vineri, 6 noiembrie 2015

Prof. univ. dr. Felician Roșca: „Dacă spunem SOLA SCRIPTURA, să spunem și SOLA MUZICA!” (interviu)

AUDIO+VIDEO EDITOR: Ruben Tofan
PRODUCĂTOR: Marius C. Cimpoae

Redăm mai jos câteva dintre gândurile memorabile ale maestrului expuse în cadrul acestui interviu:
Ceea ce unește bisericile este muzica.
Cred că atunci când vom cânta cu toții împreună nu se va pune problema ce text cântăm. Probabil că o să cântăm fiecare pe limba lui și pe gândul lui.
Din păcate, melodia și armoniile pe care noi astăzi le auzim în foarte multe locuri, și acompaniamentele mai ales, lasă foarte foarte mult de dorit. Nu poți să cânți un text elevat și să ai o melodie ușuratică. Nu poți să cânți o melodie care te înalță și să ai pe ea un text ușuratic. Lucrurile se compensează unul cu altul.
Cu siguranță este important ca Bisericile să nu aibă instrumente care se apropie de muzica ușoară sau de muzica lejeră. În momentul în care stai pe scaun și auzi o melodie care vorbește despre Hristos, dar parcă e un tango sau auzi o melodie care vorbește despre mântuire și parcă e un rock`n roll și încep picioarele pe sub bancă să sară în sus, parcă nu este tocmai potrivit.
Am să rămân un militant al clasicului, al imnului protestant clasic și am să rămân un militant al melodiilor noastre românești autohtone, că parcă ne-am făcut împărăția lui Dumnezeu în America și cântăm numai imnuri americane și ni se pare că dacă le cântăm pe alea cu tobe, cu surle și chimvale, atunci deja suntem acolo. În America. Suntem în America, dar nu în Împărăția lui Dumnezeu!
De ce noi, românii, mergem după ceea ce este ușuratic, slab? De ce cumpărăm merele care pe dinăuntru sunt stricate?
Dacă spunem SOLA SCRIPTURA, să spunem și SOLA MUZICA!
Toate le lăsăm! Îmbrăcămintea o lăsăm, muzica o lăsăm, hrana o lăsăm, toate le lăsăm și până la urmă unde ajungem?
Există mai multe genuri de a cânta. Apostolul Pavel vorbește despre aceasta. E vorba acolo despre Psalmi, despre cântări duhovnicești și cântări de laudă. Un imn poate să fie un Psalm, o cântare de laudă sau o cântare duhovnicească. Important este ca scopul și ceea ce promovează melodia și textul, să fie legat de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu este legat, dacă vorbește despre lucruri ușuratice, dacă vorbește despre lucruri mincinoase numai pentru ca să-i atragă pe tineri și să-i păcălească, acela nu este un imn. Acela este un imn al lui Satana.
Mi-aduc aminte, de la acest amvon, în urmă cu 15 ani, am ținut o prelegere despre muzica rock, despre mesajele subliminale, despre tot ceea ce înseamnă pătrunderea aceasta a Satanismului în cântarea noastră comună. Și a fost prezentarea interesantă, am pus și exemple, biserica s-a bucurat enorm, și au zis: „Și după masă să mai veniți să mai continuăm să ne prezentați subiectul acesta pentru că este interesant!”.  Eu vreau să vă spun că nu am mai ajuns după-masă pentru că aici în Piața Bălcescu, vrând să trec liniile de tramvai, cineva m-a luat și m-a trântit peste liniile de tramvai și mi-am rupt amândouă mâinile. Și am stat 6 luni cu amândouă mâinile în gips.
Orga te obligă, n-ai ce face, pe orgă n-ai cum să intri cu percuția, pe orgă n-ai cum să dansezi, pe orgă n-ai cum să ajungi la valsuri, pe orga clasică n-ai cum să te depărtezi  de ceea ce a fost de mii de ani și de ceea ce ar trebui să rămână în continuare.
Sursa:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu