rolul important pe care trebuie să îl joace Biserica Ortodoxă Română în această dezbatere:
„Un fapt deosebit de important este acela că, după decenii de tăcere, Bisericile se implică din nou în viaţa socială şi mai ales în problemele care privesc moralitatea. Este emblematică în această privinţă discuţia dintre Biserica Ortodoxă Română şi unele instituţii politice din România (mai corect spus, unii parlamentari, guvernanţi sau lucrători din justiţie) cu privire la legalizarea homosexualităţii. Biserica Ortodoxă Română şi-a manifestat clar opoziţia cu argumente de ordin religios, dar şi de ordin social şi demografic. Putem afirma că, din acest punct de vedere, Biserica şi-a îndeplinit misiunea ei specifică. Mai curioase au fost răspunsurile laicilor care susţineau legalizarea. Aceştia au argumentat că Biserica şi Parlamentul ar avea logici diferite şi că reglementările de drept au alte întemeieri decât cele religioase. Desigur că în procesul de democratizare, dar şi de relativă laicizare, în România, ca în toate societăţile democratice, s-a produs o separare între Biserică şi Stat. Aceasta nu semnifică însă o ruptură între morala religioasă şi cea laică.” (Mihăilescu, 2003)
Așadar, Biserica Ortodoxă Română nu doar că are dreptul, dar este obligată, prin reprezentativitatea de care se bucură, să fie extrem de vocală în apărarea moralei sociale. Desigur, Coaliția pentru Familie se bucură nu doar de sprijinul majorității cultelor recunoscute oficial în România, dar și de susținerea unor profesori universitari de marcă, ONG-uri cu obiective specifice dintre cele mai diverse, artiști, scriitori, oameni de cultură etc. Ea este, în esență, un proiect al laicatului civic.
5. Pentru că nu există niciun „drept fundamental” al persoanelor gay de a se căsători.
Prima țară care a legalizat indirect aceste uniuni a fost Rusia Sovietică, în contextul unor politici menite să determine disoluția familiei ca instituție. E drept, politicile respective au fost anulate ulterior de Stalin, însă trebuie reținut că „revoluția sexuală” are rădăcini mult mai adânci, și nu ține nicidecum de așa-numitele „valori occidentale”.
Și asta pentru că acest drept halucinant este eminamente unul marxist. Primii teoreticieni sunt marxiștii Școlii de la Frankfurt. Că aceste principii radical stângiste au pătruns în unele societăți și se bucură chiar de o adeziune socială semnificativă, nu substituie vreo obligativitate de a fi acceptate și de alte societăți, conservatoare prin natura lor. În fond, părerea mea – și asta este doar o opinie – drepturile omului trebuie să rămână o problemă a teologiei. Scoțând drepturile omului din sfera teologicului și impregnându-le cu autonomia morală a lui Kant, eventual cu halucinațiile lui Freud și etatismul marxist, o discuție despre drepturile fundamentale ale pedofililor sau necrofililor devine cât se poate de plauzibilă.
6. Pentru că legalizarea căsătoriilor unisex atrage după sine, mai devreme sau mai târziu, legalizarea adopției de copii. Despre acest aspect, sociologul Alfred Bulai (ultimul lucru de care poate fi acuzat este bigotismul religios) argumentează că
„pericolul de influențare a copilului prin socializarea primară în direcția homosexualității este major, iar o asemenea influență nu mai privește drepturile și libertăților părinților homosexuali, ci ale copilului care nu are astfel capacitatea de a opta” (Bulai, 2009).
Același conferențiar afirmă că
„homosexualitatea nu poate deveni o formă alternativă reală, deoarece ea implică totuși o formă a familiei care ține de un caracter patologic din punct de vedere social.” (Bulai, 2009).
7. Pentru că statul nu are dreptul să redefinească instituțiile fundamentale după bunul plac. Instituțiile juridice reprezintă, în fond, cadrul formal-organizațional al instituțiilor sociale. Or, instituția căsătoriei unisex nu are corespondent în plan social, ba chiar contravine standardelor morale unanim acceptate. Poate un stat să instituționalizeze o asemenea formă fără fond, contrar moralei și voinței sociale? Categoric nu. Poate doar un stat oligarhic.
8. Pentru că recunoașterea „căsătoriilor” unisex echivalează cu implementarea cenzurii. Astfel, cine nu se va conforma noilor realități juridice riscă să fie sancționat pentru… delict de opinie sau alte delicte specifice statelor totalitare. A se vedea în acest sens situația din statele civilizate, unde discursul religios echivalează cu hate speech și este fie cenzurat, fie scos din spațiul public, în manieră pur bolșevică.
9. Pentru că nu sunt de acord cu încălcarea bunelor moravuri, respectiv cu obscenitățile în spațiul public. Cei care nu știu despre ce vorbesc, să caute filmulețe și fotografii de la paradele gay din statele civilizate. Sunt mii. Interesant este că militanții seculariști consideră o binecuvântare ca niște… hai să nu îi jignesc… să defileze în fundul gol prin centrele marilor orașe, în prezența și cu implicarea propagandistică a copiilor, dar sunt siderați de procesiunile religioase sau de icoanele din sălile de clasă.
10. Pentru că este o chestiune de siguranță națională. Asigurarea reproducerii sistemului social este o chestiune prioritară, mai ales în condițiile provocărilor socio-demografice fără precedent. De aceea este perfect justificată definirea căsătoriei și familiei în legea fundamentală, ca și toate celelalte măsuri pro-familia (de bun simț, zic eu) ce se află în programul Coaliției pentru Familie.
Sursa: 

Războiul global împotriva căsătoriei – și cum să ripostăm

biserica adonai
Nu există „ofensă” mai mare adusă relațiilor homosexuale decât ceea ce dreptul internațional spune despre căsătorie și familie. Chiar și catehismul catolic, care le vede ca pe „o boală intrinsecă”, nu mai e la fel de ofensator pentru activiștii homosexuali.
Relațiile dintre indivizii de același sex sunt pur și simplu incapabile de a constitui o familie în sensul dreptului internațional și nu au dreptul la protecția oferită familiei naturale în instrumentele obligatorii de drepturile omului.
Această incapacitate este cea mai importantă amenințare la adresa acceptării sociale universale a homosexualității și de aceea țările aflate  în „chinurile” revoluției homosexuale încearcă să se opună, să submineze, și să dilueze orice mențiune la Familie în politicile O.N.U. aflate în acord cu dreptul internațional. Aflată în curs de desfășurare, sesiunea a 71 a Adunării Generale nu este o excepție.

Familia în Dreptul Internațional

Lobby-ul homosexual a încercat ani de zile să susțină că dreptul internațional nu definește familia. Dar îi este greu să ofere credibilitate unor astfel de argumente. În schimb, pretențiile acestea trebuie privite ca încercări de a submina obligațiile stabilite de drepturile omului.
Familia este tratată univoc într-o mulțime de prevederi ce au caracter obligatoriu în tratatele de Drepturile Omului, ca fiind „elementul natural și fundamental al societății.” Aceste prevederi acordă protecție unică familiei naturale, descrisă în mod explicit și implicit  ca rezultând prin uniunea unui bărbat cu o femeie care își exercită dreptul egal de a se căsători în mod liber și, astfel, de a întemeia o familie.
În timp ce aceste prevederi nu exclud formarea unei familii în afara căsătoriei, ele exclud perspectiva formării căsătoriei și a familiei în afara contextului uniunii naturale a unui bărbat cu o femeie.
Poate că aceste prevederi nu au fost intenționate să fie o definiție formală a familiei atunci când au fost elaborate, dar se apropie foarte mult de acest lucru. Și, având în vedere utilizarea lor constantă și repetitivă între 1948-2006 în mai multe tratate, acestea trebuie să fie considerate cel puțin ca definiția funcțională și obligatorie a familiei.

Familia în politicile Națiunilor Unite

Chiar dacă nu există un mandat de a implica organizația diplomatică globală de top în cea mai controversată dezbatere socială din lume, un cadru format din delegații și birocrați din întreaga lume lucrează intens pentru a face exact aceasta.
Întregul aparat al Națiunilor Unite a fost mobilizat de către țările nordice, de birocrația ONU și, intermitent, de Uniunea Europeană și Departamentul de Stat al SUA, pentru a distruge, pas cu pas, ceea ce dreptul internațional spune despre familie.
În anii 1980, aceștia au eliminat cuvântul „natural” din orice mențiune privind familia în politicile ONU și au acceptat referirea la familie ca fiind doar „celula de bază” a societății.
În anii 1990, au început să adauge în documentele Națiunilor Unite referințe la „diferite forme de familii”, expresie care nu mai este folosită acum, deoarece a devenit prea controversată în urma introducerii „căsătoriilor” și uniunilor homosexuale.
Astăzi, după ce au eșuat în încercarea de a redefini în mod explicit familia, activiștii încearcă să blocheze orice referire la aceasta în toate rezoluțiile Națiunilor Unite. Dacă nu reușesc, „planul B” este să preseze pentru folosirea pluralului „familii”, deoarece acesta este perceput ca fiind mai puțin categoric decât substantivul în forma de singular – „familie”.
Aceste încăierări politice au testat voința statelor pentru o eventuală adoptare a unei definiții „deschise” a familiei în Dreptul Internațional. Până în prezent, „revoluționarii” au întâlnit o rezistență rigidă. Recent, Consiliul pentru Drepturile Omului de la Geneva a adoptat cu majoritate confortabilă o rezoluție care reafirmă definiția familiei existentă în dreptul internațional.

Amenințarea din cadrul sistemului Națiunilor Unite

Pe scurt, redefinirea căsătoriei pe întregul mapamond nu este posibilă în prezent și nu va fi, probabil, niciodată. Dar lobby-ul homosexual de la sediul O.N.U. încearcă să obțină recunoașterea internațională a relațiilor homosexuale, ca fiind capabile să constituie „familii”.
Scopul introducerii ambiguității în rezoluțiile O.N.U. referitoare la familie este acela de a asigura o „acoperire” pentru extinderea protecției acordate familiei și la „familiile” formate prin relații unisex, chiar și în absența unui mandat internațional expres în acest sens.
Chiar dacă politicile O.N.U. nu sunt obligatorii pentru state, ele sunt obligatorii pentru sistemul acestei instituții cu un buget de aproximativ 50 de miliarde de dolari anual pentru diferite forme de ajutor și de alte 160 de miliarde de dolari oferite în asistența pentru dezvoltare la nivel mondial. O mare parte din acești bani sunt cheltuiți pe programe și politici care au un impact direct și indirect asupra dreptului familiei, a normelor sociale și asupra familiei în sens mai larg.
Suntem într-un moment critic al dezbaterii.
Multe țări tradiționaliste ar prefera ca politica Națiunilor Unite să nu se refere deloc la familie, în cazul în care există orice suspiciune că aceste politici ar putea fi interpretate ca un mandat pentru a promova „familiile” formate prin uniuni între persoane de același sex. În același timp, alte țări sunt destul de permisive în a fi reduse la tăcere de către țările mai puternice, atât timp cât se iluzionează că acestea nu le vor cere în mod direct promovarea acceptării sociale a homosexualității.

Family Articles – Articolele Familiei

The Family Articles este o platformă – www.civilsocietyfortheFamily.org – pentru societatea civilă, lansată în luna aprilie a acestui an, pentru a contesta continua constrângere și depășire de atribuții din cadrul sistemului O.N.U cu privire la promovarea agendei homosexualiste. Membrii acestei platforme au fost prezenți la O.N.U în luna mai, la ea aderând până azi 180 de organizații.
Membrii Family Articles au documentat multe dintre cazurile grave în care birocrația Națiunilor Unite încearcă reinterpretarea a ceea ce dreptul internațional spune despre familie.
Puțini îndrăznesc să spună aceste lucruri.
Dacă „marriage equality” („egalitatea căsătoriei”, sintagmă folosită de lobby-ul homosexualist pentru promovarea agendei sale, n. tr.) este ultima frontieră a acceptării sociale pentru homosexualitate, iar redefinirea căsătoriei pe întregul glob, prin dreptul internațional, este un „ne-sfânt Graal” al tuturor soiurilor de lobby homosexual, atunci acest obiectiv este la fel de ambiguu ca și căutarea adevăratului Graal, dacă nu cumva mai mult.
Dar sistemul O.N.U poate atinge același rezultat prin promovarea noțiunii de „familie homosexuală” întemeiată altfel decât pe căsătorie. Family Articles are, deci, menirea de a ajuta diplomații și oamenii politici să riposteze la acest atac.
Sursa: 

Academicianul Ștefan Milea despre traumele inimaginabile pe care le suferă copiii care cresc fără părinți

ZiareLive.ro
   Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului Sibiu 100%, prof. dr. Ștefan Milea, membru al Academiei de Științe Medicale, a vorbit despre problemele de sănătate mintală ale copiilor din zilele noastre.
Care sunt principalele probleme, din experiența dumneavoastră, pe care le au cei mai mulți copii din România pe linie de psihiatrie infantilă?
Nu diagnosticele contează în principal, diagnosticul e o problemă abstractă, nu e expresia unei realități. Principalele probleme sunt psihozele, deficiențele mintale severe, dificultăți de adaptare la cerințele școlii, societății, comunității, sistemului. Alții ies din aceste cerințe și iau drumul străzii, al comportamentelor antisociale, al refuzului de subordonare la cerințe. Noi vorbim astăzi de două concepte, unul de boli, altul de dizabilități. Boala urmează un curs de agravare, dizabilitatea înseamnă o infirmitate, care este și rămâne. Acestea pot fi corectate, dar la copil acestea se schimbă cu vârsta – eu pot corecta ceva ce are nevoie anul ăsta, dar la anul cerințele se schimbă și atunci trebuie să o iei de la capăt. De aceea, poti să ai impresia că el nu progresează. Clasele diferențiate, care existau în trecut, erau utile. Acum se pun profesori de sprijin. Întrebarea este cât poți să sprijini, cum poți să sprijini?
Care sunt cauzele tulburărilor psihice la copii?
Am putea discuta de cauzele dezvoltării intranatale, bolile genetice, condițiile nașterii, condițiile de viață de toate zilele. Una e să crești într-o familie cu tot ce-ți trebuie și alta e să fii într-o familie care de fapt nu e, pentru că a lăsat copiii în grija bunicilor. Bunicii sunt necesari, dar în completare, nu să substituie părintele. Altminteri, e jale, constatăm deja…
Deci dumneavoastră sunteți de părere că lipsa părinților acasă poate cauza tulburări psihice la copii?
Constatăm o dramă în societatea modernă, din ce în ce mai mult familia e scurtcircuitată, scoasă din circuitul relației obligatorii copil-familie. Eu spun uneori: Fă-mă Doamne cu o familie echilibrată și aruncă-mă în foc! Copilul adoptă comportamentele pe care le vede în familie, nu pe cele pe care le vede în stradă. El nu e la risc, dacă are o familie solidă. Nenorocirea vine din nesiguranța copiilor, pleacă din nesiguranța existenței lui de azi pe mâine, pentru că văd că părintele una spune, alta face și atunci copilul se uită și alege ce preferă el.
Revenind la cauze, conceperea unui copil de către părinți care au consumat alcool sau pe parcursul sarcinii de către mamă afectează sănătatea mintală?
Consecința abuzului de alcool este demonstrată deja, nu avem ce comenta aici. Sunt studii. Cât privește consumul în timpul sarcinii, mai bine nu. Normalul n-are nevoie de alcool – la alcool recurge, cum zice românul, să-și înece necazul sau să-și exprime satisfacția și bucuria, dar aici, când e vorba de un copil, mai bine să se renunțe, pentru că alcoolul trece prin placentă.

Există controverse legate de ADHD, considerându-se că acest diagnostic se pune mult prea ușor. Până la urmă, această hiperactivitate de care dau dovadă anumiți copii este o dereglare psihică?

Este foarte complexă problema ADHD. Este un abuz, pentru că nu totul este ADHD, pe de altă parte este o realitate, pentru că societatea modernă cultivă ADHD. Cum? Păi dacă lași copilul din primii ani la desene animate, desenul animat arată o desfășurare de evenimnete într-un ritm care nu solicită cu nimic pe copil. Copilul se naște cu o atenție involuntară, ca să te dezvolți e nevoie de atenție voluntară. Cum să o dezvolt, când desenul îmi arată o problemă și soluția înainte de a înțelege chiar ce se întâmplă? Copilul nu participă cu nimic, stă acolo – desenul animat în sine nu e nociv, problema este cantitatea, când stă în fața televizorului de dimineața până seara. Dar ADHD e atunci când copilul nu poate să stea deloc liniștit, tot timpul e în mișcare, chiar și la ce îi place – cel care stă la ce îi place și se agită doar la ce nu îl interesează, acela nu e ADHD. E altceva, e lipsă de motivație acolo.
Ce ne puteți spune despre copiii cu autism? Există cazuri în care până la varsta de aproximativ 3 ani părinții nu își dau seama că micuțul lor suferă de această afecțiune. Care sunt primele semne care să ne indice această problemă?
Primele semne sunt vizibile de la 1-2 ani. Copilul nu te privește în ochi, nu te urmărește, nu te vrea, nici în brațe nu vrea. Sigur că mulți consideră că sunt întârziați, mai ales când e primul copil, n-au de unde să știe. La autist însă este o lipsă de nevoie de interacțiune umană, de relație emoțională, nu îl interesează să te privească, să te asculte, să te urmărească – el se detașează.
Potrivit ultimelor cercetări în domeniu, s-au descoperit remedii pentru autism?
Autismul are remedii, dar e nevoie de diagnostic precoce, intervenție precoce, intervenție psiho-recuperatorie. Mulți mă întreabă care e cea mai bună metodă de lucru cu un copil autist – cea mai bună este cea pe care o acceptă copilul respectiv, autistul alege terapeutul. Apoi, sunt și medicamente care corectează anumite defecte – agresivitatea, impulsivitatea, faptul că nu stă locului, lipsa de interacțiune cu ceilalți și astfel unii se recuperează. Orice boală are forme ușoare și forme grave, nu toți au șanse, cei cu familie de susținere au cele mai mari șanse. Fără susținerea familiei, care să facă acasă ce e învățat în procesul de terape, n-ai ce face.
Se nasc toți copiii cu autism sau sunt anumiți factori externi care declanșează ulterior această afecțiune?

După părerea mea e o tulburare genetică, dar este și un autism cauzat de factori psihogeni. E vorba de cei care trăiesc în instituții de copii, de care nu se ocupă nimeni, sunt hrăniți din 3 în 3 ore și atât, pentru că în principal în autism defectul principal este lipsa de atașament. Și aici sunt mai mari șanse de recuperare dacă terapia începe devreme. Aici e anticamera de început a viitorului autist, dar el nu este, pentru că până la urmă e integrat în comunitate, chiar dacă este mai izolat.

Ticurile verbale pe care le au copiii, de genul rosul unghiilor, strânsul pumnului, acțiuni repetitive cu ochiii, cu degetele etc. sunt semne ale unor tulburări psihice? Cum pot fi tratate?
Sunt semnalul unor tensiuni psihologice, al unor dificultăți existențiale, copilul se frământă, sunt forme de exteriorizare a stării de frământare. Părinții trebuie să caute cauzele, să vadă în ce situații sunt nemulțumiți, nefericiți. Nu e cazul să ne luptăm cu toate nemulțumirile, dar măcar să ne străduim. Viața nu e făcută să ne distrăm, e făcută s-o învingi. E fundamental în relația cu un copil să îl cunoști cine e, ce vrea, ce poate și ce-i place.
De asemenea, copiii au diverse fobii. Cum apar acestea, spre ce evoluează și cum se poate scăpa de ele?
Ca peste tot în domeniul psihic, o parte e genetică, un copil fricos e dintr-un părinte fricos, dacă mama zice mereu, au, gândacul!, au, albina!, au, șoricelul!, copilul ce vede, asta învață. Sunt și unii copii care sunt ei fricoși, care trebuie învățați să nu mai fie, arătându-le că nu li se întâmplă nimic.
O problemă cu care se confruntă tot mai mulți părinți este dependența pe care copiii o au față de televizor sau de jocurile video. Cum poate fi echilibrată balanța la acest capitol?
Cu timpul tău. Tu îl lași la TV pentru că n-ai timp să te ocupi de el, să scapi de el și îl lași numai mass-media. Copilul e al familiei, ea trebuie să îi ofere timp. Copilul se duce spre aceste tentații și pentru că tu îl împingi. Când a ajuns la dependență trebuie să intre într-un proces de recuperare care include terapeutul-familia- copilul și să îi cunoști și alte motivații, pe care poți să i le oferi.
În perioada de toamnă apar stările depresive. Cum ne dăm seama că e posibil ca un copil sau un adolescent sa fie afectat de această problemă și cum să procedăm?
Aici eu am o problemă complicată cu cei care vorbesc despre depresii. Nu contest că nu există, dar este și foarte multă tristețe care e confundată cu depresia. Eu am citit că dacă după nu știu câte săptămâni ești tot trist că ți-a murit părintele, trebuie să fii tratat. Păi, e anormal să nu sufăr, dar asta e o trăire justificată, și atunci de ce să fie depresie că eu sunt supărat? La fel, când rămâi șomer, ai nevoie de o soluție de serviciu, nu de un medicament. Depresia este când suferi fără să ai motive ori din motive insuficient întemeiate. Deci numai un specialist poate decide dacă e depresie și atunci, desigur, vine cu soluții de tratament.

Articolul integral în găsiți aici:

Deputatul Daniel Gheorghe, după respingerea parteneriatului civil de către Senat: Nu are nimic în comun cu fundamentele societății românești și cu realitățile spiritual-culturale ale României. Mesaj pentru deputați


Cultura vieții

   Senatul a votat cu 68 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 7 abținerirespingerea propunerii legislative privind parteneriatul civil, proiect depus de Remus Cernea. Pentru această inițiativa legislativă, termenul de adoptare tacită se împlinea joi, 27 octombrie.
 
  Deputatul Danie Gheorghe i-a felicitat pe colegii săi din Senat pentru această decizie, care va trebui luată și de Camera Deputaților pentru ca acest proiect de lege să fie respins definitiv. 


  „Salut votul categoric al Senatului pentru respingerea parteneriatului civil. Mă bucur că nu s-a căzut în această cursă care deschidea drumul ingineriilor sociale de tip neo-marxist. Sunt convins că și Camera Deputaților va reuni o majoritate covârșitoare pentru respingerea definitivă a acestui proiect de lege care nu are nimic în comun cu fundamentele societății românești și cu realitățile spiritual-culturale ale României!”, a scris Daniel Gheorghe pe contul său de Facebook.
Sursa aici!

Creștinii moderați, homosexualitatea și familia sfântă!

   
libertatea.ro


   Pastorul Viorel Iuga vede bine. Pentru că are ochii deschiși și înțelege clar realitatea s-a comportat exemplar față de președintele României în acest context în care ofensivei împotriva familiei sfinte i se mai alătură unii care nu luptă lupta cea bună, ci duc lupta împotriva apărătorilor familiei.
      Pentru cei care nu realizează ce este homosexualitatea încă se pot trezi, Biblia o definește cum nu se poate mai clar.  Îi rog să citească cuvintele de mai jos. Dacă vor fi sinceri vor înțelege că demersul pastorului Viorel Iuga a fost unul al normalității în fața pericolului numit homosexualitate care este mai dăunător decât armele atomice. 
    Studiile spun că: 
– în medie, homosexualii care trăiesc în cuplu întreţin relaţii sexuale cu 8 parteneri pe an, iar cei care nu trăiesc în cuplu cu aproximativ 20 de parteneri pe an;
– dintre homosexuali, 43% întreţin relaţii sexuale cu peste 500 de bărbaţi pe parcursul vieţii, iar 28% cu peste 1.000 de parteneri;
– între 70% şi 78% din homosexuali raportează că au contractat o boală cu transmitere sexuală (BTS);
– probabilitatea ca un homosexual să dezvolte cancer anal este de 38,8 ori mai mare decît în cazul unui heterosexual;
– homosexualii prezintă o probabilitate de cel puţin 160 de ori (cu 15.900%) mai mare de contaminare cu HIV decît heterosexualii;
– rata consumului de droguri şi alcool este de trei ori mai mare la bărbaţii gay, lesbiene şi bisexuali decît la heterosexuali;
– depresiile unipolare şi bipolare au o rată de incidenţă de 3,64 ori mai mare la gay şi de 3,69 ori mai mare la lesbiene faţă de heterosexuali;
– dintr-un studiu realizat de medicul american Gary Remafedi rezultă că 72% din homosexuali consultaseră de‑a lungul timpului un psihiatru sau un psiholog pentru probleme emoţionale şi 31% fuseseră spitalizaţi pentru o chestiune de sănătate mentală.
Bagley şi Tremblay (1997), observînd comportamentul suicidal al unui grup de tineri homosexuali cu vîrste între 18 şi 27 de ani, constată o rată de sinucidere mai mare de 14 ori faţă de tinerii heterosexuali de aceeaşi vîrstă;
în studiul său, Remafedi constată că 34% din homosexuali au avut la un moment dat o tentativă de sinucidere, iar, dintre cei care nu au avut, 21% estimează că o vor face in viitor;
– într-un studiu desfăşurat pe perechi de gemeni din care unul era homosexual, s-a constatat că cei homosexuali își doreau să moară de 4,4 ori mai mult decît fratele lor geamăn care era heterosexual, se gîndea cum să se sinucidă de 4,1 ori mai des şi aveau o rată a tentativelor de sinucidere de 6,5 ori mai mare;
– cel mai vast studiu desfăşurat vreodată a constatat că homosexualii, în anul 1993, trăiau cu 35 de ani mai puţin decît bărbaţii heterosexuali, iar lesbienele trăiau cu 34 de ani mai puţin decît femeile heterosexuale;
– încă din anul 1964 activiştii homosexuali susţineau că „homosexualii constituie un răspuns perfect la problema exploziei demografice”. (sursa)
   Dacă nu ați fost convinși de către aceste cuvinte și cifre vă rog să priviți ce „moderat” a fost sfântul apostol Pavel, fiind sub călăuzirea Duhului Sfânt: 
  •  „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;  tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
  •  Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. - Romani 1:26-28, 32. 

   Citiți ce „moderat” a fost apostolul Petru: 
  •  dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire” - 2 Petru 2:6. 

   Și apostolul Iuda a fost „moderat”: 
   „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.”  - Iuda 1:7. 

   Domnul Isus Hristos a anunțat că la venirea Lui o să fie foarte „moderat”: 
  • „dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.”  - Luca 17:29-30. 

   Dar, dar, tragic că este acest dar, există o stare mai gravă decât homosexualitatea! Cunoașterea voii lui Dumnezeu și respingerea ei. Aceasta e starea mai gravă decât cea a homosexualității din perspectiva lui Dumnezeu. Bisericile, persoanele, credincioșii care azi nu mai au nici o problemă cu homosexualitatea, cele care ieri au fost moderate și azi tolerante, sunt într-o stare mai grea, infinit mai grea, decât cei care sunt în voia minții lor blestemate, decât cei din Sodoma.  
   Creștinii „moderați” care îi condamnă pe cei care luptă pentru cauzele lui Dumnezeu, pe cei care apără familia, pe cei care înțeleg clar pericolul homosexualității ar face bine că se raporteze cu teamă la Dumnezeu căci starea lor este gravă. Lumina trebuie să lumineze în întuneric. Lumina nu are cum să intre în dialog cu întunericul. Când Lumina face compromisuri nu mai este ce crede că este, s-a stins. 
   Lumina este considerată fanatică de către întuneric. Orice creștin pe care lumea îl aplaudă și-a pierdut substanța de creștin. Orice copil al lui Dumnezeu este un nebun pentru lume. 
    Povestea cândva fratele Moise Lucaci de un tânăr care a fost în armată. L-a întrebat cum a fost? Nu ai fost prigonit? Tânărul a spus că nu! Concluzia: acel tânăr nu s-a comportat precum un copil al lui Dumnezeu. 
   Când lumea nu este scandalizată de prezența Bisericii în mijlocul ei, de prezența creștinilor în mijlocul ei, înseamnă că lumina acelei Biserici s-a stins. Sarea și-a pierdut gustul. 
   
   Când mă gândesc la acele biserici compromise și apostate, în lumina versetului de mai jos, mă îngrozesc:  


„Eu vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea”. - Luca 10: 12. 

Dumnezeu să binecuvinteze familia formată dintr-un bărbat și o femeie, familie pe care Dumnezeu o binecuvinteză cu copii. 

România nu e Sodoma!

joi, 20 octombrie 2016

Ce „GHINION” a lovit poporul român!!!

   Nici un creștin nu a știut că dl. Iohannis o să fie de partea homosexualilor în 2014. Cu Iohannis e ca și cu Iuda, ucenicul. Numai Domnul Hristos a știut că e un corupt și că o să-L vândă. Au rămas șocați când Domnul le-a spus unul din ucenici o să-L vândă. Nu te-ai fi așteptat ca cel care a fost ales, a văzut minuni multe și extraordinare, a beneficiat de un context privilegiat etc. să-L vândă pe Domnul. Nu încăpea în minte așa ceva. 
    Unul care a făcut parte opt ani din nucleul unei biserici, unul care a spus că Biblia este cartea care l-a marcat cel mai tare, unul care s-a dus prin diferite biserici și case de rugăciune lăsând impresia că este un om cu teamă de Dumnezeu, un fanatic, folosind limbajul președintelui, care e trup și suflet pentru familie că doar a spus că în România este o problemă mare problema mortalității care a depășit rata natalității. Ghinion, Iohannis e ca Iuda, e un actor de nivelul lui Iuda! Trădare! Trădare a milioane de români!

    Într-un stat de drept, pe care-l vrea, în care dl. Iohannis flutură corectitudinea politică, un președinte demn după ce a scăpat cioara din gură își dădea imediat demisia. Suntem în România, stat în care cei mai mulți se declară creștini, peste 95%, e adevărat că nu comentez acum substanța creștinismului românesc.  Dar și aici domnule președinte neamț nu poți să spui că România e un stat de fanatici, căci românii, clar, în majoritate covârșitoare, sunt pentru familia după tiparul lui Dumnezeu, fără să pleci. Trebuie să pleci! Domnule președinte Iohannis nu mai reprezinți România, majoritatea covârșitoare a românilor. Reprezinți interesele a cel mult 10.000 de persoane cu grave probleme și a altora din umbră, care nu sunt români. 
    Nu cred că un angajat de la uzinele BMW merge cu Dacia sau Skoda. O albină se duce la stup nu la mușuroi. Cartoful plantat în pământ nu face struguri. Angajatul de la BMW conduce BMW. E o cinste să reprezinte firma la care lucrează. Albina merge la stup iar cartoful face cartofi. Cu toate acestea Președintele României, țară cu valori creștine, nu „face” familia formată din bărbat și femeie ci  bărbat cu bărbat și femeie cu femeie. Luptă împotriva „firmei”, a familiei. Mâine, poimâine, o să apere și interesul omului de-a se căsători cu măgarul că e GHINION, suntem în România ghinionistă a domnului Iohannis.  



    Acum știu de ce dl. Iohannis are 6 case, încep să cred că știu. Ar fi bine dacă ar pleca să le aranjeze, casele, bine, țara nu se pricepe ca să o conducă. Poate are „succesuri” cu cele 6, iar în fruntea României să lase pe cineva care reprezintă interesele românilor, așa ghinioniști cum suntem de sute de ani, dar măcar familia, să fie  pentru familie, măcar atât. Nu cerem prea mult!

   P. S. Acum ar fi de noaptea minții ca dl. Băse să intre pe scenă cu sabia neprihănirii și scutul creștinismului ca să apere familia. Asta după ce a spus că în România 20% sunt homo. 


  Binecuvântată fie inițiativa de-a defini în Constituție familia formată din bărbat și femeie!