Doamne cât mă doare lutul!

Doamne cât mă doare lutul
Când o iarnă îl îngheață !
Mă 'nfioară Absolutul
Care suflă-n el viață.

De n-ar bate măcar vântul
Și n-ar curge nori de ceață;
Doamne cât mă doare lutul
Când o iarnă îl îngheață !

De m-ar încălzi pământul,
N-ar mai fi o dimineață
A speranței: Legământul !
Care sfarmă orice gheață.

(Onofrei Ștefan)