Duhul Sfânt – persoană cu p mic – sau păcăliţii care prorocesc la comandă

Duhul Sfânt – persoană cu p mic – sau păcăliţii care prorocesc la comandă

(partea a III-a)

           

Reverența face diferența. „Așa vorbește Domnul”, zic unii și sub acest paravan își spun ei părerile. Ca să exemplific: o tânără lângă poza în care era ea însărcinată a scris  că o să aibe o fetiță pentru că a avut o prorocie în care i s-a spus că e însărcinată cu o fetiță. După câteva luni s-a dus la doctor și i-au spus că o să mai aibă un băiat. Șoc!

 Nu denigrez prorocia. Să mă păzească Dumnezeu de asemenea păcate. Dar îi denigrez”, dispreţuiesc pe proroci care prin faptul că își permit să vorbească de la ei implicit se raportează la Duhul Sfânt  ca la o persoană cu care te poți lua de șireturi. Din păcate mulți au pierdut noțiunile sfinte. Sunt puțini acei care atunci când rostesc numele lui Dumnezeu îl rostesc cu cinste, reverență, frică. Ori că spun Dumnezeu ori că spun stâlp e totuna pentru foarte mulți pocăiți. Am devenit insensibili. Problema e că această împietrire a simțurilor este mult mai gravă la cei care spun așa vorbește Domnul când nu vorbește Domnul ci vorbeşte domnul sau doamna. Aceste persoane sunt persoane care, involuntar sau voluntar, comit păcatul de-a se pune în locul lui Dumnezeu. Odată unul dintre cei mai frumoși îngeri a vrut să se ridice si să fie ca Dumnezeu. Dumnezeu a reacționat drept față de o asemenea atitudine. Gândindu-mă la istoria lui Lucifer dar și la cei care se ridică mai sus ca Duhul Sfânt mă întreb: cât de mare este păcatul acestor oameni? Să spui că vorbele tale sunt vorbele lui Dumnezeu? Să te iei cu Duhul Sfânt de şireturi. Oare sunt termeni care să descrie modul în care vor fi tratați astfel de oameni de Dumnezeu?

            În Evanglelia după Matei la capitolul 7 ne sunt prezentați unii care au prorocit chiar în Numele Domnului. Tind să cred că au fost oameni care au spus așa vorbește Domnul și a vorbit domnul, omul. De remarcat este faptul că aceștia, conform pasajului, au prorocit în Numele Domnului însă Domnul nu avea nici un mesaj pentru ei. Relația Lui cu ei era inexistentă și totuşi au prorocit. Astfel de oameni la umbra Numelui Domnului au rostit mesaje acțiuni prin care s-au raportat la Duhul Sfânt ca fiind o persoană dar nu orice persoană ci una care, din punctul de vedere al acestor proroci, trebuie să stea deoparte și să învețe de la ei. Atitudinea unor astfel de oameni este cam așa: „Duhule Dfinte, zic ei, stai aici într-un  colț și privește la mărețul expert. În timp ce privești vezi ca nu cumva să scoți vre-un zgomot sau să transmiți vreun mesaj care să mă dea de gol că o să am mari probleme”.

            Astfel de oameni nu au nici cea mai mică frică de Dumnezeu. Frica lor este acea sa nu fie deconspirați. Nu-i interesează absolut deloc că se raportează la Duhul Sfânt ca la o persoană, cu p mic, căreia îi dau ei lecții. Mă mir de multe ori de ce nu reacționează Dumnezeu încât să-i  demaște pe loc pe astfel de defăimători, morminșie văruite, nori fără apă, călăuze ale înturenicului dar a spus ca dupa fapte îi vom cunoaşte.

            Probabil că au ajuns în această stare de dumnezei pornind de la pasajul din 1 Corinteni 14 unde Duhul Sfânt prin apostolul Pavel învăța:

Cât despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece. Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.  Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.  Duhurile proorocilor dunt supuse proorocilor;

            Este probabil ca afirmația duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor să fie interpretată de mulți că Duhul Sfânt este supus prorocilor. Pasajul vrea să elimine îndoielile celor cărora Duhul le-a dar un mesaj și care probabil credeau că trebuie în acel moment să tramsmită mesajul. Duhul vine să le spună că nu greșesc cu nimic dacă se așteaptă unul pe altul. Mesajul are trebuie înțeles de către cei cărora li se adresează. Iar dacă pentru a fi înțeles trebuie să fie transmis mai târziu nu e nici o problemă. Aici nu se spune că Duhul Sfânt este supus omului. Se spune că mesajul odată transmis de Duhul Sfânt, omul, poate să mai aştepte când să-l spună. Se poate ca mulți să fi pornit de aici în a face din Duhul Sfânt învățăcelul lor. Dar problema raportării la  Duhul cu obrăznicie e mult mai veche. Cele mai multe cazuri de proroci care proroceau la comanda lor sau a altora, nicidecum a lui Dumnzeu, le găsim in Vechiul Testament. Proroci care proroceau în funcție de sumele pe care le primeau. Erau ca niște automate, tonomate, în care bagi bani și în funcție de bani sunt produsele. Aceștia considerau pe Dumnezeu ca fiind dumnezeu, un idolaş.

            Cauzele pentru care prorocii au ajuns să se raporteze la Duhul Sfânt cu multă lejeritate au fost și sunt: lipsa fricii de Dumnezeu, pierderea portretului biblic al lui Dumnezeu, lipsa unei relații continue cu Dumnezeul Preaînalt, dorința de a ieși în evidență și bunurile materiale pe care oamenii le oferă celor pe care-i folosește Dumnezeu. Cu siguranță că mai pot fi găsite și alte cauze  dar un fapt este cart: nici o cauză nu-i va proteja pe cei care fac din Duhul Sfânt o persoană căreia acești ziși proroci îi dau lecții.