Nu un sfânt ci un politician cu gura mare şi inima mică – Constantin cel Mare

Nu un sfânt ci un politician cu gura mare şi inima mică  – Constantin cel Mare

„Sfântul” Constantin nu a fost un sfânt ci un avid de putere. Este adevărat că a reinstaurat guvernarea absolutistă şi a reformat domeniul economic, social, politic şi militar că a susţinut creştinismul – toate aceste aspecte punctate cu privire la imaginea lui Constantin sunt corecte dar nu sunt numai acestea. Lista poate continua cu menţionările că a fost un adevărat om politic ştiind să atragă de partea lui cea mai unită categorie din Imperiu pe care avea s-o „scindeze” fără voia lui prin construirea Constatinopolului.

Dar dincolo de acestea activităţi generale care lasă impresia chiar de „împărat umanist”, Constatin a fost omul crud care a recurs imediat la uciderea oricărei persoane care nu intra în tiparele lui neţinând cont de morala creştină, de legătura de sânge sau de ajutorul oferit de către cel pe care urma să-l ucidă.

Astfel că acest „sfânt”, Constantin – care reprezintă o imagine a purităţii pentru mulți cu toate că nu este,  a avut potrivit lui Eusebiu din Nicomedia revelaţii[1], de la care păstrăm în mod greșit crucea ca simbol al creştinismului – moral, nu a fost diferit de alţi suverani romani prin cruzime, viclenie, mândrie însă inovaţiile, reformele ne determină să fim conștienți că el prin complexitatea caracteristicilor sale a  determinat  încă 1700 de ani de existenţă a impactului roman în mentalitatea, societatea, politica internaţională şi inclusiv în biserică.

[1] Adam, Hart-Davis, Istoria, Bucureşti, Editura Rao, 2007, p.149.

P.S. Materialul care m-a determinat să emit aceste concluzii îl voi posta în continuare.