Marea Britanie este, alături de Polonia, România şi Ucraina, ţara cu cea mai ferventă activitate de explorare a gazelor de şist, cu un guvern dispus să calce pe cadavre – la propriu, dacă e să privim brutalităţile rămase fără sancţiuni ale poliţiei britanice în taberele antifracturare apărute peste tot în Regat – pentru a trece cât mai rapid la folosirea tehnologiei extrem de periculoase a fracturării hidraulice. Bineînţeles, guvernul britanic, continuându-şi goana după gazele de şist, ignoră total opoziţia din ce în ce mai puternică a britanicilor (conform unui sondaj din 2013, 80% dintre britanici se opun fracturării hidraulice).
Nu numai cetăţenii britanici se opun, pe baza multiplelor informaţii primite de peste ocean, din studii fundamentate ale cercetătorilor americani, şi pentru care britanicii nici nu au nevoie de traducere… De curând, Guvernul britanic a mai primit un “bobârnac” puternic, după ce Mark Walport, consilierul ştiinţific şef al guvernului britanic, a publicat un raport prin care se compară fracturarea hidraulică cu talidomida şi azbestul, prezentate la vremea apariţiei lor drept inovaţii absolute, dar care s-au dovedit a avea efecte catastrofale asupra sănătăţii oamenilor.
Fracturarea hidraulică poate aduce riscuri nebănuite, aşa cum a fost în cazul talidomidei şi azbestului, arată un raport produs de consilierul ştiinţific şef al guvernului britanic, Mark Walport
Inovaţiile istorice adoptate prea în grabă, cu consecinţe grave, nebănuite la vremea respectivă, reprezintă exemple pentru potenţialele efecte negative ale frackingului, spune un raport produs de consilierul ştiinţific şef al guvernului britanic, Mark Walport, pe tema raportului dintre inovaţie şi risc. Conform acestui articol, fracturarea hidraulică poate aduce cu sine riscuri greu de apreciat în acest moment, la fel cum s-a întâmplat în cazul talidomidei, tutunului şi azbestului, a avertizat raportul emis de consilierul ştiinţific şef al guvernului de la Londra.
Un capitol al raportului arată că istoria conţine multe exemple de inovaţii care au fost adoptate în grabă, ele având mai târziu efecte negative asupra sănătăţii oamenilor şi asupra mediului. Capitolul este scris de Prof. AndrewStirling, de la Universitatea dinSussex.
Metoda controversată, care implică pomparea de chimicale, nisip şi apă la presiuni imense în subsol în scopul fracturării şisturilor şi eliberării gazului din interiorul lor, a fost susţinută puternic de guvern, cu David Cameron spunând că UK “pune totul la bătaie pentru gazele de şist” (inclusiv poliţia, n.red.).
Dar activiştii de mediu se tem, nu fără multiple dovezi ştiinţifice din alte locuri unde fracturarea hidraulică este deja folosită la scară industrială, că fracturarea hidraulică ar putea contamina rezervele de apă, aduce trafic greu în zonele rurale, distruge investiţiile în energie regenerabilă şi accelera încălzirea globală.
“Istoria conţine multiple exemple de inovaţii care mai târziu s-au dovedit problematice – cum ar fi azbestul, benzenul, talidomida, dioxinele, plumbul din petrol, tutunul, multe dintre pesticide, mercurul, clorul şi compuşii perturbatori ai sistemului endocrin…”
Integral aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu