Click pe imagine

marți, 31 martie 2015

Ioan Szasz - o problemă pe care fiecare slujitor trebuie să și-o ridice foarte, foarte serios!

  Este "spalarea picioarelor" un sacrament? La prima vedere, indeplineste conditiile pentru a fi, alaturi de Cina Domnului si de Botez: 
(1) instituita de Domnul,
(2) poruncita repetabilitatea in Biserica si 
(3) are o parte simbolica. Intrebarea care se ridica este legata de "valoarea actului semnificat". Pe ganduri...



Sursa:

Adi Gliga - Dimensiunea spirituală!



providentaoradea.ro
  În urma postării de astăzi despre Adi Gliga cineva a lăsat un comentariu pe Facebook. Comentariul l-am mai cizelat, în sensul că am șters niște virgule, am adăugat diacritice ... dar esența lui nu a fost alterată, de asta sunt sigur. 
  Și acest comentariu relevă, demonstrează, scoate în relief, duhul  lumii care este peste acest cântăreț, modul deplasat în care citește și înțelege Biblia! 


  Trist...foarte trist... dacă este adevărat! Chiar eu i-am scris în privat lui Adi Gliga despre versetele cu părul lung la bărbați. Mi-a răspuns ca acolo zice clar că este o rușine pentru bărbați părul lung dar lui nu-i este rusine, nu suferă de așa ceva, punct! M-am șocat dar nu i-am mai replicat nimic, nu avea rost... Domnul sa se îndure!


  Ce replică! Ce atitudine! Câtă orbire! Câtă împietrire! E ca și cum un curvar ar zice: ”știu că Biblia condamnă curvia dar pentru că pe mine nu mă mustră conștiința eu pot să curvesc și deoarece nu am mustrări ale conștiinței când eu curvesc nu se consideră păcat.  Curvia este păcat numai pentru cel care pe care-l apasă cugetul”! 
  Este ca și cum un criminal care a ucis spune: ”eu nu sunt vinovat pentru că pe mine nu mă mustră conștiința pentru ce am făcut”!
  Este ca și cu cei cărora  pentru că nu li se mai aprinde nici un bec când se ridică împotriva slujitorilor, când plini de mândrie fiind își apără doar confortul lor se cred  fără de păcat!

  Vinovat nu este cel care are mustrări de conștiință! Am văzut predicatori care mint de te miri că nu-i trăznește pe loc și care nu se simt vinovați. Am văzut persoane pline de ură, de răzvrătire, de nesupunere, care prorocesc,  am văzut slujitori care au făcut contrabandă cu țigări și care nu s-au simțit vinovați pentru păcatele lor. Asta înseamnă că nu sunt cu vină? Nu! Dacă un om nu mai are mustrări de conștiință când păcătuiește sau când greșește nu demonstrază decât că duhul lui este mort, că a murit din punct de vedere spiritual sau că nu a avut parte de nașterea din nou. Dacă plânge la predică, dacă plânge la cântare, dacă recită, dacă slujește, dacă prorocește, dacă vorbește în alte limbi, nu înseamnă că nu este vinovat. Înseamnă că este un sentimentalist. Unul care este ”cercetat” în sufletul lui, în partea din om care are de-a face cu emoțiile, cu senzațiile, dar duhul lui, pentru că nu are mustrări de conștiință, este mort, latura din om care are tangență cu Duhul lui Dumnezeu este moartă! 
  În urma a ceea ce am văzut și am citit am mari semne de întrebare dacă un om ca Adi Gliga a avut parte de nașterea din nou sau dacă mai este viu din punct de vedere spiritual. 

  Dumnezeu să aibă milă de mine și de el!
  

Adi Gliga - un om problemă, un om cu probleme!

 
providentaoradea.ro
   Recent am fost la Biserica Betezda din București și mi-am reamintit unele momente plăcute și mai puțin plăcute din această Casă a Domnului la care au participat mai mulți invitați.
  Când am mai fost la această Biserică a fost o sărbătoare a roadelor la care au fost trei invitați: fratele și profesorul meu Valeriu Andreiescu, Florin Pop (Israel), coleg de cameră cu mine la ITP trei ani de zile, și Adi Gliga un personaj foarte controversat despre care am auzit unele lucruri nu prea lăudabile. Printre altele un fost prieten din Jibou mi-a povestiti, asta cu ceva ani înainte, prin 2008, că fără nici o jenă Adi Gliga fiind în mașină cu Cosmin și-a aprins țigara. Am zis că asta a fost. Poate că omul s-a pocăit. Dar nu, nu s-a schimbat.  
   Dintr-un eveniment care trebuia ca să fie unul duhovnicesc la care au fost invitați frați cu greutate ca fratele Andreiescu, la  acest eveniment la care erau prezenți foarte mulți studenți de la ITP, oameni nepocăiți, Adi Gliga s-a mai făcut odată de ocară și a stricat o seară de zidire sufletească, o seară care trebuia ca să fie una plină de har. 
  Sărbătoarea mulțumirii a fost una a nemulțumirii. O mare parte din mesaj, că a vorbit mai mult decât a cântat, a fost îndreptată împotriva celor care au avut treabă cu pletele lui. Și a lovit cât a putut de mult în cei care au avut cândva ceva cu podoaba lui capilară, că ce doar Samson a avut părul mai lung ca și al lui. Da, Samson l-a avut dar Samson era nazireu pe când cântărețul din Satul Mare nu. Și chiar dacă mulți l-au certat pentru părul lui lung chiar atât de greu era ca să se tundă și ca să nu mai fie o pricină de poticnire pentru ”cei slabi”? Soluția lui nu a fost smerenia ci cearta. Dar nu totul s-a rezumat la cei care au avut treabă cu pletele lui, căci trebuie să recunoaștem că părul fratelui Gliga pentru mediul penticostal românesc, unul decent, unul conservator, unul biblic, per general, este o pricină de păcătuire căci sunt mulți frați ”slabi” care se poticnesc, eu sunt unul.
   Ceea ce a șocat la Sărbătoarea roadelor a fost obrăznicia. După mesajul lui Florin Pop, Adi Gliga s-a ridicat și fără nici un dram de teamă de Dumnezeu, fără nici cel mai mic respect față de pastorul Bisericii, față de cel mai mare istoric  al Bisericii Penticostale în viață, față de sutele de persoane prezente a spus că după predica lui Israel îl doare capul, din cauza predicii îl doare capul. A mai spus că toată predica trebuia redusă doar la câteva cuvinte, câteva propoziții despre dragostea lui Dumnezeu. Cu un duh de ură, aroganță, superioritate a spus foarte hotărât că nu avea rost o asemenea predică și că ea putea ca să fie redusă la cuvântul despre iubire.
  Știți ce cred, sincer: că avea nevoie de o pauză de țigară, cred că mesajul,  Cuvântul vestit, l-a cam încorsetat, cred că avea nevoie de un placebo pe care să scrie ”Dumnezeu este dragoste și tu poți să faci ce vrei”, nu de un cuvânt de la Dumnezeu! Dacă nu a primit ceea ce aștepta el, mesaj după placul său, mesaj care să perieze păcatul, care să gâdile, mesaj prin care păcătosul să nu fie chemat să se pocăiască de păcat, a reacționat foarte acid, în total dezacord cu mesajul cântării care spune: ”Mai bine simplii și smeriți”! 
  Din toată inima doresc ca Adi Gliga să fie un om pocăit și să facă lucrarea lui Dumnezeu din postura de om sfânt, plin de Duhul Sfânt. 
  Fie ca să se pocăiască și astfel mesajul lui să nu fie numai un sentimentalism, o slujire senzațională, ci să ajungă până la duhul omului, să producă transformare.

    Ceea ce mă derajnează cel mai tare pe mine care vreau ca să văd progresul lucării lui Dumnezeu este faptul că slujitorii lui Dumnezeu, Bisericile, unii și unele, își deschid inimile față de oameni ”simplii și smeriți”, cu plete, staruri, idoli, plini de duhul lumii, dușmani ai sfințeniei care pe deasupra fiind plini și de duhul simoniei cântă pe bani, și încă pe bani mulți, și când este vorba ca să ajute lucrarea lui Dumnezeu în adevăr, situațile urgente, rămân reci și pasivi/pasive!

   Dumnezeu să ne dea ochi ca să vedem bine!
   

   

luni, 30 martie 2015

Mii de mulțumiri Bisericii Apostolilce IZVORUL MÂNTUIRII


ww.tvplayvideos.com
  Duminică dimineața, ieri, am fost la Biserica IZVORUL MÂNTUIRII. A fost minunat, a fost slava lui Dumnezeu peste Biserică. Pot să spun că inima mea s-a bucurat mult de prezența Duhului Sfânt la timpul de rugăciune și de Cuvântul Domnului vestit prin frați. Până ieri nu l-am cunoscut pe fratele pastor Dan, Florin Pop (Israel) mi l-a recomandat. A fost o mare plăcere să-l cunosc. Pot să spun că am întâlnit un om al lui Dumnezeu și o Biserică VIE!
  Bucuria mea a fost completată de ajutorul pe care Biserica păstorită de fratele Dan l-a dat Bisericii Elim din Voluntari. Din toată inima doresc ca  Dumnezeu să-i binecuvinteze pe frații de la IZVORUL MÂNTUIRII pentru cei 500 de Euro și cei 250 Lei dați pentru lucrarea lui Dumnezeu din Voluntari! 
   
   A Domnului Isus Hristos să fie toată gloria!

Mirceo, dimineața am pus o găleată și un lighean că ploua în Casa de rugăciune!

 
  Ieri dimineața nu am fost la Biserica Elim. Am fost ca să cer, după cum spun alții ca să ”cerșesc”. Seara am ajuns la noi căci unde mi-am propus ca să mă duc seara mi-au spus ca să-i sun peste o lună de zile. 
  După serviciul divin fratele Gabi mi-a spus: ”Mirceo, dimineața am pus o găleată și un lighean că ploua în Casa de rugăciune!”
  Știam că se infiltrează apa prin tavan, și prin trei pereți, dar deja a început să curgă de-a binelea. 
  Apelul pentru lucrarea lui Dumnezeu din Voluntari continuă. Toți cei care doriți ca să ajutați lucrarea lui Dumnezeu vă rog ca să vă întindeți mâna.

  ”Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.” - Proverbe 19:17

  ”Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga” Proverbe 21:13

  Azi, Biserica Elim din Voluntari are nevoie de ajutor. Este în stare de sărăcie, este săracul pe care dacă-l ajuți Îl împrumuți pe Domnul! 
  Așa cum bine știți mulți, noi, Biserica Elim, trebuie să strângem în fiecare lună timp de patru luni suma de 25 000 lei pentru ca să achităm integral un teren pentru care am plătit până acum 20.000 de Euro.  Dacă nu o să reușim în patru luni vom mai avea o lună de grație, încă o lună la dispoziție ca să strângem diferența astfel încât în data de 20 august să avem toată suma de 24 000 de Euro. 
  Până acum Dumnezeu ne-a ajutat. Până pe 19 aprilie noi, Biserica Elim trebuie să avem 6000 de Euro. 1500 de Euro îi avem iar încă 1500 de Euro, dintr-un total de 4000, sunt promisiune fermă, deci pot să spun sigur că avem 3000 de Euro. 
  Toți cei care doriți ca să ajutați lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât în data 19 aprilie să avem suma de 6000 de Euro puteți să ajutați lucrarea lui Dumnezeu în conturile: 

- în Euro: - RO59CECEB313C1EUR3957678 
- în Dolari USD - RO50CECEB313B8USD3957676
- în Lei - RO85CECEB31330RON2675542 
 SWIFT care este: CECEROBU - pentru cei care ajută lucrarea lui Dumnezeu din afara României. 


 Titular cont: Biserica Penticostală Elim, Ilfov, Voluntari, str. Andrei Mureșanu, nr. 57.
 Dumnezeu știe să răsplătească cum nimeni altcineva nu mai știe și nu poate la fel!

  Dumnezeu să vă binecuvinteze!


Pastorul Bisericii ”Elim” din Voluntari: 

Comarița Mărcut – secretarul Comunității Penticostale Regionale București.


Membrii comitetului:

 Brădeanu Mircea Levi – conducătorul Bisericii Elim Voluntari - 0766 469391

 Barbu Cristian

 Duca Cristian

 Cheroiu Gabriel 
   

vineri, 27 martie 2015

Drumul Rombat, de la cea mai rău famată fabrică din zona industrială, la succesul incontestabil de azi

rasunetul.ro
  Managerul Rombat, Ioan Repede, a prezentat la ediţia a treia a evenimentului „Bistriţa Business” drumul companiei pe care o conduce de la „oaia neagră” a zonei industriale a Bistriţei la succesul de astăzi.
„În 1990, despre Acumulatorul Bistriţa se spunea că este batalionul disciplinar al platformei industriale. Era fabrica cea mai rău famată de pe platforma industrială unde puţini oameni îşi doreau să ajungă, iar în ce priveşte calitatea bateriilor, sloganul era Te stingi ca o baterie de Bistriţa. Cred că aceste două slogane spun de unde a plecat Acumulatorul Bistriţa: condiţii de muncă periculoase, îmbolnăviri profesionale – lucrăm cu compuşi ai plumbului care pot produce îmbolnăviri dacă nu sunt sub control-, utilaje uzate fizic şi moral, calitatea foarte slabă a bateriilor, producţie foarte mică raportată la capacitate. Aveam şi un concurent foarte puternic, Acumulatorul Bucureşti, care era mai bun în privinţa utilajelor, a calităţii, reputaţiei pe piaţă. Peste tot erra mai bun. Eu, unul, am învăţat meserie de la Acumulatorul Bucureşti, de aceea vorbesc cu respect despre această companie”, a spus Ioan Repede.
În 2008 însă, Acumulatorul Bucureşti s-a închis, în timp ce Rombat a continuat să funcţioneze. „Am plecat de la 200.000 de baterii şi acum vindem peste 2 milioane”, a spus Ioan Repede explicând pas cu pas cum a fost posibil lucrul acesta.
1. Viziunea conducerii: „Motivaţi de noua epocă ce se deschidea în anii 90, am elaborat o strategie de dezvoltare. Prima a fost în 1991, după aceea a fost reluată în 1997, 2004 şi mai târziu. Am fost puşi în faţa situaţiei de a decide în obiective strategice care priveau schimbări radicale în Rombat cum a fost: dezvoltarea bateriilor auto şi renunţarea la bateriile industriale, relaţia cu clienţi OM producători de automobile, dezvoltarea pieţei AM export, dezvoltarea bateriilor start-stop. Acestea au fost printre obiectivele strategice din perioada aceasta. Am elaborat misiunea firmei pentru perioada 1997-2014. Ne-am pus problema încotro se îndreaptă Rombat şi am fost chemaţi să elaborăm strategii ţinând cont de mediul intern, extern, de şansele din industria auto pe care ni le-am asumat şi implementat”.
2. Angajamentul top managementului pentru dezvoltarea firmei. „Noi am înţeles din acest asta necăpuşarea firmei de conducere, care era o modă prin anii 1990-2000. Cei care conduceau încercau să se îmbogăţească folosind firma la care erau administratori. Am instruit middle şi top management la London Top University sau Codecs. Am instruit toţi managerii de top şi middle management. Scopul numărul 1 al privatizării care s-a derulat între 1994 şi 1996 a fost şansa de a practica un management profesionist. Poate vi se pare că sună straniu fiindcă scopul numărul 1 al privatizării este să ne îmbogăţim cu toţii. Nu am exclus ideea de a-i îmbogăţi pe cei care au cumpărat Rombat, dar scopul numărul unu a fost acela de a practica un management profesionist fără influenţe politice sau de altă natură. După privatizare, comportamentul a fost: administratori, apoi proprietari. Noi nu am amestecat poziţia de administratori cu interese de familie şi aşa mai departe. Nu exista niciun punct tare în dreptul celor care erau proprietari în Rombat”.
3. Orientarea pe calitate. „Am fost conştienţi din start că, fără a produce baterii de calitate, nu avem nicio şansă. Şi de aceea, prima strategie din 1991, a fost orientată spre calitate. Am insistat pe modernizarea produselor, reproiectare, tehnologii noi, achiziţie de utilaje noi. Primul utilaj l-am cumpărat în 1991 şi a fost primul de acest fel din ţările fostului bloc socialist. Am ştiut că trebuie să retehnologizăm fabrica. După privatizare, 66% din profit mergea pentru dezvoltare. Din 1990 până în 2014, am investit peste 62 de milioane de euro în Rombat. Practic, noi suntem la a doua retehnologizare a firmei. Am obţinut prima certificare din România specifică pieţei auto. Am colaborat cu clienţi OM fiindcă am ştiut că este foarte important pentru transferul de know how, management, calitate, etc. şi pot spune că, deşi aceşti clienţi nu dau o profitabilitate foarte bună, dau direcţia de dezvoltare în industria auto care este foarte importantă pentru o viziune pe termen mediu şi lung. Am instruit personalul şi am făcut schimburi de experienţă cu alte firme de baterii. Am folosit toate oportunităţile pentru a vizita alte firme şi, desigur, am învăţat foarte mult. În 1992 am făcut primul branding”.
4. Dezvoltarea şi motivarea angajaţilor. „Am selectat şi promovat angajaţii pe criterii de performanţă, oferindu-le şanse în carieră. Am luat măsuri de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Suntem într-o fabrică în care sunt substanţe cu potenţial de îmbolnăvire şi a trebuit mult să lucrăm în direcţia aceasta. Dezvoltarea şi motivarea angajaţilor am făcut-o şi printr-o privatizare MEBO democratică. Eu, care am condus privatizarea, am avut 2,3% din Rombat în momentul privatizării. Am încercat să fie un factor motivator pentru toţi angajaţii Rombat. Angajaţii Rombat au câştigat 30 de milioane de euro din dividende şi vânzare de acţiuni, iar la vânzarea din 2012 au putut vinde toţi. Deşi nu era o sarcină a directorului general, am purtat grijă şi pentru acţionarii Rombat şi cred că acest lucru s-a transformat într-un lucru motivant pentru toţi. Avem relaţii corecte cu sindicatul şi oferim salarii atractive pe piaţa Bistriţei”.
5. Ajutorul lui Dumnezeu. „S-ar putea să şocheze această declaraţie. În general suntem tentaţi să tragem meritele în dreptul nostru, dar eu consider că nu e fair-play. Un reputat profesor de management spune că unul din produsele unei strategii de succes trebuie să fie puţină umilinţă. Pentru mine, puţină umilinţă înseamnă a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru viziune, pentru colectivul cu care lucrez, pentru sănătate şi aşa mai departe. Managementul unei firme nu poate controla jocul mondial al circumstanţelor, nu totul depinde de managementul firmei. În 2009, anul de vârf al crizei, Rombat a crescut cu 30% vânzările. Dacă cineva poate să explice că totul aparţine managementului cred că riscă prea mult”, a conchis el.
În 2015, a mai spus Ioan Repede, Rombat Bistriţa este a şasea firmă producătoare de baterii din Uniunea Europeană, lider pe piaţa naţională inclusiv datorită faptului că este furnizor unic al Dacia-Renault din 1997, acestzei companii livrându-i peste 3 milioane de baterii. La export, merge peste 60% din totalul producţiei, pe piaţa AM Europa Rombat fiind şi furnizor pentru clienţi OM Renault, PSD, Nissan, dar şi fabricant de baterii din noua generaţie, start-stop, care vor deţine piaţa în următorii zece ani cel puţin.
„Ne bucurăm să avem un investitor strategic, grupul Metair din Africa de Sud, care investeşte pe termen lung. Investitorii financiari vin şi, după maxim 5 ani, vor să plece, dar nu oricum, ci cu profit, în timp ce investitorii strategici vin pe termen lung”, a adăugat Ioan Repede.
O altă componentă care asigură succesul firmei este şi cea de responsabilitate socială corporativă.”Încercăm să se bucure şi comunitatea bistriţeană de pe urma responsabilităţii noastre sociale corporative. Rombat este acum o firmă cu care se mândreşte Bistriţa. Vă rog să îmi scuzaţi lipsa de modestie, dar am primit aceste reacţii de la mai mulţi oameni din Bistriţa şi am vrut să închei cu aceasta fiindcă am început cu cea care plasa Rombat ca fiind batalionul disciplinar al platformei industriale”, a spus Ioan Repede la Bistriţa Business.
Cristiana Sabău



joi, 26 martie 2015

Elim, Popasului, Voluntari - un joc de cuvinte sau providența lui Dumnezeu?

 
www.ziuaconstanta.ro
   Avem trei nume: primul, Elim. Este numele Bisericii Penticostale din Voluntari. Al doilea: Popasului. Este numele străzii pe care Biserica Elim  cumpără un teren pentru a face o altă clădire căci actuala este într-o stare critică. Iar al treilea nume este numele orașului, Voluntari. 
   Numele orașului, Voluntari, în care am fost călăuzit de Dumnezeu ca să slujesc nu l-am ales eu. Voluntarii ardeleni care au luptat în Primul Război Mondial pentru rege au fost răsplătiți cu loturi de teren lângă București și astfel a fost fondată localitatea Voluntari. Numele Bisericii, Elim, nu știu cine l-a ales și nici anul în care Biserica Penticostală din Voluntari a fost numită astfel. Dar știu că la Elim poporul evreu a găsit apă, multă apă!
   Eu sunt convins că strada pe care am găsit terenul pentru care am plătit avansul de 20 000 de euro și pentru care mai trebuie să plătim încă 24 000 de euro, în rate, până în data de 20 august 2015, nu a fost o alegere întâmplătoare. Există Dumnezeu și pentru că El există există providență, un plan al Celui care este atotputernic, există o purtare de grijă specială a Lui. Sunt convins că El s-a implicat în mod direct în alegerea terenului! Să vă dau un exemplu, numai unul.
  În data în care am semnat actele pentru teren trebuia să plătim și onorariul la notariat pentru teren. Nu știam cât este taxa. Am întrebat cât trebuie să plătim. Au spus că o să mă sune și o să-mi spună. Nu m-au sunat, mi-au trimis un email pe care l-am văzut abia după semnarea actelor. Am plecat de acasă. Aveam în buzunar 3170 de euro.  3000 de euro erau parte din avansul de 20 000, restul urma să-i plătim prin virament bancar. Nu aveam cum să mă ating de cei 3000 de euro.  În casierie, la sora casier, după semnarea actelor am constatat că nu mai era suma respectivă. Dar Dumnezeu le știe pe toate. Cine mai este ca El? Nimeni!  Eu mizam căci mai mult de 170 de euro nu o să fie onorariul pentru notar. Dar Dumnezeu știa că este mai mult. Cu câteva minute înainte să ajung la notariat, șeful Cătălinei, soția mea, mi-a dat 500 de Euro ca să-i plătesc o cantitate de marfă din Italia. Niciodată nu mi-a mai dat 500 de Euro înainte ca să-i ajungă marfa ca să i-o plătesc. Tot timpul o plăteam după ridicare, o plăteam eu căci sunt la 5 minute de Dragonul Roșu și pentru că șeful libanez are încredere în pocăiți. Și, ca niciodată, pe lângă că mi-a dat 500 de euro, plată în avans, fapt unic, o altă ”anomalie” de moment, mi-a dat mult mai mulți bani decât era marfa. Așadar la ora semnării actelor la notariat aveam la mine 3670 de Euro. 3000 i-am dat proprietarilor cu care am semnat actele iar onorariul a fost 1116 lei. Bani pe care Dumnezeu în providența Sa a aranjat ca să-i am în buzunar. Dar lucrarea lui Dumnezeu nu s-a oprit aici. Eu trebuia ca să pun la loc până la 500 de Euro, căci erau banii patronului soției mele. Dumnezeu cunoaște totul și El le aranjează pe toate ce pe niște piese de puzzle. În aceeași zi, seara, da exact în ziua respectivă, nu peste două zile, nu mai devreme cu o zi, la fix,  un student de la ITP ne-a mai adus 800 de lei pentru Biserica Elim. Astfel am putut să pun la loc ceea ce am luat de la șeful Cătălinei, marfă pe care urma ca să i-o plătesc următoarea zi. 
   
   Nu cred în coincidențe. Cred în Dumnezeu care vrea ca Biserica Elim din orașul Voluntari să aibă o nouă Casă de Rugăciune pe strada Popasului. 

   Frumos, nu? Voluntar, de bună voie, fără să fi constrâns, să faci ”popasul” vieții, se te oprești din alergarea ta, din tumultul vieții, din gălăgia orașului, din păcat, la Elim, la locul izvoarelor de apă, în locul unde Duhul Sfânt este prezent, în locul unde obosit de alergarea vieții poposești în brațele lui Hristos iar El toarnă în inimă APA VIE!


  Cântăm noi o cântare care spune: Unde nu mai poți tu  poate El, eu completez, unde nu mai știi tu știe El, Dumnezeu!
                                        
                          GLORIFICAT SĂ FIE DUMNEZEU!

miercuri, 25 martie 2015

Totalitarismul „căsătoriei” unisex

 
www.stiriflux.ro
În noiembrie 1996, First Things a găzduit un simpozion intitulat „Uzurparea judiciară a politicii”, în care contribuitorii au discutat amenințarea la adresa democrației americane, apărută odată cu instituirea avortului în SUA de către Curtea Supremă. Nimic nu poate rivaliza cu numărul enorm de ființe umane nevinovate ucise de avort, și totuși, First Things a considerat potrivit să se concentreze nu asupra copiilor înșiși sau asupra mamelor sau a taților, ci asupra amenințării la adresa democrației și a experimentului american apărut prin depășirea atribuțiilor judiciare care a dus la legalizarea avortului.
Legalizarea „căsătoriei” unisex nu aduce cu sine sângele nevinovat care strigă la ceruri, deși este, probabil, de departe cea mai îndrăzneață inițiativă de inginerie socială din istoria americană. Însă modul în care a fost impusă într-un stat după altul, instanțele alegând să ignore inițiativele în care cetățenii și-au exprimat voturile, pregătește terenul pentru o decizie a Curții Supreme a Statelor Unite, de aceeași factură cu Roe c. Wade. Curtea Supremă a anunțat că va decide asupra „căsătoriei” unisex la această ședință – la exact 10 ani după legalizarea „căsătoriei” unisex în Canada. Este important ca americanii să analizeze ce s-a întâmplat în Canada.
În data de 20 iulie 2005, Canada a devenit a patra țară din lume care a legalizat „căsătoria” unisex. În acea zi, soarele a răsărit ca întotdeauna, oamenii s-au dus la serviciu, misa zilnică a fost celebrată în bisericile catolice și viața zilnică a decurs în continuare ca de obicei. În zilele și lunile următoare, nu a existat o creștere masivă a numărului de cupluri homosexuale care s-au „căsătorit” (deja era legal în 8 din 10 provincii din anul 2003), speculațiile privind posibilitatea unui turism în scopul „căsătoriei” unisex din Statele Unite nu s-au concretizat de fapt niciodată, iar drapelul canadian nu a fost schimbat de la frunza de arțar la curcubeul LGBT. Totuși, ceva foarte semnificativ s-a întâmplat odată cu legalizarea „căsătoriei” unisex în Canada, și acest lucru nu a fost libertatea homosexualilor de a se căsători și nici nu a avut legătură, de fapt, cu căsătoria.
20 iulie 2005 a marcat un pas foarte semnificativ către totalitarism în Canada.
Libertatea de exprimare, drepturile părinților, dreptul de a predica și de a practica propria religie și fibrele uzate și zdrențuite ale decenței normale au fost, toate, puternic lezate. Odată cu legalizarea „căsătoriei” unisex, ceea ce cu doar câțiva ani înainte era aberant s-a încetățenit ca un drept legal, iar ceea ce era o viziune normală și naturală asupra sexualității a fost redus la statutul de gândire retrogradă a unor dinozauri vinovați de crime motivate de ură.
Terrence Prendergast este arhiepiscopul catolic de Ottawa. Într-un discurs susținut la St. Thomas University din Minnesota în 2012, acesta a evidențiat consecințele „căsătoriei” unisex în Canada. Lista sa includea: restricționarea libertăților, educație sexuală forțată, copii confuzi pe plan sexual, experimentare sexuală în rândul copiilor, reducerea la tăcere și slăbirea Bisericii, creșterea numărului de nașteri în afara căsătoriei, de inseminări in-vitro, de avorturi, accentuarea sărăciei, a nefericirii, creșterea incidenței bolilor, a dependențelor și ascensiunea costurilor cu asistența sanitară.
Episcopul de Calgary, Frederick Henry, a fost chemat în audieri în fața unui Tribunal al Comisiei pentru Drepturile Omului în 2005, pentru redactarea unei scrisori care definea învățătura catolică cu privire la „căsătoria” unisex. În discursul său, arhiepiscopul Prendergast l-a citat pe episcopul Frederick Henry:
„Legile cu privire la drepturile omului, concepute ca un scut, sunt utilizate acum pe post de sabie. Problema este rareori formarea adevărului, ci mai degrabă cenzura și aplicarea unei teologii particulare prin amenințări, sancțiuni și măsuri punitive.”
Arhiepiscopul Prendergast a continuat:
„Biblia este numită literatură motivată de ură. În mod clar, Biserica este în colimator. Va exista o presiune tot mai mare ca Biserica să se conformeze sau să fie închisă.
Nebunia colectivă este un termen care, de obicei, desemnează frenezia febrilă a gloatei, dar există o nebunie colectivă mai întunecată, mai sistematică și mai rezistentă în timp, obținută prin reducerea unor adevăruri evidente la statutul unor probleme de evitat. Odată cu legalizarea „căsătoriei” unisex, un edict juridic a stabilit acest tip de „mariaj” ca normă, prin urmare excluzând drept discriminatorii argumentele esențiale, al complementarității dintre bărbat și femeie sau al scopului procreativ al căsătoriei.
În mod firesc, primul lucru pe care îl observăm la o persoană este sexul acesteia, și primul lucru pe care îl realizăm atunci când ne gândim la sexe este complementaritatea fizică evidentă a bărbatului și a femeii, dar în noul regim al „mariajului” unisex, acestor adevăruri simple și evidente trebuie să li se anexeze o derogare, conform căreia nu există natură, sexualitatea umană este plastică și nu există niciun lucru organic, bun și adevărat în sine. Este o chestiune de o semnificație uriașă pentru formarea psihosexuală a tinerilor și pentru fericirea și devenirea indivizilor și a societății ca întreg, dar totodată, este un pas decisiv în direcția distrugerii inteligenței critice, a cultivării unei dependențe abjecte și apoi, la final, a nebuniei și totalitarismului.
Doug Mainwaring lucrează în cadrul CanaVox, un proiect al Witherspoon Institute. El se autodescrie drept un homosexual abstinent. Mainwaring consideră eforturile de redefinire a căsătoriei drept „o formă de totalitarism incremental”. Potrivit lui Mainwaring,
„homosexualii și lesbienele au fost folosiți ca pioni de către progresiști, pentru a aduce în față această chestiune de nișă, care eu consider cu tărie că are ca scop introducerea incrementală a totalitarismului.”
Sindromul Stockholm a fost intens dezbătut în anii 1970, când moștenitoarea bogată Patty Hearst a fost răpită pentru răscumpărare, dar apoi a fost surprinsă alăturându-se răpitorilor săi în jefuirea unei bănci și brutalizarea unor oameni nevinovați. Înainte de a fi răpită, nu exista nicio indicație că Hearst ar fi fost psihopată, nu exista nicio sugestie de criminalitate latentă, ci mai degrabă răutatea lui Patty Hearst a fost cauzată de manipularea psihologică a răpitorilor săi.
În captivitate, lui Hearst i-a fost refuzată personalitatea autonomă. Dacă și când putea să stea în picioare, să se așeze, să se culce, să mănânce, să bea, să doarmă, să vorbească sau să tacă – controlul asupra tuturor acestor lucruri i-a fost refuzat. I-a fost refuzată orice acțiune proprie, a fost redusă la neajutorare, desființată ca persoană. Apoi, după demontarea ei completă, micile acte de bunătate, împreună cu restabilirea ordinii și, prin urmare, a posibilității unui sens, i-au reconstituit universul. Noul univers al lui Hearst a fost, însă, creat și ordonat în jurul răpitorului său, care de acum îi era și salvator.
Legalizarea „căsătoriei” unisex nu are legătură cu permiterea unui lucru; „căsătoriile” unisex aveau loc deja. Nu s-a dorit recunoașterea vreunui lucru;ajutoarele pentru soț/soție și cele de supraviețuitor, măsurile fiscale în beneficiul familiei și orice alte avantaje puteau fi acordate și fără a numi acest lucru „căsătorie”. Legalizarea „căsătoriei” unisex a vizat interzicerea definirii căsătoriei heterosexuale ca normă. A vizat ca statul să refuze dreptul de a rosti unul dintre cele mai evidente adevăruri cu privire la natura umană. A fost o conspirație de punere în aplicare a nebuniei colective, de cultivare a dependenței psihologice și de atingere a controlului totalitar.
Desigur că multora nu li s-a părut ceva extraordinar, fiindcă rareori ne dăm seama de semnificația evenimentelor pe măsură ce acestea se produc. Mai mult, poporul canadian se mândrește cu firea sa agreabilă și iubitoare de pace până la defect. Vasta majoritate a canadienilor nu exprimă niciodată opinii contrare spiritului vremii, vasta majoritate a părinților se supun pasiv cadrelor didactice și entertainment-ului popular drept principali educatori ai copiilor lor, o mare majoritate a oamenilor nu mai iau religia în serios, iar pentru cei care o fac, o mare majoritate a clerului a renunțat de mult să predice învățăturile cu caracter mai dificil ale creștinismului.
Marșul către nebunie a fost unul lung, iar în timp, s-au înmulțit adevărurile pe care nu le putem rosti. În spațiile publice, conservatorii au trebuit să trăiască tot mai mult în sinea lor, or pentru oricine, să fie singur în sinea lui poate fi periculos. În imaginația noastră colorată, majoritatea dintre noi căzusem în autoidolatrie la gândul unei ultime bătălii glorioase pe care am putea-o purta, dacă ar fi vreodată nevoie. În filmul minții noastre, Golgota noastră personală ar fi fost una a eroismului și stoicismului. Tristul adevăr este, însă, că pe majoritatea dintre noi ne omoară mărunțișurile și nu sabia, lucru pe care îl știam în adâncul nostru, astfel că mulți dintre noi am ajuns să ne autodisprețuim și să renunțăm. Legalizarea „căsătoriei” unisex în Canada a decimat mișcarea socială conservatoare.
Adoptarea Legii privind căsătoria civilă a fost înregistrarea oficială a divorțului nostru colectiv de dreptul natural și de sănătatea mintală. A fost un exemplu zdrobitor de revoluție politică și culturală. Dar la un alt nivel, a fost mai mult decât atât. Odată cu adoptarea Legii privind căsătoria civilă, ne-am capitulat dreptul de a ne învăța copiii despre bărbăție și feminitate, despre soț și soție. Pentru că, s-o spunem drept, pentru activiștii homosexuali, ținta au constituit-o dintotdeauna copiii.
Practic, orice homosexual este neobișnuit de preocupat de propria copilărie. Copilăria și pubertatea sunt cele mai dinamice perioade ale dezvoltării psihosexuale și toți homosexualii sunt nedumeriți cu privire la sexualitatea lor. Spre deosebire de animale, a căror sexualitate este pur instinctivă, sexualitatea umană este o combinație între instinct și socializare. Există mulți factori care contribuie la socializarea unui copil: familia, colegii, școala, cultura, dar toate acestea sunt sub tutela statului, care deține puterea emiterii legilor și a aplicării pedepselor.
Revoluționarii sexuali care au făcut lobby pentru recunoașterea juridică a „căsătoriei” unisex obținuseră deja toate beneficiile legale, sau ar fi putut obține cu ușurință toate beneficiile legale de care se bucură căsătoria heterosexuală, prin recunoașterea juridică egală a parteneriatelor civile unisex – dar acest lucru i-ar fi privat de premiul cel mai râvnit, puterea de a le refuza heterosexualilor orice pretenție de distincție și dreptul de a-i îndoctrina pe copii în acest sens.
O revoluție a avut loc în Canada. Se prefigurase de mult și nu i se văd încă toate roadele, dar revoluția s-a produs cu siguranță, iar termenul care desemnează noul regim începe cu T mare.

Informatori ai securități ori oameni fără Dumnezeu

 
  Ieri am auzit o informație care m-a bulversat. Într-o Biserică din București din unsprezece membrii ai comitetului șase, majoritatea, erau informatori ai securității. Vă dați seama ce înseamnă ca numai în comitet șase să fie informatori ai securității? Oare câți erau în toată Biserica? Erau mulți, erau oamneni la care nu te-ai fi așteptat ca să fie vânzătorii copiilor lui Dumnezeu. 
  Povestea cineva odată că la ei la ușă au bătut securiștii. Aveau cu ei o listă cu mai multe cărți care știau sigur că sunt în acea casă căci au scos foaia și au spus: scoate cartea cu titlul ... etc. Cel care povestea această întâmplare la care a fost parte se întreba: oare de unde a aflat securitatea de cărțile ”mistice”? De la vecinii ortodocși cu care doar își dădea binețe? De la preotul satului care nu a intrat niciodată în casa lui? Nu! Știau securiștii de literatura creștină de la unii din ”frații” care veneau la părtășie în acea casă și care mai aveau părtășie și cu întunericul. 
  Îmi povestea tatăl meu că în Jibou pe vremea regimului reprezentat de secere și ciocan un frate, fratele Haiduc, a aflat că urmează ca să intre un transport de Biblii în România și dânsul, în sinceritatea lui, la timpul de rugăciune a cerut Bisericii ca să se roage ca Dumnezeu să lucreze și Bibliile să ajungă cu bine în România iar cei care le transportă să nu fie prinși. 
  A doua zi, fiind luni, de la locul de muncă pe cine credeți că l-a luat miliția ca să-l cerceteze: pe tatăl meu pentru că el a fost cel care a condus serviciul divin. Vorba tatălui meu, am pansat-o, mi-a spus că le-a spus anchetatorilor care l-au ținut toată ziua cu foaia ca să scrie tot ce-și amintește că tocmai atunci nu am fost atent la ce a spus fratele Haiduc. În cele din urmă l-au lăsat să plece. 
  Întreb eu acum: de unde au știut securiștii de îndemnul la rugăciune al fratelui Haiduc? În Jibou, un orășes mic, o Biserică de circa 200 de membrii, toți se cunoșteau, nu era nici o persoană necunoscută în mijlocul lor, toți își spuneau pace, la Cină toți se împărtășeau, făceau și spălarea picioarelor împreună. Cu toate acestea vânzătorii erau acolo, erau în mijlocul Bisericii. 
  Azi mă frământă întrebarea: cum și-au putut permite mulți ca să-și vândă frații, cum și-au putut permite ca să expună pericolului viața unui om, viața membrilor familiei lui, cei care turnau cum au putut ca să facă atât de mult rău? Care a fost adevăratul motiv al strecuraților de-a face atât de mult rău? Am un răspuns: informatorii, turnătorii, strecurații, au făcut mult rău pentru că nu aveau teamă de Dumnezeu și nici dragoste de frați. Erau oameni fără inimă. 
  
  Problema este că și astăzi au rămas în multe Biserici mulți securiști. Peste noapte, la minut, au devenit dintr-o dată slujitorii lui Dumnezeu dar ei tot fără teamă de Dumnezeu sunt, tot duhul turnătorului este pe este peste ei. 
   Până pe 25 decembrie 1989 la ora 14:45 erau oamenii sistemului din minutul 46 au devenit slujitori în Biserică.  Sunt conștient că au fost și mulți informatori cu teamă de Dumnezeu care au dat informații evazive, informații care nu condus la amenzi,  bătaie, închisoare și moarte. Dar cei care au dat informații concrete, cei care au ”ciripit” despre oamenii de legătură dintre Occident și România, despre locurile de strângere ale grupurilor de rugăciune, despre proroci, cei care au împiedicat lucrarea Duhului Sfânt,  cei care i-au turnat pe frații care se ocupau cu distribuirea Bibliilor, cei care au dat informații producătoare de chin, informații care au dus la suferință, cei fără teamă de Dumnezeu și fără inimă să se pocăiască și, pentru binele lor, pentru că au dat dovadă că nu sunt ca Domnul, ca Hristos, ca apostolii, jerfitori până la sânge, să renunțe la orice slujire, la orice funcție și să predice de pe bancă toată viața această predică: ce am făcut noi voi să nu faceți niciodată!
   
  Mulți azi, ca și informatorii securității,  dau dovată în Biserică fiind că nu au teamă de Dumnezeu. 
  
          Cum stăm cu teama de Dumnezeu și cu dragostea, fraților? 
  

marți, 24 martie 2015

Strănepoții lui Mamona

 
www.doxologia.ro
 Cunosc un caz care mi-a lăsat amărăciune în inimă.

   Într-o adunare pastorul, un personaj care cu siguranță că se consideră plin de Duhul Domnului, a motivat Biserica ca să mai rămână peste program încă 10 minute căci Dumnezeu știe să răspltească regește. De ce să rămână încă 10 minute? Pentru că exista posibilitatea de-a ajunge fratele Puiu Ștefan. Biserica a rămas pe loc. Dar fratele Puiu nu a ajuns. Dacă fratele Puiu ajungea probabil că părtășia se întindea până spre miezul nopții, probabil, dar cu siguranță că mai ținea cel puțin o oră. Dacă fratele Puiu nu a mai ajuns pastorul a anunțat rugăciunea de mulțumire și a încheiat slujba.
    La final s-a dus la el un frate, ceea ce vă spun este real, este din sursă sigură, care i-a spus că vrea să vorbească câteva minute cu dumnealui. Pastorul și-a arătat disponibilitatea dar apoi a ieșit în curtea lăcașului de închinare. Persoana care dorea să vorbească cu pastorul a ieșit după pastor. După ce s-a asigurat că pastorul care vorbea cu unii enoriași l-a văzut a așteptat ca pastorul să îi ofere câteva momente. Dar nu s-a întâmplat așa. Pastorul s-a făcut nevăzut fără să-i spună măcar atât: pace! 
    Dacă persoana respectivă care avea nevoie doar de câteva minute era Puiu Ștefan pastorul nu doar că îi oferea ceva timp dar era dispus ca să lungească programul cu ore bune iar ca bonus să-i ofere cazare, masă, transport etc. Dacă era să predice despre dragoste, răbdare, milostenie, sacrificiu, consiliere, sfătuire, ridicare etc. pastorul predica de ziceai că le face pe toate de nota 20. Dar maturitatea spirituală nu se vede la amvon, și nici când te raportezi la proroci, la cei cu funcții. 
   Fiii lui Mamona din Ioan capitolul 8, fariseii, trăiau în minciună. Ei se considerau urmașii lui Avraam dar faptele lor erau fapte de draci. Ei pozau ca fiind cei mai sfinți dar nu erau decât niște mormite văruite. Le plăcea ca să le facă lumea plecăciuni dar ei erau  fiii Diavolului. Oameni cu dublă măsură. Oameni fărnici, mincinoși. 
    Azi cum sunt mulți? Față de proroci, față de cei cu renume, față de cei cu funcții, lasă impresia de oameni care sunt plini de Duhul, plini de dragoste, plini de credință, dar când vine adevăratul test, când este vorba ca să se raporteze la cel căzut între tâlhari, la cea care are fetița muncită de un drac, la cel cu haina ruptă dintr-o dată măsura, plinătatea Duhului, dragostea dipsonibilitatea, răbdarea se schimbă, dispar, fug, nu mai sunt.  
   Cu prorocul ar sta ore întregi. Dar cu un neica nimeni nu stă nici cinci minute. Pe cel cu renume și pantofi de lac l-ar lua la masă și i-ar oferi un pat mare și moale dar pe cel cu praf pe încălțăminte îl uită în ușa Casei Domnului și el pleacă fără nici o remușcare. Pe cel cu funcție în aclamă, îl pune în lumina reflectoarelor, se comportă cu el ca și cu un rege, îl culcă la cel mai scump hotel, îi oferă icre negre și caviar, îi plătește avion ca să se întoarcă acasă, dar pe amărât, pe cel care bea amărăciunea cu găleata, pe cel care se lăfăie în probleme, pe cel care simte povara lucrării îl lasă ca pe un câine în ploaie! 
    Fiii lui Mamona, fiii minciunii, oamenii cu dublă măsură, cei care una spun și alta fac, cei care au mai multe fețe, cei care îi iubesc numai pe unii iar alții nu mai contează, au avut copii, nepoți și strănepoții. Din păcate strănepoții fiilor lui Mamona sunt printre noi azi! Sunt oamenii cu sacul după ei. Iar sacul lor este plin de măști și de materiale care-i ajută să fie oamenii cu o mie de fețe. Sunt pâinea lui Dumnezeu când stau în fața unui proroc și Cain  pentru cel care are nevoie de ajutorul lor dar nu este nici proroc, nu are nici renume și nici funcție. 

   Fraților, noi, unde suntem? Nu cumva facem și noi parte dintre strănepoții lui Mamona? 

   Dacă azi am fi pe vremea Domnului Isus sunt convins că pe Domnul, pe Însuși Hristos, l-am lăsa în praf iar pe Caiafa l-am ridica în slăvi mulți, foarte mulți, exagerat de mulți!

   Sunt convins că dacă în situația mea, de-a cere bani pentru lucrarea lui Dumnezeu, de-a lupta pentru un ajutor pentru cauza lui Dumnezeu din Voluntari, era un frate din Biserica Penticostală cu renume era de mult ajutat de cei mai mulți că doar cerea cel cu renume, cel cu funcție, cel popular, iar nouă ne plac ”stelele”, (nu cel cu funcție este vinovat, nu cel cu renume este vinovat, și el poate avea nevoi mari și urgente, mult mai urgente ca situația din Voluntari, problema este la modul de raportare al celui care ajută)  dar dacă cel care cere este un om care stă la umbră, unul care nu are renume, aproape un nimeni, inimile sunt de piatră și buzunarele sunt ferecate căci atunci când ajută mulți nu ajută situația ci funcția și persoana. 
  Nu cumva mulți am ajuns să credem că suntem copiii lui Dumnezeu, urmașii lui Hristos, oameni născuți din nou dar realitatea este alta? 

   Priviți atent imaginea de mai sus! 

  Conturile Bisericii Elim din Voluntari unde și un leu, un dolar, un euro, este foarte important sunt: 

- în Euro: - RO59CECEB313C1EUR3957678 
- în Dolari USD - RO50CECEB313B8USD3957676
- în Lei - RO85CECEB31330RON2675542 
 SWIFT care este: CECEROBU - pentru cei care ajută lucrarea lui Dumnezeu din afara României. 


 Titular cont: Biserica Penticostală Elim, Ilfov, Voluntari, str. Andrei Mureșanu, nr. 57.
 Dumnezeu știe să răsplătească cum nimeni altcineva nu mai știe și nu poate la fel!

  Dumnezeu să vă binecuvinteze!


Pastorul Bisericii ”Elim” din Voluntari: 

Comarița Mărcut – secretarul Comunității Penticostale Regionale București.


Membrii comitetului:

 Brădeanu Mircea Levi – conducătorul Bisericii Elim Voluntari - 0766 469391

 Barbu Cristian

 Duca Cristian

 Cheroiu Gabriel 
   

Călăuzire specială

 
www.centrulcrestinmlenauti.ro
Duminică seara la Elim a venit fratele Ghiță din Filadelfia. Un frate bătrân dar plin de pasiune pentru Dumnezeu cum rar mai vezi azi. A mărturisit atunci când a început să predice  că duminică a mai fost la alte două Biserici și că Dumnezeu i-a pus pe inimă ca să vină și la noi. Ne-a spus că avea un mesaj pregătit pentru Biserica Elim dar când a auzit că noi la timpul de rugăciune ne-am rugat pentru ajutor financiar ca să putem să plătim diferența de 24 000 de euro pentru terenul pentru care am semnat actele și-a schimbat mesajul și ne-a istorisit multe lucrări mari ale lui Dumnezeu. 
Printre ele și pe aceasta: 
   Era un frate care cu ani în urmă a venit în România ca să ajute cu o sumă de bani o situație dar la aeroport după ce s-a dat jos din avion a auzit o voce care i-a spus să scrie o adresă. A notat adresa și s-a dus la ea. A găsit niște frați care se rugau pentru ca Dumnezeu să-i ajute ca să strângă banii pentru o Casă de Rugăciune. Bucuria a fost colosală. 
     Dumnezeu le știe pe toate și atunci când este chemat răspunde. 
  Îmi amintesc acum de lucrarea de la Mlenăuți din județul Botoșani. Bunicul Cătălilnei, care a fost conducătorul Bisericii, spunea că înainte cu circa 10 ani ca să înceapă lucrările la noul lăcaș a fost o prorocie că în sat va fi construită o clădire nouă. Dânsul mărturisea că nu prea a crezut porocia. Dar după ani a venit un frate ... care a adus toată suma de care a fost nevoie și a fost ridicată, pot să spun,  o catedrală.  Am rămas uimit când am văzut ce frumoasă este Casa Domnului din Mlenăuți. 
   Mai știu un caz lângă Jibou, în Tihău, unde un frate din banii pe care Dumnezeu i i-a dat lui a ridicat un edificiu superb pentru gloria lui Dumnezeu. 
     Spre deosebire de aceste cazuri, majoritatea lăcașurilor unde se strânge Biserica Penticostală din România au fost ridicate cu ajutor venit din mai multe părți, cu efort mare, cu multă sudoare ...

 Dumnezeu lucrează când într-un fel când în altul. Planurile Sale se duc la îndeplinire. Slăvit să fie El!

 Conturile Bisericii Elim din Voluntari unde și un leu, un dolar, un euro, este foarte important sunt: 

- în Euro: - RO59CECEB313C1EUR3957678 
- în Dolari USD - RO50CECEB313B8USD3957676
- în Lei - RO85CECEB31330RON2675542 
 SWIFT care este: CECEROBU - pentru cei care ajută lucrarea lui Dumnezeu din afara României. 


 Titular cont: Biserica Penticostală Elim, Ilfov, Voluntari, str. Andrei Mureșanu, nr. 57.
 Dumnezeu știe să răsplătească cum nimeni altcineva nu mai știe și nu poate la fel!

  Dumnezeu să vă binecuvinteze!


Pastorul Bisericii ”Elim” din Voluntari: 

Comarița Mărcut – secretarul Comunității Penticostale Regionale București.


Membrii comitetului:

 Brădeanu Mircea Levi – conducătorul Bisericii Elim Voluntari - 0766 469391

 Barbu Cristian

 Duca Cristian

 Cheroiu Gabriel