"În timp ce adunarea noastră continuă, aceşti fanatici încercară să se ridice şi să vorbească, dar nu li se dete ocazie. Li s-a arătat clar că prezenţa lor nu era dorită, însă ei aleseră să rămână. Atunci fratele Samuel Rodes, apucă spatele scaunului pe care şedea una din femei şi o scoasă afară din încăpere trecând-o prin antreu o duse în curte. Întorcându-se în adunare scoase în acelaş fel şi pe cealaltă femeie ...
În timp ce se înălţa rugăciune la sfârşitul adunării, al doilea dintre acei bărbaţi, veni la uşă şi începu să vorbească, I-am închis uşa în nas ".
Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea, Editura Păzitorul adevărului, Suceava, p. 102.
Şi sora Ellen nu a reacţionat ca să stopeze asemenea abuzuri, mă refer le cele prezentate mai sus, cuprinsă de calm, pace, blândeţe! Bag de seamă că i-a plăcut modul în care au fost date afară "fanaticele" care-i făceau concurenţă! Nu doar că a fost de acord cu luatul pe sus şi datul afară cu scaun cu tot dar ea personal a trântit uşa în nas. Bine cu nu au avut pistoale şi puşti că la cât de nervoasă a fost sora Ellen le dădea voie tuturor adventiştilor nu numai să pună mâna pe arme ci şi să facă parte din LEGIUNEA FRANCEZĂ!
Nu ştiu exact ce să fac să râd sau să plâng? Îmi vine să rând de "maturitatea" ei dar când mă gândesc că azi milioane consideră că această femeie a fost folosită de Dumnezeu îmi vine să plâng!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu